Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Super-agenţia

Viața Medicală
Prof. dr. Peter MANU joi, 28 noiembrie 2013

Printr-un nou proiect legislativ, Ministerul Sănătăţii încearcă să creeze o „super-agenţie“, care să controleze achiziţiile centralizate din sănătate, dispozitivele medicale, orice investiţie în infrastructură, sistemele informatice şi informaţionale, precum şi proiectele cu finanţare internaţională. În condiţiile politice, economice şi funcţionale ale României, cât şi cum din planul ministerului se poate realiza? Este bine să aibă atâta putere un conducător numit politic? (Dr. A. M.)

 

   Am trăit mulţi ani cu impresia că al Doilea Război Mondial, cel puţin pentru Europa de Est, s-a terminat la 31 ianuarie 1943, când feldmareşalul Friedrich von Paulus s-a predat forţelor sovietice la Stalingrad. Nu citisem bine istoria şi nu ştiam că militarii germani şi aliaţii lor români, unguri, italieni, finlandezi şi croaţi fuseseră înfrânţi la 6 decembrie 1941, lângă Moscova, oraşul căruia îi puteau vedea, prin binoclu, sutele de turle, dar în care nu au reuşit să intre. Pe 5 decembrie, Stalin a aflat, de la un spion sovietic din Tokio, că Japonia va ataca Statele Unite, două zile mai târziu, la Pearl Harbor. Asigurat de linişte la Răsărit, a ordonat o ofensivă de care nimeni nu-l credea capabil şi trupele germane au fost împinse înapoi spre (şi în) pământul însângerat al Bielorusiei şi Ucrainei, spaţiu considerat vital pentru transformarea Germaniei în stăpâna lumii.
   S-a scris mult despre incompetenţa şi aroganţa lui Hitler, Antonescu şi Horthy, dar numai foarte rar că, pe plan organizaţional, Stalin a învins maşina de război a Axei ţărilor „civilizate“. Printre factorii de care a depins victoria Uniunii Sovietice în Operaţiunea Barbarossa a fost şi faptul că trupele sovietice foloseau cartuşe cu un singur calibru, 7,62 mm, pentru toate armele de foc din dotare, pentru fiecare pistol, carabină, puşcă automată şi mitralieră, în timp ce armata germană folosea cartuşe de trei calibre – 7,65 mm, 7,92 mm şi 9 mm. Calibrul unic (care va fi adoptat de Statele Unite în timpul războiului şi, mai târziu, de NATO) însemna că fabricile de armament din Uniunea Sovietică aveau, de fapt, o singură linie de producţie pentru ţevi şi închizătoare şi s-au dovedit mult mai uşor de pornit şi mai eficiente decât cele din Germania.
   E un fapt la care am reflectat de curând, când am văzut câţiva bolnavi transferaţi în clinica noastră de la un spital aflat la un kilometru distanţă. Am găsit imediat datele de laborator din cursul acelor internări, pentru că folosim aceeaşi platformă informatică. Dar mi-au trebuit câteva ore să prind la telefon chirurgul care îi operase, pentru că cele două spitale folosesc tehnologii diferite, incompatibile, pentru rezumatele evoluţiei clinice. O problemă care, sperăm, va fi rezolvată în următorii doi-trei ani. Pe de altă parte, în sistemul federal american de îngrijire a veteranilor, toate cele 143 de spitale şi peste 600 de ambulatorii comunică în timp real, prin programul VISTA, platformă electronică în care se fac absolut toate notaţiile clinice. Adică de la un computer în Northport, New York, pot să aflu dacă bolnavul meu, în vizita la rude la San Diego, în California, şi-a primit infuzia de citostatice la timpul cuvenit şi în doza prescrisă, plus numele persoanei care a administrat medicaţia şi tensiunea arterială din timpul tratamentului. În acelaşi sistem, toate achiziţiile, de la mănuşi la roboţi, sunt făcute potrivit unei liste unice, cu preţuri negociate „la sânge“ de administraţia centrală şi verificate anual de un corp de inspectori.
   Aşa că nu văd niciun dezavantaj în faptul că Ministerul Sănătăţii doreşte să controleze toate achiziţiile şi investiţiile în infrastructura din sistemul public. Mi se pare normal, de exemplu, ca fiecare spital judeţean de urgenţă să poată asigura 24/7 tomografii computerizate, cu acelaşi tip de aparat şi cu posibilitatea transmiterii imediate a imaginilor la toate celelalte spitale similare. La fel, cred că standardizarea planului arhitectural şi a dotării unităţilor de primiri urgenţe creează oportunităţi pentru creşterea calităţii serviciilor cu cel mai mic cost posibil. Nu văd nici de ce agenţia la care se referă proiectul nu ar coordona investiţiile cu finanţare internaţională, când orice „parohializare“ a resurselor ar creşte şi mai mult disparităţile din sistem. Cât despre puterea conducătorilor numiţi politic, e greu de spus mai mult decât Winston Churchill: „democracy is the worst form of government except all the others that have been tried“.

 

 

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de Sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC