Nu demult, la 12 aprilie 2012, s-au împlinit 200 de ani de la
prima manifestare antitehnologie: mișcarea luddită. În Anglia
revoluției industriale timpurii, grupuri mici de țesători au atacat și distrus
fabricile care introduseseră războaiele de țesut automate, pe care le vedeau ca
pe o amenințare a viitorului lor. Ei și-au luat numele de luddiți de
la un fel de Robin Hood urban: Ned Ludd, un tânăr care practicase acte de
vandalism cu circa treizeci de ani mai înainte și devenise o figură legendară a
celor nemulțumiți de progresul industrial. Răzvrătiții tehnofobi englezi au
fost confruntați de armată și câțiva și-au pierdut viața. Unii istorici cred că
revolta țesătorilor a fost începutul orientării spre stânga politică a clasei
muncitorilor. Dezvoltarea industrială nu a fost oprită și ea a schimbat lumea
în cele două secole care au urmat.
De curând, în California au avut loc 11 atacuri de tăiere a
cablurilor de internet, care au provocat mari tulburări în funcționarea comunicării
digitale atât pentru utilizatorii individuali, cât și pentru companii.
Investigatorii FBI au conchis că atacurile au fost plănuite și coordonate. Alte
atacuri similare s-au petrecut în Arizona, Texas și Mississippi.
În perioada dintre aceste două momente din istorie, mișcări și
ideologii adversare tehnicii au fost înregistrate în diferite țări și
societăți. Neoluddiții au preconizat blocarea globalizării
economiei, au format colectivități izolate care au decis să rămână la nivelul
tehnic al secolului XIX (populațiile Amish), au îmbrățișat concepțiile de
protejare a mediului prin acțiuni agresive împotriva companiilor (petroliere,
forestiere, miniere, de transport etc.) și au ales practicile distructive ale hacking-ului
(penetrarea clandestină în alte computere cu intenții maligne, ca furtul de
informații, răspândirea virusurilor digitale, transferul de fonduri din
conturile bancare „sparte“, inocularea de programe care împiedică sau
tulbură funcționarea computerelor, ștergerea ireversibilă a propriilor programe
și date, transformarea computerelor „infectate“ în distribuitori de virusuri
nocive).
Anchetatorii cazurilor de tăiere a cablurilor nu au reușit încă
să identifice făptuitorii, dar au schițat un set de caracteristici: persoane
care cunosc tehnologia de transmisie digitală și locurile de acces, adeseori
deghizate în lucrători ai companiilor de specialitate, puțini la număr și care
nu au clamat ulterior responsabilitatea faptelor lor.
Cu toate progresele
recente în transmisia digitală wireless, cablurile de fibre optice de mare
capacitate rămân esențiale în funcționarea imensei rețele care leagă vital
marile noduri de distribuție. Agresorii de azi, mai mult ca sigur indivizi care
se simt excluși din lumea modernă, revin în societate, la două secole de la
sfărâmarea mașinilor de țesut, cu aceeași „ură împotriva mașinii“ care îi leagă
peste ani. Ei și, încă și mai mult, hackerii cu intenții de distrugere și pradă
formează armata teroriștilor digitali, pe care nu va fi ușor s-o
învingem sau să o excludem. Primii se adresează infrastructurii sistemelor de
comunicare prin internet, ceilalți conținutului stocurilor de date ale fiecărui
computer.
E logic să anticipăm că adversarii noului, „gangsterii
antitehnologie“, vor descoperi motive să conceapă metode de distrugere a
roboților industriali, a căror prezență, încă limitată azi, va crește în
viitorul apropiat.
Francis Collins, conducătorul programului științific de
descifrare a genomului uman, a făcut, în anul 2001, o prezicere îngrijorătoare:
„Până în anul 2030, vom vedea cum mișcări majore antitehnologie vor apărea în
SUA și în alte părți ale lumii“. Pentru că mulți dintre contemporanii
noștri, în loc să privească răspândirea tehnologiei moderne ca o binefacere,
văd în ea un agresor, un mijloc de a obține profituri ilicite sau de a găsi
satisfacție prin dezlănțuirea instinctelor primitive de distrugere.
