Se apropie examenul de rezidențiat.
Pentru cei care vor reuși să obțină punctajul de trecere și să
prindă un loc sau un post cu centrul de pregătire în București,
va începe un lung și sinuos drum birocratic. Pentru cei care nu au
domiciliul în București, problema principală este: unde voi locui
pentru următorii trei până la cinci ani? Lista de opțiuni este
restrânsă și după buget. Pentru absolvenții care au norocul să
prindă un post, adică un contract pe perioadă nedeterminată, încă
mai există creditul „Prima casă“ și rate pentru următorii
20–30 de ani. Pentru cei care însă își doresc un minimum de
confort și nici nu vor să fie îndatorați unei bănci pentru o
jumătate de viață, există posibilitatea locuitului în chirie,
singuri, cu partenerul ori împreună cu alți colegi. Chiriile sunt
scumpe în București, iar condițiile de trai nu sunt tocmai cele
mai bune. Apartamentele „mobilate în stil clasic“, care nu au
mai fost văruite probabil de când blocul a fost dat în folosință,
sunt murdare și au proprietari dezinteresați, unii dintre ei chiar
din sfera psihopatologiei. Apartamentele decente, renovate și
utilate, au prețuri prohibitive pentru salariul unui rezident. Sau
chiar pentru două salarii de rezident.
A treia opțiune este cazarea la
cămin. Dar care este, de fapt, situația căminelor pentru
rezidenți? Pentru marile centre universitare, internetul ne
dezvăluie câteva detalii. Bucureștiul este cea mai... ermetică și
inaccesibilă alegere. La o primă căutare, pe net se găsesc
informații legate de cazarea studenților, însă nu și a
rezidenților, iar acele puține informații disponibile datează de
câțiva ani buni și sunt, de fapt, furnizate de presă, în
articole de scandal. Nimic concret. Site-ul UMF oferă un rând
alocat rezidenților: cei care au locuit în studenție în cămin
pot aplica pentru continuitate și pe perioada rezidențiatului, însă
vor primi loc doar după ce sunt cazați studenții, dacă rămân
locuri vacante în cămine.
Pentru medicii
rezidenți există patru opțiuni de cazare în cămine. Căminul
Splai 46–48 găzduiește studenți și medici rezidenți. Clădirea
a fost construită la sfârșitul secolului XIX, iar acum este una de
patrimoniu. A intrat în renovare vara aceasta, locatarii fiind
evacuați fără a le fi comunicată vreo dată la care va fi din nou
disponibilă. Această informație nu se găsește nicăieri, se
poate afla doar prin viu grai. Căminul de la Izvor este o clădire
fantomă. Nu se găsesc informații oficiale despre numărul de
camere, dimensiunea, structura camerelor, dacă există sau nu baie
în cameră, mașină de spălat, aragaz. Nici măcar cei de la
administrația căminelor nu cunosc datele acestea. Se zvonește că
nu poți monta mașină de spălat pentru că țevile sunt prea
vechi, iar camerele minuscule și pline de igrasie. Baia este la
comun și nu există bucătărie. Ultimele știri despre acest cămin
sunt legate de cele două incendii izbucnite în vara anului acesta
și cam atât.
Ansamblul de locuințe pentru medicii
rezidenți din șoseaua Ștefan cel Mare are cincizeci de garsoniere
și tot atâtea apartamente de două camere disponibile pentru
rezidenții care nu au domiciliul în București și cu vârsta sub
35 de ani. Sună frumos, însă prioritate au cei care lucrează la
Spitalul Colentina și cei căsătoriți și poate și cu un copil.
Accesul în acest ansamblu rezidențial nu se poate face din primul
an, deoarece sunt liste de așteptare de unul sau chiar mai mulți
ani, până se eliberează un loc. Riscul este să treacă
rezidențiatul fără posibilitatea de a obține cazare, iar după
locatarii sunt obligați să evacueze apartamentele.
Despre căminele pentru rezidenți de
la Fundeni aflu din presă, dintr-un articol vechi de aproape zece
ani, că aparține Centrului Național de Perfecționare din Domeniul
Sanitar, pe atunci fiind în renovare și fără utilități. Am mai
găsit și un filmuleț de anul trecut, în care două rezidente
filmau gândacii apăruți după ce ministerul făcuse oficial
dezinsecție. În rest, nu sunt informații despre criteriile de
eligibilitate, actele pe care trebuie să le conțină dosarul și
nici nu se poate afla nimic despre cum ajungi să soliciți un loc în
căminul respectiv.
Cel mai obscur cămin al UMF-ului din
București în care sunt cazați medici rezidenți este cel din
strada Dimitrie Bolintineanu nr. 9, în zona pieței Rosetti.
Singurele informații le-am găsit pe Google Maps. Se pare că acolo
ar fi cazați rezidenți, conform unor liste de pe site-ul UMF unde
apare menționat căminul și faptul că face parte din clădirile de
patrimoniu ale universității.
Pentru cei care aleg centrul de
pregătire la Cluj, prima căutare „cazare medici rezidenți Cluj“
ne întoarce un link către site-ul UMF Cluj, unde aflăm metodologia
de cazare a medicilor rezidenți pe parcursul anului universitar
2016–2017. Unde se depun dosarele, ce acte trebuie să conțină
acesta, ba chiar și metodologia prin care se face selecția
rezidenților: dosarele sunt analizate, după care se calculează un
punctaj și în funcție de acesta se repartizează locurile
disponibile în cămine. Algoritmul după care se calculează
punctajul apare și el pe site. Într-adevăr, nu e menționat
numărul de locuri disponibile și nici unde sunt aceste cămine.
Aflu din alte surse că pentru rezidenți sunt disponibile șase
cămine, dar nu găsesc detalii despre condițiile de locuire.
Site-ul UMF Cluj este cu mult peste site-ul UMF București, mai ales
în ce privește accesibilitatea informațiilor.
În cazul centrului de pregătire
Iași, site-ul UMF are o secțiune destinată rezidențiatului, însă
nimic despre cazarea rezidenților. Un singur document de o pagină,
datat 2011, pentru rezidenții Spitalului CF Iași, care pot solicita
spitalului alocarea unei locuințe. Atât. Din alte surse aflu despre
blocurile ANL din Bucium, cu 165 de apartamente puse la dispoziție
medicilor rezidenți. În urmă cu trei ani, blocurile respective
erau situate în câmp, cu străzi neasfaltate, fără locuri de
parcare, fără parcuri sau bănci. Aceste cămine se află în
administrarea Direcției de Sănătate Publică Iași, care nu oferă
informații lămuritoare pe site. Aflu însă că, prin 2011, medicii
rezidenți erau cazați într-un cămin de garsoniere care aparținea
Universității Tehnice „Gheorghe Asachi“. Status actual:
necunoscut.
Site-urile
instituțiilor de stat din România nu sunt luate în serios de
acestea. Am rămas la ideea că „mă duc până acolo să întreb“
sau „mai bine dau un telefon“. Informații importante, cum sunt
cele despre cazarea medicilor rezidenți, lipsesc cu desăvârșire
pe site-ul celui mai mare centru de pregătire din România.
Subiectul este atât de ermetic, încât nici măcar telefonic nu
afli mare lucru. Soluția este să mergi direct la cămine și să
întrebi în stânga și în dreapta. În cel mai fericit caz,
găsești un cunoscut cazat la cămin, care te poate instrui.
O altă problemă este numărul redus
de locuri în cămine, dar cu aceasta se confruntă deopotrivă
studenții și rezidenții. Problema de locuire a medicilor rezidenți
nu este clar definită: cine ar trebui să ofere cazare pentru
aceștia? Universitățile, spitalele, primăriile, ministerul? În
final, mulți rezidenți aleg chiria, naveta, statul pe la rude sau
creditul bancar. De fapt, cui îi pasă unde se duce rezidentul când
iese pe poarta spitalului?