Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE

Un nou început pentru ortopedia pediatrică

Viața Medicală
Dr. Isabela DRĂGHICI miercuri, 28 septembrie 2011
   Actualii specialişti în ortopedie pediatrică din ţara noastră (sunt aproximativ 20 de chirurgi în această specialitate) se văd puşi în faţa unei situaţii extrem de dificile. Ei se confruntă zilnic cu o avalanşă de boli ortopedice la copii, având cauze genetice, cu malformaţii foarte grave. Viitorul micuţilor pacienţi este compromis şi adeseori viaţa lor este în pericol.
   Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii cu nr.1044/2006, ortopedia pediatrică era asimilată specialităţii ortopedie şi traumatologie. Asta însemna, practic, desfiinţarea specialităţii. Un act normativ periculos, ce condamna mii de copii cu afecţiuni ale oaselor la o viaţă chinuită, în lipsa accesului la tratamente strict specializate, specifice vârstei. Astfel, printr-o hotărâre ministerială poate pripită, ortopedia pediatrică a dispărut (ca sistem de pregătire a rezidenţilor) pentru o perioadă de cinci ani (2006–2011), absorbită de ortopedia pentru adulţi.
   Consecinţele sunt cunoscute şi le reiterăm cu toată responsabilitatea. După mai bine de cinci ani de „intensă asimilare“, colegii din specialitatea ortopedie şi traumatologie de adulţi nu au preluat nici 10% din patologia destinată până odinioară ortopezilor pediatri. Dovadă sunt cei peste 1.000 de copii, din toate colţurile ţării, care suferă de boli ortopedice extrem de grave, operaţi anual la Clinica de Chirurgie şi ortopedie pediatrică de la Spitalul „M. S. Curie“ Bucureşti. Numărul acestor cazuri disperate este în continuă creştere, iar în contextul blocării accesului tinerilor rezidenţi la pregătirea în ortopedie pediatrică, se naşte întrebarea firească: cine îi va trata pe copiii noştri în viitorul apropiat? Este greu de crezut că secţiile de ortopedie pentru adulţi din ţară vor fi dispuse să preia cazurile complicate ale unor copii cu afecţiuni osoase dacă nu au făcut-o până în prezent.
   Din fericire, justiţia română a înţeles că ortopedia pediatrică este o specialitate de sine stătătoare, urmând ca din acest an ea să reintre în nomenclatorul de specialităţi al Ministerului Sănătăţii.
   Tabloul şi aşa sumbru al asistenţei de specialitate pentru pacienţii pediatrici a fost deseori presărat cu evenimente nefericite ale unor cazuri supuse eşecului, în încercarea timidă a medicilor ortopezi pentru adulţi de a trata unele afecţiuni osoase traumatice sau non-traumatice ale copiilor. Departe de noi vreo umbră de reproş la adresa colegilor noştri din ortopedia adulţilor, care s-au văzut şi ei obligaţi, în unele situaţii de urgenţă, să preia cazuri de ortopedie pediatrică.
   Avizaţi şi îndreptăţiţi, formatorii de ortopezi pediatri şi-au exprimat punctele de vedere de câte ori au avut prilejul, informând şi instituţiile responsabile din domeniul sănătăţii.
   Răspunderile cad pe clinicile universitare din toată ţara, obligate a se preocupa de viitorul acestei specialităţi. Aici ajung cazurile grave de ortopedie, ce nu pot fi rezolvate în restul unităţilor. Dar, ce folos? Lipsa medicilor rezidenţi în ortopedie pediatrică şi precaritatea dotărilor şi echipamentelor necesare compartimentelor şi secţiilor pentru copii face imposibilă menţinerea nivelului actual de performanţă. Aproape toţi copiii cu astfel de patologie au în comun aceeaşi poveste: sunt pasaţi între medici fără pregătire de specialitate în ortopedie pediatrică, prin spitalele din ţară. De multe ori, diagnosticul şi tratamentul greşite au consecinţe nefaste asupra stării de sănătate fizică şi psihică.
   Munca de ortoped pediatru presupune îngrijirea unei categorii aparte de pacienţi şi aceste cazuri nu pot fi operate în clinicile de adulţi. Îmi vin în minte numai câteva dintre cele mai grave afecţiuni ale copiilor ale căror tratamente fac obiectul exclusiv al activităţii ortopezilor pediatri: boala oaselor de sticlă (maladia Löbstein), displazii de femur, de fragmente din tibie, scolioze congenitale idiopatice peste 80 de grade, diformităţi grave ale piciorului, tumori maligne osoase, deformări din paralizii cerebrale. Sunt faţete ale activităţii noastre, prezente adesea şi în paginile săptămânalului „Viaţa medicală“, în articole ştiinţifice, reportaje, interviuri, relatări de la evenimentele organizate de Asociaţia Română a Traumatologilor şi Ortopezilor Pediatri (ARTOP).
   Pentru o corectă informare, amintim câteva date. În România, ortopedia pediatrică este practicată ca specialitate aparte de peste 100 de ani, în cadrul chirurgiei şi ortopediei pediatrice, iar odată cu apariţia specialităţii de sine stătătoare (1996), s-au făcut mari progrese, prin eforturile chirurgilor şi ortopezilor pediatri. Dedicaţi preponderent sau în exclusivitate ortopediei pediatrice, ei rezolvă peste 90% din pacienţi, doar 10% fiind selectaţi şi trataţi în secţiile de ortopedie şi traumatologie pentru adulţi.
   Un argument solid în favoarea reînfiinţării specialităţii l-a constituit curricula de pregătire a rezidenţilor în ortopedia pediatrică, document ce cuprinde afecţiuni ortopedice care nu pot fi tratate în spitalele de adulţi, care nu au secţii, personal şi echipamente adecvate pentru a trata nou-născuţii, sugarii, copiii mici şi preşcolarii, neavând nici anestezişti specializaţi în asigurarea unor anestezii pentru intervenţii laborioase la această vârstă, nici reanimatori pentru afecţiunile grave, ce necesită supraveghere prelungită.
   În prezent, nu există afecţiune ortopedică a copilului care să fie tratată de către ortopezii de adulţi mai bine decât ortopezii de copii. O serie de alte afecţiuni, precum osteogeneza imperfectă, malformaţiile grave ale membrelor, artropatiile hemofilice, diformităţile toracelui etc. sunt rezolvate numai în secţiile de ortopedie pediatrică.
   De la înfiinţarea ortopediei pediatrice ca specialitate distinctă, specialiştii din ţara noastră au ridicat standardele domeniului la nivel european şi mondial. Astfel, România are patru membri în Societatea Europeană de Ortopedie Pediatrică (EPOS) şi un membru în boardul editorial al Revistei Europene de Ortopedie Pediatrică (JCOR). Aceştia au publicat nenumărate articole în reviste internaţionale de prestigiu de profil, au comunicat articole de mare interes la conferinţe şi congrese internaţionale şi sunt apreciaţi ca buni specialişti.
   Iată de ce, pentru a evita regresul ortopediei pediatrice din România, în prezent la un nivel asemănător tuturor ţărilor din Europa şi din lume, aceasta trebuie să fie o specialitate de sine stătătoare, cu un sistem de pregătire adecvat pentru rezidenţi, aşa cum s-a făcut în anii precedenţi acelui act normativ al Ministerului Sănătăţii. MS a făcut deja un pas important spre remedierea acestui deficit de asistenţă medicală specializată: în acest an, la concursul de rezidenţiat au fost repartizate primele locuri de ortopedie pediatrică după o pauză de cinci ani, timp în care nu se mai formase niciun specialist în domeniu. În acest fel, cele mai mari spitale de copii din România – Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „M. S. Curie“ şi Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti – îşi vor putea redobândi câte o linie de gardă, pierdută prin desfiinţarea specialităţii. O intervenţie binevenită, ce se va oglindi în îmbunătăţirea asistenţei medicale de urgenţă din ţara noastră.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC