Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Valoarea muncii fără bani

Viața Medicală
Dr. Sorina VASILE vineri, 27 aprilie 2012

O mare parte din activităţile extracurriculare ale mediciniştilor vizează programele asociaţiilor studenţeşti care încearcă, fără prea multe fonduri, să contribuie la rezolvarea câtorva din problemele societăţii. Dificultăţile cu care se confruntă voluntarii fac obiectul articolului drei Sorina Vasile la rubrica Student la medicină.

 

   Aproape că îi interzice să facă voluntariat. De fiecare dată când îi spune la telefon că merge să-i înveţe pe copii cum să acorde primul ajutor, tatăl o repede cu întrebări: „Ce-ţi iese din asta? Nu ai altceva mai bun de făcut? De ce nu foloseşti timpul ăsta ca să înveţi pentru facultate?“.
   Ana e anul V la Medicină şi încearcă de câţiva ani să le explice părinţilor că o să fie mai uşor să obţină un post de medic rezi­dent în străinătate dacă în CV-ul ei sunt activităţi de genul acesta. Nu merge, ai ei sunt mereu suspicioşi – zic că nu prea înţe­leg de ce ar vrea cineva să muncească pe ­gratis.
   Toate site-urile de recrutare trâm­biţează că voluntariatul e cel mai bun mod prin care dobândeşti experienţă şi dovedeşti angajatorului că poţi lucra în echipă. De altfel, Uniunea Europeană a dedicat întregul an 2011 voluntariatului şi i-a premiat pe cei care au încercat să rezolve problemele societăţii cu bani puţini.
   Şi atunci de ce sunt părinţii Anei – şi cei ai multor altora – aşa de reticenţi? Ce e cu voluntariatul de trezeşte aşa de multe suspiciuni?

Să dăm noi zăpada pentru un bloc întreg?

   Acum câteva luni, când premierul i-a îndemnat pe români să-şi dea singuri zăpada din faţa casei, opinia publică a fost revoltată. Am nimerit într-un din zilele acelea în mijlocul unei şedinţe zgomotoase ţinute în scara blocului. Unul din vecini a început să ţipe: „Păi ce-i asta, muncă patriotică? De ce plătim taxe?“.
   „Muncă patriotică“. A spus asta fără să răsufle, ca pe o înjurătură.
   Vecinul a fost inginer până acum vreo opt ani. Spune că stătea să cureţe trotuarele de fiecare dată când partidul îi făcea program. Copiii erau puşi să măture şi să spele pe jos camera clasei, iar nevasta, cerce­tător, culegea din când în când cartofi. Nu erau pedepsiţi, era munca pe care o făceau toţi tovarăşii – prin rotaţie – pentru patrie, munca prin care statul comunist asi­gura bunăstare universală pentru naţiune.
   După ’89, când au venit organizaţii nonguvernamentale să ajute ţara abia ieşită dintr-un regim totalitar, oamenii nu ştiau dacă să râdă sau să se revolte – „Ce vor toţi străinii ăştia de au venit cu medicamente pentru spitalele şi azilurile noastre? Suntem coşul lor de gunoi? Nu au altceva mai bun de făcut?“.
   Când nu a mai fost aşa de neobişnuit, românii au început să fure din ajutoarele aduse de străinii care făceau ceva ce semăna cu „munca patriotică“ – la urma urmei, ce valoare poate avea un lucru când nu e plătit cu bani?

Altă realitate

   Voluntariatul a îmbobocit în mintea tinerilor odată cu serialele americane şi curentele ecologiste. Studenţii la medicină au început recent să facă voluntariat pe cele mai diverse domenii – am scris despre cei care oferă consultaţii bătrânilor din sate lipsite de medici de familie, despre cei care îi învaţă pe studenţi limbajul semnelor pentru a-i avantaja pe cei hipoacuzici sau despre cei care le prezintă liceenilor riscurile diverselor boli cu transmitere sexuală.
   Desigur, sunt mulţi care nu au scăpat de „teroarea“ – transmisă din familie? – care răsare în minte odată ce e pomenită munca fără remuneraţie. Poate că ea ar păli dacă ar avea vreo contribuţie pentru carieră, dar, dacă rămâi în ţară, ce rost are?...
   Nu se uită nimeni la activităţile de genul acesta nici când dai admitere pentru facul­tate, nici la examenul de rezidenţiat şi nici dacă vrei să te angajezi ca medic spe­cialist. Mai mult, când fostul ministru al sănătăţii, dr. Ion Bazac, a avut ideea unei probe, la admiterea în rezidenţiat, pe bază de interviu (în care experienţa şi volun­tariatul puteau fi un criteriu de evaluare, cum se întâmplă la oricare alt interviu), aproape toţi studenţii şi medicii tineri s-au revoltat.
   Deci, dacă rămâi în ţară, ce-ţi mai rămâne? De ce ai face asta când segmentul acesta de societate îşi sugerează că nu e nevoie?
  Claudiu Toader, student în ultimul an, spune că voluntariatul l-a ajutat dincolo de poveştile cu CV-ul şi plecatul în străinătate: „Mă uit la unii «mentori» pe care i-am avut în facultate şi mă gândesc că, dacă nu aş vedea şi altceva, aş ajunge într-o zi exact ca ei, cu o singură cale...“
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.