Departamentul pentru foştii combatanţi
(Department for Veterans Affairs) este – în ordinea mărimii – al doilea dintre
ministerele Statelor Unite, fiind întrecut numai de ministerul de război
(Department of Defense). Veteranii sunt cei care au servit în armata, marina
sau forţele aeriene americane şi care au fost demobilizaţi prin procesul
normal. Ei şi familiile lor primesc beneficiile prin serviciile Departamentului
foştilor combatanţi, independent şi de ministerul de război, şi de serviciile
medicale ale forţelor armate active. Departamentul veteranilor are trei ramuri:
serviciul medical, serviciul de beneficii (înregistrare şi statut, pensii,
educaţie, asigurări, locuinţe, despăgubiri) şi serviciul de administrare a
cimitirelor militare naţionale. Personalul a ajuns anul acesta la 314.000, iar
bugetul anual la 152,7 miliarde de dolari. Departamentul acoperă nevoile a 22
de milioane de foşti militari şi ale membrilor familiilor acestora.
Originea organizaţiei este una din primele
colonii de europeni, cea a pelerinilor de la Plymouth, Massachusetts.
Coloniştii erau în război cu indienii Pequot şi au hotărât, în anul 1636, ca
răniţii şi cei invalidaţi în lupte să fie întreţinuţi şi îngrijiţi de membrii
coloniei. În timpul Revoluţiei americane, primul Congres continental a votat,
în 1776, ca invalizii de război să primească pensii. În 1930, Congresul a
însărcinat pe preşedinte să organizeze complet asistenţa foştilor combatanţi şi
atunci a fost creat departamentul destinat lor. Sistemul medical pentru
veterani include, în prezent, 171 de spitale, 700 de policlinici, 126 de cămine
şi 35 de case pentru cei fără adăpost. Sunt înregistraţi 8,6 milioane de
pacienţi.
În ultima lună, un scandal enorm (şi care
creşte continuu) a zdruncinat reputaţia Departamentului pentru foşti
combatanţi, a declanşat o campanie de presă intensă, cu anchete şi dezvăluiri,
şi a dus la iniţierea unei investigaţii a Congresului, încă în desfăşurare.
Totul a început cu o reclamaţie de la Centrul medical pentru veterani din
Phoenix, Arizona, care a făcut publică existenţa a două liste de aşteptare: una
oficială, cu durată maximă de 14 zile (termenul limită acceptat de conducere),
şi alta secretă, care întârzia cu lunile programările pentru vizite medicale şi
investigaţii. CNN a raportat că întârzierile ar fi dus la moartea a 40 de
veterani care îşi aşteptau programarea şi sufereau de afecţiuni medicale grave.
Mai mulţi psihiatri au afirmat că, prin întârzierea examinărilor şi şedinţelor
de psihoterapie, a crescut numărul de sinucideri. Multiple noi reclamaţii au
fost adresate, direct sau prin intermediul asociaţiilor de veterani, raportând
anomalii de funcţionare în alte centre, din mai multe state. Serviciile de
gastroenterologie au limitat drastic explorările endoscopice, din motive de
subfinanţare, şi au expus astfel pacienţii la riscul de cancer digestiv
evolutiv; au fost descoperite cabinete dentare care nu au sterilizat complet
instrumentarul, inducând pericolul de infecţii cu HIV şi virus hepatitic;
prelucrările dosarelor de pensionare pentru invaliditate au ajuns la întârzieri
de ani şi mai sunt multe alte exemple de proastă funcţionare. Ca să poată fi
inclus în sistemul medical VA, un veteran trebuie să completeze o cerere de 23
de pagini, iar 25% din pacienţii care vin la camerele de gardă ale spitalelor
VA au de aşteptat până la şase ore (media naţională de aşteptare la camerele de
gardă pentru civili este de 26 de minute).
Toate acestea au stârnit un val de indignare
în media, iar senatorul John McCain a afirmat că ancheta trebuie să stabilească
exact vinovaţii de acţiuni criminale faţă de pacienţi şi că aceştia trebuie să
fie pedepsiţi prin închisoare. Cererile pentru concedierea generalului în
rezervă Eric Shinseki, şeful Departamentului VA s-au înmulţit. Fostul
congresmen şi candidat prezidenţial Newt Gingrich a spus că situaţia nu poate
fi corectată doar prin câteva concedieri şi că sistemul cere o reformă
profundă, care să poată elimina greşelile şi disfuncţiile.
Trebuie spus, totuşi, că sistemul medical
pentru veterani are o istorie foarte onorabilă de realizări şi succese, prin
munca dedicată a zecilor de mii de medici, infirmiere, tehnicieni, bioingineri,
oameni de ştiinţă, consilieri şi lucrători de înaltă calificare. Numai după
războaiele din Irak şi Afganistan, serviciile au primit încă 640.00 de
supravieţuitori şi au făcut minuni în tratamentul, recuperarea, protezarea şi
reabilitarea fizică şi psihică ale acestora. Centrele medicale VA au pregătit
zeci de mii de rezidenţi, iar cercetarea ştiinţifică medicală din multe
instituţii este la cel mai înalt nivel. Primele stenturi coronariene au fost
realizate la spitalul VA din San Antonio, Texas, iar bioprotezările care fac
mulţi invalizi funcţionali şi independenţi sunt uimitoare.
În schimb, numărul vizitelor medicale a
crescut cu 50%, iar cel al doctorilor cu doar 9%. Costul terapiilor noi este
din ce în ce mai ridicat şi sistemul lucrează în baza unui buget, nerealizând
vreun profit, cum se întâmplă cu spitalele pentru civili. Noile tăieri operate
în fondurile armatei se fac simţite si în sectorul veteranilor. Ca şi alte
servicii federale (poşta, anumite transporturi, şcolile publice), sistemul
medical al veteranilor nu lucrează pe principiul business-ului şi este grevat de
lipsa spiritului antreprenorial, a adaptărilor rapide la capitolele cheltuieli
şi personal. S-a creat, astfel, o pletoră birocratică nefuncţională şi
costisitoare, care nu poate elimina întârzierile şi lipsa de eficienţă, nu a
generalizat sistemul de date electronice şi nu are un sistem de control şi
inspecţie periodică. Mai mult, reporterii au identificat că, în multe
instituţii medicale vinovate de proasta îngrijire a veteranilor, birocraţii
şi-au acordat bonusuri anuale de zeci de mii de dolari, în pofida performanţei
scăzute.
În timpurile prezente, când are loc
introducerea noului sistem de sănătate Obamacare, care va fi gestionat de o
altă agenţie federală, cea de taxare a veniturilor (IRS – Internal Revenue
Service), dificultăţile din funcţionarea sistemului medical pentru veterani
alimentează scepticismul celor care se îndoiesc că intrarea adâncă a guvernului
în probleme economice ar fi o idee bună, crezând că va duce la proasta gestiune
şi funcţionare a sistemului medical pentru întreaga populaţie americană.
