Editorialul
„Despre medici şi hoţi“, semnat de Vlad Mixich în „Viaţa medicală“ nr. 25/2014,
este expresia multora dintre noi. Ar trebui ca toate culpele medicale
individuale sau colective dovedite să fie expuse în detaliu. Informaţiile
contradictorii sau lunga perioadă de tăcere de după, în care media nu se mai
implică, iar cei care sunt în colegii, comitete şi comiţii tac la rândul lor, făcându-te
să crezi că totul a fost o glumă, iată rostul unor discuţii, drepturi la replică,
implicare oficială măcar a Colegiului. Nu toţi au acces la informaţii corecte.
De ce atâtea astfel de situaţii neconforme cu statutul, prestigiul sau jurămintele
noastre? Să fie oare, după cum se spune de regulă, doar mizera salarizare?
De
ce sub pretextul unei urmăriri tenace, utile viitoarelor anchete, cohorte de
cadre medicale sunt lăsate luni şi ani să meargă paralel cu drumul? De ce, în
multe situaţii, unele reţete mult peste costul mediu au fost totuşi sistematic
decontate? De ce nu toţi ne angajăm în medicina-fraudă? Găsim răspunsuri la
toate întrebările?
Nu
am văzut o dată o imediată, clară, pertinentă, documentată, convingătoare
atitudine măcar în foile publicaţiei noastre din partea unor autorităţi
medicale sau chiar a incriminaţilor.
În
ceea ce mă priveşte, sper să mă reprezinte, în ochii celor care nu mă cunosc,
articolele publicate. Fiecare dintre ele a avut un subiect care putea trezi
atitudini oficiale sau colegiale. Am încercat să scot din şabloane modul abordării
problemelor ce dor. Cred că mulţi colegi au circumscris sau atacat
complicitatea tăcută şi incredibila lipsă a dorinţei de a ne face curat în bătătură.
În marasmul general tolerat, iată că, ierarhic, nu suntem capabili să ne explicăm
fenomenul amplu de care discutăm, necum să-l abordăm fără spaime sau jenă. Nu
sunt de acord cu puţinătatea celor care au reperat şi atacat fenomenul, după
cum credeţi. Suntem mulţi care am fost chiar ridiculizaţi că ne căznim să lăsăm
profesiei minime interferenţe nemedicale. Suntem mulţi cei care nu putem
„asigura“ complicitatea sugerată de autorităţi (un ministru a spus-o public)
sau presupusă de mass-media.
Nota redacţiei:
Indiferent de abordările alese de autori, salutăm cu speranţă începutul acestei
discuţii necesare, prin care valorile etice ale profesiunii medicale sunt
reafirmate într-o perioadă complicată.
