Ca
vechi cititor și colaborator, mărturisesc că nu cunosc rațiunile recentelor
metamorfoze ale săptămânalului „Viața medicală”. Strângerea de inimă pe care am
încercat-o când am luat cunoștință de ele nu m-a ocolit. Am trăit, cu
amărăciune, sentimentul neputințelor noastre de a duce mai departe ceva din
ceea ce s-a creat și s-a construit cu migală, sudoare și sacrificii, de a
asigura perenitatea și continuitatea unui anume domeniu, de care societatea
noastră postrevoluționară nu se mai poate desprinde.
Departe
de mine dorința de a pune la îndoială bunele intenții și motivele care au
generat această stare, dar prima pornire a fost să mă întreb dacă revista va
reuși să se mențină la valoarea și strălucirea pe care le-a avut întotdeauna.
Sau, dacă va avea resursele necesare pentru a păstra nu numai caracterul de
oglindă a actualității medicale a timpului, ci și de tribună larg deschisă unor
condeie care, grație multitudinii de forme și modalități de exprimare, au
acoperit o plajă foarte largă de aspecte privitoare la istorie și știință,
cultură și artă, condiția slujitorilor medicinii, progresele și viitorul
domeniului și la atâtea și atâtea alte aspecte ilustrative.
Îmi
exprim credința că noua echipă managerială (am văzut că bună parte din colegiul
redacțional a fost păstrat) va ști să mențină aceeași ținută editorială elevată,
aceeași cantitate bogată și variată de informație, că va păstra caracterul
diversificat al expresiei generale și nu va aluneca pe un făgaș monocrom și
monoton sau al unor interese partizane de moment. În același timp, este de
datoria vechilor și noilor/viitorilor colaboratori să contribuie calitativ la
conținutul revistei, în limitele obiectivității și spiritului dialogului
deschis, singurul care poate duce la clarificarea unor aspecte controversate
sau a eventualelor concepții divergente, cu grija particulară pentru cititor.
Doresc
noii echipe manageriale succes și puterea de a continua, în spiritul unei
tradiții bine conturate, în peisajul foarte eterogen al mass-mediei
specializate. Iar echipei redacționale, o mai mare atenție în selecția
materialelor publicate, pentru a asigura caracterul polimorf al publicației.
Există o oarecare tendință de a imprima conținutului un caracter strict
științific, în detrimentul celorlalte abordări, ceea ce lasă impresia unei
lipse de material.
Nu
vreau să exagerez dar, indiferent de domeniu sau de importanța temei, nu este
firesc ca o treime din cuprinsul revistei (cinci pagini întregi, abstracție
făcând de spațiul publicitar) să fie rezervată unei singure specialități și
acelorași aspecte ale ei, inclusiv bibliografia. Pe de o parte fiindcă nu se
poate vorbi de o documentare exhaustivă și suficientă, și nici de o
bibliografie utilă. „Bibliografia la autori” mi se pare o formulă elegantă
pentru o revistă cu caracter general. Menținerea caracterului de „săptămânal profesional,
social și cultural al personalului medical din România”, așa cum se recomandă
publicația, este imperios necesară.
