}

Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Transferul îngrijirii clinice

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU joi, 14 noiembrie 2013

Atunci când au lansat propunerile pentru pachetul de bază, oficialii din sănătate au enunţat  şi necesitatea de a acorda o mai mare importanţă ambulatoriului, intenţia fiind de a transfera către ambulatorii o parte din cazurile internate în prezent în spitale. Ţinta propusă pentru anii următori – 40% – ar permite, conform aceloraşi oficiali, economii în cazurile care sunt acum internate. Cu alte cuvinte, intenţia este de a redirija către ambulatorii o parte din fondurile alocate spitalelor. Cât de viabilă este această intenţie? (Dr. A. M.)

 

   Cam o dată pe lună, ministrul Eugen Nicolăescu ne dezvăluie câte un nou proiect de reformă a sistemului de îngrijire medicală din România. Iată-l săptămâna trecută: „Credem că am putea să recuperăm între 500 de milioane şi un miliard de euro pe an, ceea ce ar fi cam 9–10% din ce poate să ofere sistemul sanitar românesc ca finanţare, prin transferarea unor servicii medicale din sistemul spitalicesc care costă foarte mult“. În continuare, aflăm că recuperarea nu este reală, ci se bazează pe aprecierea că există „40% pierderi prin internări în spitale care nu sunt necesare“. Sunt pomenite apoi alte cifre: „1.400–1.800 de lei este cazul care se decontează pentru o internare continuă şi între 14 şi 20 de lei este o consultaţie care se realizează în prespital, adică la medicina de familie sau medicina ambulatorie“. De aici, totul merge ca pe roate, după ministrul nostru, pentru că, dacă facem „un calcul vom vedea că este de vreo 25 de ori mai ieftin să consulţi în ambulatoriu. Am făcut un calcul şi vom avea cam de şase ori mai mulţi pacienţi în partea de prespital, ducând aceste servicii în prespital“ (Sursa: Agerpres).
   Fără acces la „laboratorul de idei“ de la Ministerul Sănătăţii, nu pot judeca buna-credinţă a lui Eugen Nicolăescu, aşa că accept că, într-adevăr, doreşte să redistribuie mai eficient banul public prin evitarea spitalizărilor care nu sunt necesare. Pe de altă parte, atât prin felul în care gândeşte, cât şi prin cel în care vorbeşte sau numără, Eugen Nicolăescu ne face să regretăm faptul că are responsabilităţi guvernamentale în domeniul sănătăţii publice. Nu e un reproş; cum ar putea cineva care pare să ştie atât de puţin despre ce se întâmplă în medicină să înţeleagă implicaţiile unui astfel de transfer al îngrijirii clinice, în România, din spital către medicii de familie şi specialiştii din policlinici?
   Să luăm un exemplu, care a dus la raţionalizarea serviciilor din spitalele din SUA în ultimii 20 de ani, după validarea unui instrument numit Pneumonia Severity Index. Instrumentul produce un scor care este corelat semnificativ cu mortalitatea produsă de pneumonia diagnosticată în populaţia generală. În prima sa aplicare, pe 38.093 de bolnavi, pneumonia a avut o mortalitate generală de 10,6%, dar numai în ceea ce instrumentul defineşte drept clase III şi IV rata deceselor a fost mai mare de 3%, impunând deci spitalizarea. Aşadar, totul e simplu: bolnavul cu febră, tuse productivă şi dureri toracice se prezintă la medicul de familie, este evaluat şi i se calculează scorul, după care este trimis acasă cu o reţetă de antibiotic sau internat în spital. Intervine însă o problemă; la calcularea scorului sunt luate în consideraţie – pe lângă anamneza bolii, comorbidităţile fiecărui caz şi rezultatul observaţiilor clinice – şi date care pot fi obţinute numai prin investigaţii radiologice şi de laborator. De exemplu, prezenţa oricărei colecţii pleurale, a anemiei, a hiponatriemiei, a azotemiei, a hipoxiei sau a acidozei cresc substanţial scorul. Asemenea investigaţii sunt posibile, în esenţă foarte rapid, în majoritatea cabinetelor de medicină de familie din Statele Unite, nu însă şi în România. Adaptarea scorului la realităţile româneşti poate fi discutată, dar va duce fie la o mortalitate mai mare a bolnavilor care nu au fost internaţi, fie la scăderea avantajelor acestei metode de predicţie pentru scăderea numărului de internări.
   Singurul fel în care viziunea ministrului ar avea şansa de a scădea, într-un orizont îndepărtat, numărul de internări care nu sunt necesare, este dezvoltarea unui sistem modern de departamente de urgenţe medicale al spitalelor din România. Aplicarea Pneumonia Severity Index în asemenea unităţi ar trebui să fie (poate este) obligatorie. Instrumente similare există pentru multe alte situaţii, de exemplu dureri pectorale, hipertensiune arterială, traumatisme craniene. Tot în aceste unităţi se pot oferi tratamente de scurtă durată (până la 23 de ore), de exemplu de rehidratare intravenoasă după diaree acută sau administrarea intravenoasă de antibiotic pentru infecţii urinare complicate. În plus, aceste unităţi ar trebui să constituie „plasa de siguranţă“ pentru bolnavii pe care i-au tratat şi trimis acasă, în situaţia în care medicul de familie nu există, nu este disponibil sau îşi declină competenţa. Aşadar, evitarea internărilor care nu sunt necesare va trebui să intre, exclusiv, în obligaţia acestor unităţi, nu a medicilor de familie. Cu excepţia bolnavilor internaţi, electiv, pentru proceduri diagnostice şi terapeutice care nu se pot face în ambulatoriu, absolut toate celelalte cazuri trebuie evaluate/justificate de personalul departamentelor de urgenţe medicale. Măsura în care această reformă va scădea cheltuielile din sistemul public de sănătate din România nu poate fi demonstrată acum, aşa că este la fel de valabilă, financiar, ca propunerea lui Eugen Nicolăescu.

 

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de Sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC