Un prieten din liceu
care lucrează în mediul de business mi-a spus cu ceva timp în urmă că unul din
lucrurile importante pe care trebuie să le urmăreşti de-a lungul anilor vizavi
de cariera personală este abilitatea ta de a genera venituri crescânde. Pe
scurt, caută să valorezi mai mult de la an la an. „Devino de neînlocuit şi
atunci tu vei stabili preţul“, îmi spunea amicul meu. E drept, una e mediul de
business, relativ sănătos în ţara noastră (cu siguranţă mai sănătos şi mai
transparent decât sistemul medical), şi alta profesia medicală. Dar un lucru
rămâne brutal de adevărat: trebuie să te întrebi mereu dacă înveţi lucruri noi
care să te facă mai valoros în specialitatea ta. Mă refer la proceduri şi
intervenţii pe care să le stăpâneşti, să le poţi face pe cont propriu şi în alt
centru după ce vei deveni medic specialist. Una este să spui „noi facem
hemicolectomii“ sau „noi facem transplant renal“ sau „noi facem cezariene“,
„noi punem proteze de şold“ şi alta este să spui „eu pot face operaţia asta pe
cont propriu, ca şi chirurg principal“. E uşor să povesteşti altor colegi că
„ai intrat în operaţia cutare“, sigur că te vor privi cu simpatie, admiraţie,
chiar invidie, dar fii sincer cu tine şi întreabă-te dacă chiar eşti în stare
să realizezi procedura respectivă. Dacă răspunsul este „nu“, nu e nicio dramă,
este bine totuşi că admiţi realitatea. Apoi trebuie să te întrebi dacă în
următorul an vei reuşi să îţi însuşeşti intervenţia respectivă. Sau în
următorii doi, trei ani. Sau vreodată, în ritmul în care progresezi la momentul
actual.
Gândeşte-te, colegul meu
rezident, că înainte de toate lucrezi pentru tine. Aparent, lucrezi pentru
spital, pentru şeful tău, pentru secţia în care îţi desfăşori activitatea. Da,
lucrezi şi pentru ei, dar înainte de toate pentru tine – sau aşa ar trebui. Nu
sugerez să fii individualist, medicina necesită colaborare între colegi. Dar
trebuie să te preocupe serios nivelul tău de competenţă, care să fie mereu în
ascensiune. Cu cât mai rapidă, cu atât mai bine.
La finalul anilor de
rezidenţiat vei fi un alt proaspăt medic specialist fără loc oficial de muncă.
Ce vei face atunci? Va conta în câte operaţii ai intrat sau câte operaţii ai
făcut chiar tu? Şi vrând-nevrând ajungem şi la întrebarea asta supărătoare: „Tu
cât valorezi ca profesionist în domeniul tău?“. Pacienţii te vor căuta pentru
cât de bine poţi să îi tratezi pentru problemele lor, nu îi interesează ce ai făcut
tu în echipa altcuiva şi în câte operaţii ai intrat dacă nu poţi să „intri“ ca
operator principal şi în operaţia lor. Vor căuta pe cineva care poate să facă
asta.
Aşadar, lasă pentru o
clipă starea de încântare dată de procedurile complexe efectuate în centrul în
care lucrezi şi raportează-te la lista de proceduri pe care trebuie să le
stăpâneşti pentru anul de pregătire în curs. Poţi privi curricula de
rezidenţiat pentru ţara noastră sau pentru alte ţări în care te gândeşti să
pleci după ce devii proaspăt medic specialist. Vezi ce proceduri se cer şi fii
sincer cu tine: câte din ele ştii să faci şi câte nu?