În
1994, am participat la Congresul Federației Europene a Filialelor IASP
(Asociația internațională pentru studiul durerii), la Verona, ca debutant în
calitatea de membru al consiliului acestui for european, reprezentând Asociația
Română pentru Studiul Durerii. Înainte de deschiderea festivă, s-a apropiat de
mine un bătrânel simpatic care, apucând cu o mână ecusonul ce îmi atârna de
gât, m-a întrebat cum se pronunță numele meu. I-am răspuns și, după ce a
repetat de două-trei ori numele așa cum îl pronunțasem eu, mi-a mulțumit, a dat
din cap și s-a îndepărtat. Mărturisesc că atunci nu știam cine este, dar după
câteva minute l-am văzut urcând pe scenă pentru a rosti cuvântul de deschidere
al congresului. În discursul său, a rostit și numele proaspeților consilieri,
printre care și pe al meu. Atunci am realizat că era vorba despre celebrul Ulf
Lindblom, membru fondator al IASP (1973) și, ulterior, președintele ei
(1990–1993).
Ulf
Lindblom s-a născut în 1927. A absolvit studiile medicale în țara sa natală,
Suedia, specializându-se în neurologie. A parcurs o carieră universitară
strălucită, devenind profesor la Institutul Karolinska în 1975, poziție pe care
a ocupat-o până la pensionarea sa, în 1992. În toată cariera sa, a împletit
cercetarea fundamentală în domeniul neurofiziologei durerii cu cercetarea și
practica clinică. Chiar și în teza sa de doctorat, intitulată „Excitabilitatea
și organizarea funcțională a unei unități tactile periferice”, a utilizat date
obținute atât de la animale, cât și de la subiecți umani. Studiile sale
ulterioare au adus informații noi privind mecanismele de modulare a senzației
dureroase, atât în sens ascendent, cât și descendent.
Profesorul Lindblom a adus contribuții
semnificative la cunoașterea mecanismelor algezice, publicând lucrări atât în
cazul nevralgiei de trigemen, cât și în domeniul durerilor neuropatice –
ultimele realizate în colaborare cu cercetători americani, în timpul unui an
sabatic petrecut la Universitatea Syracuse din Statele Unite ale Americii.
După
cum a remarcat și Jean-Marie Besson (fost președinte IASP), una dintre marile
realizări, care i-a adus o recunoaștere mondială, a fost dezvoltarea unor
tehnici psihofizice atât la indivizii sănătoși, cât și la pacienții cu probleme
neurologice. Cunoscute sub acronimul QST (Quantitative Sensory Testing), aceste
tehnici au permis o abordare mai sistematică și rațională la pacienții care
prezentau nevralgii periferice. Pe această bază s-a putut face o clasificare a
diferitelor tipuri de neuropatii, luând în considerare simptome ca
hiperalgezia și alodinia.
În
timp ce a condus IASP, Ulf Lindblom a militat pentru îmbunătățirea relațiilor
și colaborării dintre diverse grupuri de cercetători europeni. Eforturile sale
s-au materializat prin înființarea Federației europene de durere (EFIC), a
cărui prim președinte a fost între 1992 și 1995. Personal, nu pot uita cum ne-a
luat apărarea într-un consiliu al EFIC, când un elvețian a cerut ca țările foste
socialiste să fie excluse din acest organism european dacă nu contribuie
financiar. A explicat atunci adunării că încă suntem prea săraci și că ar fi o
pierdere pentru toți dacă cercetători talentați din aceste țări ar fi
împiedicați să participe la manifestările științifice de algeziologie din
Europa.
O
altă realizare a sa a fost înființarea publicației European Journal of Pain,
care are astăzi o reputație mondială. Nu este de mirare că, datorită
prestigiului său internațional, au fost înființate două premii cu numele său:
„Ulf Lindblom Young Investigator Award for Clinical Science” (IASP, 2008) și
„Ulf Lindblom Distinguished Lecture” (EFIC, 2009).
Ulterior
primei noastre întâlniri din Verona, am avut ocazia să mă aflu de mai multe
ori, în condiții mai relaxate, în preajma sa. Era dotat cu rarul talent de a te
face să te simți bine, împărtășind cu generozitate cunoștințele sale
enciclopedice și oferind sugestii de colaborare între grupuri de cercetători
din diverse țări. Neluând seama de pensionare, a fost prezent, atât cât l-au
ținut puterile, la toate manifestările EFIC sau IASP din Europa.
Profesorul
emerit Ulf Lindblom s-a stins din viață cu doar câteva zile înainte de a
împlini 90 de ani.
