Solicitare… copil de un an, cu febră. În celălalt capăt al
orașului. Pornim! Aproape de adresă, ne semnalizează o mașină particulară să
oprim. Oprim.
– Bună seara! La intersecție este o femeie în stradă, care
naște!
– Ce face?
–Naște. Acum, pe stradă.
Ups!... Anunțăm dispeceratul. Ni se indică să mergem să vedem ce
e cu gravida, urmând ca solicitarea la care mergeam să fie preluată de un alt
echipaj. Ajungem repede la intersecția cu pricina. Găsim femeia. Își înfășurase
fusta în dreptul bazinului, ca un pampers, să nu scape copilul, zicea ea.
– Haideți în mașină, zice doctorul. În câte săptămâni sunteți?
– Câte săptămâni? Nu știu. Contează? Nasc acum! E gata.
– Doamnă, haideți să urcăm în mașină. Mergem la spital.
– Urcă. Măsurăm valori. Toate bune (nu și frumoase!)
– Ați pierdut lichidul?
– Da, acum jumătate de oră. Ups! Păi chiar naște.
– Contracțiile la ce interval sunt?
– Mă doare întruna.
Palpăm abdomenul. E proeminent, dar moale.
Mă încumet și-i șoptesc doctorului:
– Eu nu cred că e gravidă. Nu pare să aibă contracții, nici
burta nu pare de gravidă. Plus că afirma că are 54 de ani. (Bașca că nu are
buletin, ne indica o adresă din Iași).
Doctorul îmi spune că nu am de unde să știu, poate fătul e mort
cine știe de când.
Plecăm spre spital. Pe drum, numai „Ah!, Vai!, Ce mă doare.
Iese!“.
– Doamnă, stați liniștită, respirați rar... în cinci minute
suntem la spital.
Tace și așteaptă. Ajungem la spital, facem urgent fișa pe
gineco, „zburăm“ în gardă cu ea și… sus pe masa ginecologică.
Ginecologul: „Ce ziceați că vă doare?“
Mă uit chiorâș: „Cum ce-o doare? Naște.“
– Nu știu ce naște, că n-are ce!
Vai! Facem ecografie! Eu, moartă de curiozitate, îi zic
doctorului: „Mă duc la eco, să văd cu ochii mei! “. Facem ecografia.
– Doamnă, nu nașteți în noaptea asta! Nici măcar o piatră. Că
nici de-astea n-aveți. Dar nici copil.
– Cum se poate doctore, zice pacienta? Mișcă în toată burta.
Și am brusc o revelație ciudată: „Doamnă, ați mai fost undeva
internată?“
– Da, zice femeia. Anul trecut, la Socola. Am avut tulburare
afectivă bipolară, dar mi-a trecut!
Vai, simt că mor! Ies afară, moartă de râs. „Echipajul 416,
liberi la Universitar!“
