În căutarea adevăratei elite medicale din România, după Iaşi şi Bucureşti e timpul să poposim la Cluj. Inaugurată de regele Ferdinand imediat după Marea Unire din 1918, Şcoala de medicină de aici a devenit repede, graţie unei generaţii strălucite (Niţescu, Iacobovici, Haţieganu, Bologa), un punct de referinţă pe harta academică a Europei de Est. La Cluj lucrează astăzi şi un om care se bucură de cea mai înaltă recunoaştere internaţională printre clinicienii români, oncologul conf. dr. Tudor Ciuleanu.

   Nu-l cunosc pe Tudor Ciuleanu şi nu am găsit date biografice complete despre această personalitate de excepţie a medicinii româneşti. Reperele fundamentale ale educaţiei lui sunt însă secundariatul în Oncologie la Bucureşti, la mijlocul anilor ’80, şi stagiul de perfecţionare la Institut Gustave Roussy, la Villejuif, în 1991–1992. Membru în comitetul ştiinţific al Central European Cooperative Oncology Group, Ciuleanu nu pare să fi căutat luminile rampei la Cluj, unde este în echipa secţiei de Oncologie medicală de la Institutul de Oncologie „I. Chiricuţă“ şi, din 2004, conferenţiar universitar. Nu se poate spune nici că Ciuleanu suferă de păcatul grafomaniei; în baza de date de la United States National Library of Medicine îi apar „numai“ 36 de articole. Când însă spune ceva, vocea lui Tudor Ciuleanu are un ecou răsunător şi durabil. Ori două mii o sută nouăzeci şi două de ecouri în cazul unui articol publicat acum cinci ani în cea mai bună revistă medicală din lume (Shepherd FA, Rodrigues Pereira J, Ciuleanu Tet al. Erlotinib in previously treated non-small-cell lung cancer. N Engl J Med. 2005 Jul 14;353:123-32). E genul de studiu – rar – care schimbă felul în care se practică medicina şi care ne face pe toţi cei care o trăim mai buni şi mai mândri, în măsura în care contribuie la prelungirea vieţii celor afectaţi de o boală necruţătoare, cel mai frecvent cancer al bărbaţilor din România. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.