Nicolae Kretzulescu, autorul volumaşului „Amintiri istorice“(1), un giuvaer al speciei memorialistice, doctor în Medicină, cu studii la Nantes şi Paris, politician liberal şi diplomat român, s-a născut la 1/12 martie 1812 la Bucureşti şi a decedat la 26 iunie/9 iulie 1900, în satul Leurdeni – Muscel, astăzi comuna Leordeni, judeţul Argeş. Voi încerca – înainte de a mă referi la conţinutul cărţii sale – să schiţez o fişă biografică a acestei personalităţi a secolului al XIX-lea, cu gândul atât la cei care n-au frecventat cursurile de Istoria medicinii, devenite – din păcate – opţionale la unele UMF-uri, cât şi pentru cei ce sunt poate nedumeriţi, dar nu fac nimic să iasă din ceaţă, întrebându-se: • dacă a fost medic, de ce Şcoala Comercială Superioară din Bucureşti îi poartă numele şi • ce legătură ar putea fi între ctitoria marelui logofăt Iordache Creţulescu şi a soţiei sale, domniţa Safta, una din fiicele lui Constantin Brâncoveanu, biserica „Kretzulescu“ (monument de artă veche românească de lângă fostul Palat Regal)(2), şi autorul „Amintirilor…“? Chiar şi eu mă întreb, de ce turiştii – care nu s-au „plictisit“ să-şi viziteze ţara, află, ajungând la Leordeni, că, într-un sat al acestei aşezări argeşene, este deshisă casa memorială a celebrului pianist şi compozitor Dinu Lipatti, că există, inclusiv, un bust al acestuia realizat de Ion Irimescu, dar nimeni nu informează pe călători – sau oficialităţile locale nu ştiu – că aici a fost locul ultim de viaţă al lui Nicolae Kretzulescu, cel care, în timpul Războiului pentru Independenţă, a pus la dispoziţia armatei domeniul şi conacul său din Leurdeni, în incinta căruia a organizat un spital pentru răniţi?

   Genealogistul Mihai Sorin Rădulescu, profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, ocupându-se de ilustre familii româneşti din trecut3, descoperă şi scrie despre Kretzuleşti că, alături de principii Brâncoveni, sunt singura familie boierească figurând, cu rang princiar, în Almanahul de la Gotha (1912), chiar dacă menţiunea e cuprinsă doar într-o notiţă. Prin decretul regelui Umberto I de Savoia din martie 1900, urmat de scrisorile de nobleţe din octombrie acelaşi an ale succesorului său, Victor Emmanuel III, se atestă rangul princiar pentru Rodolphe (Radu) Kretzulescu, născut în 1865, fost deputat român, naturalizat italian în 1902. Apartenenţa la acest club exclusivist are o explicaţie oferită de genealogist: existenţa unui proiect – nereuşit – de căsătorie între Radu Kretzulescu şi fiica regelui Italiei, Umberto I. Dincolo de acest detaliu, trebuie arătat că familia Creţuleştilor care, – „pe linie femeiască aveau în vine sângele Basarabilor“ – numără între antecesori mari boieri ai veacului al XVI-lea. Pentru primele secole, istoricul păstrează ortografia numelui cu „C“ şi „ţ“ – primul dintre Creţuleşti „care şi-a dus spiţa în vâful ierarhiei sociale“ fiind (tot) un Radu, mare logofăt şi mare vornic la difertie intervale, între 1662 şi 1680. Şi pentru a încheia aceste detalii – care, în tabloul Kretzuleştilor ar putea părea astăzi doar „tuşe de culoare“, amintim că familia posedă şi recunoscute însemne heraldice. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.