Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

100 de lei ofensatori

Viața Medicală
Dr. Gabriel DIACONU luni, 15 decembrie 2014
Ministerul Sănătăţii încheie, în curând, anul marilor transformări. La teşcherea, bine şlefuite, stau realizările. Sunt, de bifat, în ordine: pachetul de servicii de bază în sănă­tate, cardul electronic de asigurat, deblocarea a peste o mie de posturi în sistem, reno­varea unor spitale, transformarea în institute regionale a altora, mult aşteptata dar în continuare misterioasă listă cu noile (şi vechile) medicamente în regim compensat, lupta împo­triva corupţiei din sistem (cel mai notabil caz, cel de la Spitalul de arşi din Bucureşti), şi altele, şi altele. Cu bune, cu rele, domnul Bănicioiu n-a stat degeaba, deşi pu­ţini îi dădeau vreo şansă când a preluat frâiele sănătăţii de la predecesorul său, Eugen Nicolăescu.
Mai cu sughiţuri, mai cu anecdote, mai cu ameninţări de grevă, mai cu un pichet, mai cu o pomană, batoza reformismului a mers înainte şi prin 2014. Sisific, bolovanul la deal ire­zistibil urcă. Celor care însă mai cred în puterea transformatoare a unor astfel de mă­suri, trebuie să le spunem că 2014 nu e nici pe departe cel mai prost an. S-au maturat multe dintre ideile anterior scornite în camerele pline până la refuz de aparat birocratic. S-au vânturat diverşi manageri, mai de ochii lumii, mai de gura soacrei, cine a trebuit să zboare a zburat, cine a trebuit n-a zburat, cine ştie de ce. Dar mai ales de aia tace.
Fapt este că lucrurile se mişcă. Unde suntem azi, în efortul până la urmă comun şi al nostru, jurnaliştilor pe sănătate? Un pic mai aproape de departe, ca să fim oneşti. Unele dintre deciziile domnului Bănicioiu par să fi decurs dintr-o înţelegere realistă a dezastrului iminent care ne înconjoară – vezi situaţia radioterapiei în România. Altele, îndeosebi cele care ţin de nivelul de salarizare al medicilor şi personalului medical şi paramedical, sau cele care decurg din standardul de îngrijire a bolnavului, sunt rizibile, dacă nu cumva ofensatoare. Cum altfel să interpretezi creşterea fondurilor alocate alimentaţiei zilnice a pacientului cu… 3 lei pe zi? Sau suplimentarea salariilor medicilor cu 100 de lei pe lună? Cam câte repetiţii ar fi nevoie, în octava cântată de Guvern, până când aceste sume vor balansa nevoi reale, nu fina intenţie a statului de-a răspunde că, uite, ne îngrijim totuşi de voi?
Când lansezi astfel de propuneri, mai degrabă rişti, ca guvernant, să atingi o rană adâncă în demnitatea şi-aşa morfolită a halatului alb. Dumneavoastră chiar nu vă daţi seama, domnule ministru, că 100 de lei nu vor schimba practica de plăţi informale? Din iniţiativa primăvăratică, susţinută politic inclusiv de primul-ministru, de a legaliza plăţile informale, încât să tăiem fenomenul, n-au rămas decât vorbele şi acţiunile procurorilor. Propaganda media a ţinut morţiş să arate că migraţia medicilor a stagnat în 2014, vezi Doamne nu ne mai pleacă profesioniştii. Greşit. Numai bine e în pârg generaţia următoare de migranţi, ajunge să te uiţi cât la sută din absolvenţii de Medicină e prognozat că vor ajunge să profeseze în România. Unele estimări apreciază că România a pierdut 600 de milioane de euro, în anii de când a început exodul de cadre spre Occident, şi acesta e doar începutul problemei.
Am auzit dinspre minister, cam pe la Paşte, că aproape trei din patru spitale au nereguli în management. N-am auzit nimic, mai apoi, despre rezultatul auditului cu pricina, încât să ne culcăm mai liniştiţi, cei care scriem pe tema asta, că iată, după şase luni, parte din problemele respective s-au sancţionat. Unde problemele sunt hemoragia de bani către firme terţe, multe dintre ele în regim opac de transparenţă, relaţiile lumbricoide ale medicilor de stat cu propriile afaceri de pe margine, sau ingineria pe foaia de observaţie ca să iasă la socoteală daravela la sfârşitul lunii. Alte bâlbe flagrante care s-au petrecut în prezentul an includ, la rang de cinste, decizia Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, la 1 iunie ale anului, de-a nu mai accepta scrisori medicale de la medicii fără contract de colaborare cu Casa, o măsură discriminatorie atât pentru acei medici cu drept de liberă practică în România, dar mai ales pentru pacienţii lor contribuabili, obligaţi să accepte această practică de monopol. Sau stângăcia riverană cu prostia din ghidurile de tratament pentru anumite afecţiuni psihice (îndeosebi la copil) care a făcut ca nişte zeci de mii de copii să nu mai aibă acces la medicaţie compensată pentru că, apocrifă cum o fi povestea, o secretară n-a ştiut că psihiatrul şi pedopsihiatrul nu e unul şi acelaşi lucru. Şi, ca aventura sănătăţii să fie completă, continuă duplicitatea de-a lua, pe de-o parte, bani din taxa de viciu, dar, pe de altă parte, nici un cent din ei nu se regăseşte în vreun program contra adicţiilor. Programul naţional de fumat? Foiţă fină de ţigară. Programe de intervenţie comunitară şi rezidenţială în alcoolism? Parfum de vişinată. Şi, între timp, povara viciilor se regăseşte la patul bolnavului.
Ministerul Sănătăţii continuă să sufere de filosofia economistului Nicolăescu, în timp ce doctorul Bănicioiu face mai mult economie decât medicină în politicile orânduite de ministerul dânsului. Nu e suficient, domnule ministru, trebuie spus răspicat. Nu e suficient, şi va continua să nu fie suficient atât timp cât strategiile guvernamentale stau pe aer şi pe veşnica miopie morală a conţopistului. Acum, că tot discutaţi bugetul pe 2015, sunt minime şanse că se va schimba ceva în mod autentic în construcţia de cheltuieli pentru bolile românilor. Dar ce-ar fi ca anul viitor, spre exemplu, să vedem totuşi lista aia de medicamente compensate? Toată. Şi să scoateţi psihiatria din sistemul de plată DRG? Şi să începeţi să ne daţi totuşi contravaloarea taxei pe viciu prin programe? Să avem registru naţional al bolnavilor psihici? Sunt doar câteva din ideile vehiculate în ultima vreme. Că de visat, în rest, la ziua când medicul va fi corect remunerat, putem să visăm mult şi bine. Măcar de s-ar decide guvernul dumneavoastră, sau cine v-o urma la rând, să lase medicul să-şi facă meseria la suprafaţă, nu cu subterfugii la plic.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC