Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

Tratamentul cu... ignoranță

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA vineri, 17 noiembrie 2017
     Într-o seară, am primit următorul mesaj: „Domnule profesor, vă rog să mă ajutați cu o problemă de sănătate, pentru că nu știu ce să mai fac. La sfârșitul lui februarie mi-am făcut exsudatul faringian și a ieșit prezent streptococul de grup C. Am luat penicilină și un probiotic, la sfatul medicului de familie. Durerea s-a remis, dar apoi a revenit”. Microbiologic, este interesant că există colegi care încearcă să serogrupeze microorganismele din genul Streptococcus. Nu iau acum în discuție rezerva pe care aș putea să o am privind corectitudinea rezultatului analizei. Poate vă întrebați „de ce?”. Oare în câte laboratoare se realizează controlul intern de calitate conform unei scheme bine stabilite, respectând toate protocoalele de lucru? Oare în câte laboratoare se utilizează martorii negativ și pozitiv așa cum scrie la carte? Oare în câte laboratoare se face o dispersie a produsului recoltat de la pacient, cum se cuvine, pentru a ridica la maximum posibilitatea izolării coloniei responsabile de infecție? În cazul în care se îndoiește cineva, demonstrativ, aș putea să înșir și alte întrebări potrivite acestei situații și să completez articolul aproape numai cu întrebări. Nu am înțeles și nu înțeleg raportul cauză–efect. Nu am înțeles și nu înțeleg utilizarea medicamentului antibiotic (legat de diagnosticul pus). Poate sunt eu de vină, că îmi pun întrebări și nu iau lucrurile ca atare.
     Mesajul a continuat: „Nu am mai mers la medic pentru că îmi expirase asigurarea (am împlinit 26 de ani)”. Povestea cu asigurarea merită subliniată. Mereu – sau aproape de fiecare dată – lumea are de cârcotit, dar nu se întreabă: oare eu ce ar fi trebuit să fac pentru ca lucrurile să meargă diferit, în bine? La fel și aici. Studenții sunt mai întâi elevi. Printre altele, în liceu, studiază o materie numită „Educație civică”. Dacă în liceu studiul ar avea aplicații practice, poate că tinerii ar reacționa mai bine în situațiile ce necesită implicare civică sau măcar colegială, iar dacă nu și nu, măcar în situațiile de interes personal. Studenții nu citesc cu atenție nici măcar contractul pe care îl semnează cu universitatea. Nu am date cu semnificație statistică, dar din toți cei pe care i-am întrebat nici măcar unul nu citise toate articolele. Privind „Carta universitară”, aș putea să mă exprim statistic. Din 400–450 de studenți cu care lucrăm anual, între doi și zece știu că există acest document și doar unul sau doi l-au răsfoit parțial. Cam la fel stau lucrurile și cu „Regulamentul privind activitatea profesională a studenților”. Dacă ar citi, ar cunoaște că există un articol care precizează următoarele: „Membrii comunității universitare și membrii familiilor acestora beneficiază de asistență medicală și farmaceutică calificată și de înaltă performanță, acordată gratuit și colegial de specialiștii universității”. Așadar, care este legătura cu vârsta și cu „expirarea asigurării”? Niciuna.
     Mai departe, viitorul nostru coleg a menționat: „În vacanța aceasta, am consultat un medic orelist din spitalul în care am făcut practica și acesta mi-a spus că Ospen a fost apă de ploaie și că tot din cauza lui am făcut candidoză. Am repetat exsudatul, dar acesta a ieșit negativ pentru streptococ și pentru Candida. Am mai folosit Echinacea cu vitamina C, glicerină boraxată cu nistatină și fluconazol, dar durerea este tot mai accentuată, s-a extins la nivelul uvulei și urechii drepte și am în continuare leziuni ale mucoasei linguale, cu depuneri albicioase. Vă rog, ajutați-mă cu un sfat, pentru că nu știu ce analize să mai fac și ce tratament să urmez”. Las subliniată partea necolegială. Nu este corect să te apuci să îi spui unui coleg mai tânăr că alt coleg prescrie „apă de ploaie”. Aiurea-n tramvai! Cum adică „apă de ploaie”? Oare „colegul” care s-a trezit vorbind cunoaște câte mecanisme de acțiune are penicilina? Realizează că, deși a fost descoperită în 1926 (sunt unii care spun că istoria este un pic diferită și constatările sunt chiar mai vechi), are în continuare o acțiune foarte bună pe toți germenii sensibili? Sau că, dacă germenii nu mai sunt sensibili, este aproape doar vina colegilor care uită noțiunile elementare privind antibioticele și chimioterapicele (învățate atât în anii II și III, dar și pe parcursul întregii facultăți, și apoi din nou în anul VI, la boli infecțioase) și fac prescrieri eronate (după unii autori, abuzive)?
     Poate că este momentul să punctez un alt exemplu de pură necolegialitate, combinată cu ignoranță medicală 100%. O fostă studentă a ajuns în anul III, dar în anul II a învățat și a reținut cel puțin o parte din principiile discutate. A mers într-un spital, nu contează care, a constatat că unui pacient urmează să i se prescrie tratament antibiotic și a întrebat cu blândețe și un pic de teamă: „Nu ar trebui să se izoleze microbul și să i se testeze rezistența/sensibilitatea la antibiotice?”. Și vine bomba! Un „coleg” rezident, cu aer superior, i-a răspuns: „Ce ai învățat tu este teorie, aici este viața reală?” (sic!). Care viață „reală”? Viața reală proastă, ignorantă, stupidă medical și necolegială? Cum să te trezești vorbind și să îi spui atare gugumănie unui coleg mai mic? Ce va pricepe acesta? Cum se va dezvolta acesta? Va ajunge și acesta să transmită mai departe alte gugumănii? Oricât de calm ai dori să fii, comentariile de acest tip nu te pot lăsa liniștit, pentru că sunt prostii. Sigur că unica variantă corectă este izolarea microorganismului, identificarea acestuia și testarea sensibilității/rezistenței la antibiotice și chimioterapice. Sigur că este colegial ca atunci când nu ai habar să taci din gură și să nu smintești un coleg mai mic. Așa cum tot sigur este că pot exista anumite situații, de excepție, când atitudinea potrivită se va lua având în vedere toate elementele clinice, paraclinice, de laborator, de persoană (să nu uităm că „nu există boli, ci bolnavi”). Nu vom ține acum un curs de antibioticoterapie, dar amintim lipsa de profesionalism și lipsa de colegialitate. Smintirea unui tânăr în curs de formare este un lucru foarte rău.
     Întorcându-ne la elemente de microbiologie clasică, la importanța microorganismelor izolate, la ideea că „antibioticele și chimioterapicele sunt substanțe medicamentoase utile pentru distrugerea sau oprirea multiplicării unor bacterii implicate în procesul infecțios”, îmi manifest, din nou, îndoiala privind etiologia streptococică (de grup C). Este o situație pe care o prezint studenților din anul II, la primul curs, atunci când încerc să îi fac să înțeleagă că ei, viitorii noștri colegi, nu vor deveni medici microbiologi, dar este bine să înțeleagă principiile, atitudinea corectă, să rețină aspectele ce le pot fi utile pe tot parcursul carierei medicale, indiferent de specialitatea pe care o vor alege. Prin câteva exemple încerc să le mai arăt că microorganismele există iar interacțiunea noastră cu acestea este implacabilă – ca atare, mai bine învață decât să ignore o materie (chiar dacă aceasta nu reprezintă pasiunea vieții lor). În același curs le dau și câteva sfaturi utile pentru sănătatea lor (cu speranța, călcată frecvent, că le vor și respecta). Nu a trecut mult de la primul curs și în acest an un alt coleg mi-a scris: „Am o problemă cu un streptococ și, în urma unui tratament fără rezultat, aș dori să vă cer o opinie. În urmă cu câteva luni, în urma exsudatului faringian, am prezentat streptococ beta-hemolitic grup G. Am anunțat medicul de familie, iar acesta mi-a recomandat penicilină V, zece zile pe lună timp de două luni. Am refăcut acum două săptămâni exsudatul, cu același rezultat. Am și răcit în acest timp, cu febră și amigdale inflamate, motiv pentru care am luat penicilină, inițial, fără rezultat, apoi amoxicilină cu acid clavulanic și, cu toate acestea, tusea expectorantă încă persistă. Medicul de familie mi-a recomandat să iau din nou penicilină, timp de trei luni, pentru streptococ. M-ați putea ajuta cu un sfat în această problemă?”. Repet, este interesant că există colegi care încearcă să serogrupeze microorganismele din genul Streptococcus. În ceea ce privește tratamentul cu penicilină timp de trei luni, nu pot să comentez nimic utilizând cuvinte și expresii academice. În ceea ce privește respectarea sfaturilor primite la curs, la întrebarea mea, mai tânărul coleg mi-a răspuns că... „nu prea”.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC