De mic copil eram amuzată de
exercițiile de simulare pentru situațiile de urgență. Mi se
păreau inutile, din moment ce în mod clar nu exista un pericol real
și, oricum, oamenii păreau să nu depună prea multe eforturi în a
le realiza corect, ca la carte. Mai târziu, după ce m-am maturizat,
am devenit un cetățean responsabil și am conștientizat cu
adevărat realitatea pericolelor iminente și importanța fiecărui
lucru bine făcut, fiecărui antrenament, fiecărui efort depus
pentru a deveni competent, atât în microsfera socială individuală,
cât și ca om de bază în societate.
Cei șase ani de facultate trec
neobișnuit de repede pentru a se încheia într-un mod glorios și
înspăimântător cu „marele examen de rezidențiat”. Este
examenul vieții noastre de medicinist, este tot ce am acumulat, în
mod teoretic și practic, de-a lungul anilor cu materii
cvasiimposibile, stagii matinale, gărzi peste program. Totul se
rezumă la patru ore de examen, 200 de grile și un borderou cu
buline. Este un stres psihologic mult mai mare decât orice exercițiu
de evacuare din grădiniță, orice incendiu planificat sau nu, ori
examen imposibil peste care am trecut noi, studenții mediciniști,
până acum. Așa că se naște întrebarea de om responsabil și
precaut: De ce să nu ne pregătim pentru această teroare din timp?
Munca
din spatele organizării
Matei Mandea, reprezentantul SSER
(Sesiunile de simulări ale examenului de rezidențiat),
organizatorul din acest an, ne-a prezentat toate detaliile pe care
orice student medicinist „în fază terminală” (la figurat,
desigur) ar trebui să le cunoască. Proiectul simulărilor
săptămânale ale examenului de rezidențiat se adresează
studenților din anul șase, dar și celorlalți absolvenți ai
facultăților de medicină din România care doresc să se
pregătească din timp pentru susținerea examenului ce le va defini
cariera.
Anul acesta este al optulea an în
care Societatea Studențească de Chirurgie din România desfășoară
simulările. De la an la an, organizatorii încearcă să
îmbunătățească metodologia de desfășurare, astfel încât
aceasta să fie cât mai apropiată de cea stabilită de Ministerul
Sănătății. „Pregătirea proiectului este una laborioasă și
susținută, pentru a putea avea șase simulări cu subiecte
asemănătoare celor din cadrul examenului. Dar toată organizarea
aceasta se bazează pe ajutorul studenților facultăților de
medicină din patru centre universitare. De anul acesta, simulările
se desfășoară concomitent în București, Constanța, Craiova și
Sibiu”, explică Matei Mandea.
Acest proiect se bazează pe două
resurse foarte importante. Una este reprezentată de studenți, iar
cealaltă de medici, care dau dovadă de bunăvoință și
colegialitate, prin realizarea subiectelor de concurs. În București,
simulările se desfășoară, în acest an, în parteneriat cu
Societatea Studenților în Medicină din București și cu
susținerea Universității de Medicină și Farmacie „Carol
Davila”. „Sperăm să reușim în viitor să atragem și
organizatorul oficial al examenului de rezidențiat – Ministerul
Sănătății –, pentru a putea beneficia de experiența și
suportul tehnic dar și științific, pentru a avea o organizare cât
mai profesionistă”, adaugă Matei.
În cadrul simulărilor, tematica de
examen este respectată, iar subiectele sunt realizate din cele două
volume ale compendiului de specialități medico-chirurgicale.
Corectarea și acordarea punctajelor este similară cu a examenului
de rezidențiat. Pe lângă aceste simulări săptămânale, care au
mai mult rolul de pregătire și acomodare, în luna octombrie se va
realiza și testul final înainte de examen.
„Noi credem că acest proiect este
un real sprijin pentru studenții care vor să se pregătească din
timp pentru o carieră în România, cu tipul de examen (grilă) și
cu atmosfera. De la an la an avem din ce în ce mai mulți
participanți și sperăm ca prin aceste simulări să creștem atât
nivelul absolvenților facultăților de medicină, cât și numărul
medicilor care vor să profeseze în țară”, susține Matei
Mandea, organizator SSER.
Și
bulinatul provoacă stres
Din experiența personală a primelor
trei simulări de acest tip, nu pot decât să laud această idee
minunată și să subliniez încă o dată evidentul: sunt extrem de
utile, absolut necesare și te pun în situații asemănătoare
examenului, îți provoacă emoții aproape identice, reale, și îți
oferă ocazia de autocunoaștere și autoanaliză. Colegii care au
participat la SSER împărtășesc aceleași sentimente.
„Simulările examenului de
rezidențiat mi-au dovedit anul acesta că au un rol destul de
important în pregătirea studentului de an șase. În ceea ce mă
privește, cel care mi-a pus probleme a fost timpul. Cele patru ore
par de ajuns, însă e destul de compactat totul. În afară de
faptul că trebuie să stăpânești foarte bine materia ca să poți
rezolva cele 200 de întrebări grilă în timp util, peste asta se
mai adaugă și stresul bulinatului variantelor corecte, care îți
ia din timp mai mult decât s-ar crede. După două-trei astfel de
participări, mi-am format propriul stil de a trece prin întrebări
și de a nota răspunsurile sub formă de buline. M-am obișnuit și
cu atmosfera destul de apăsătoare, întrucât cei din organizare au
reușit să simuleze destul de bine examenul propriu-zis, și, poate
cel mai important, m-am ambiționat să trec cu mai multă atenție
și seriozitate prin materie, pentru a obține un punctaj mai mare
decât la simulări”, mi-a spus Mădălina Canache, studentă în
anul șase.
„Cine
crede că nu poate greși la bulinat variantele corecte sau în a
înțelege corect întrebările, se înșală sau nu ia în calcul
componenta emoțională. Subestimând dificultatea lor, mi s-a
întâmplat de la prima simulare să greșesc la completarea
borderoului și să nu mă încadrez în cele patru ore. După trei
participări însă, simularea și-a realizat scopul pentru mine,
ajutându-mă în primul rând să mă organizez în timpul pe care
îl am la dispoziție”, mi-a mărturisit Mihaela Ailenei,după
ce a părăsit sala de examen cu o oră înainte de final.
„Numai în fața borderoului, fie și
în cadrul unei simple simulări, îți dai seama cu adevărat dacă
ai rămas cu ceva din ceea ce ai citit sau dacă informația s-a
lipit de tine ca apa de gâscă. Condițiile similare cu cele ale
examenului real te fac să înțelegi că nu mai e loc de șovăială
și că orice minut pierdut poate avea un impact semnificativ asupra
punctajului final”, declară, foarte responsabil, Andrei Florescu.
„Orice notă obținută la un examen
este influențată de mai mulți factori. Primul, și cel mai
important, este cât de bine ai pregătit materia, apoi factorii
practici din timpul examenului, cum ar fi: capacitatea de a-ți
stăpânii emoțiile, completarea corectă a borderoului, organizarea
timpului, locul în amfiteatru etc. Eu consider că simularea unui
astfel de examen este foarte importantă, din pricina factorilor
secunzi menționați mai sus, modul de pregătire al materiei fiind
secundar”, explică metodic Mihai Păvălean.
În
loc de concluzii
Consider important de menționat că
toți acești colegi, acești studenți de anul șase care își
pregătesc între timp și lucrarea de licență, susțin și
examenele din timpul stagiilor la facultate, fac și gărzi în
spitale, poate mai au și viață socială, depun un efort
considerabil să participe și la aceste simulări. Din cele
declarate de noi toți, se conturează un sfat, o chemare pentru cei
mici, pentru anii viitori: Veniți la simulări, nu le considerați
precum simulările de incendiu din filme, pentru că ele produc o
schimbare în bine celor care participă. Consider că toate
simulările ar trebui luate în serios, până și cele din filme.
Sunt șanse de a ne ajuta să devenim oameni responsabili și de
viitor.