Ne aflăm într-o perioadă de nelinişte
existenţială şi de înstrăinare faţă de cerinţele fundamentale ale vieţii.
Pentru a depăşi impasul în care se află medicina românească, trebuie mai întâi
să privim în jurul nostru spre a inventaria realitatea în toate manifestările
ei, să decelăm cauzele destructurării asistenţei medicale, ca apoi să coborâm în
noi, să chibzuim, pentru a ieşi în lumea viitorului cu măsuri fundamentate
managerial şi economic, dar şi cu construcţii teoretice viabile.
Fiecare medic care-şi iubeşte profesia ar
putea să exprime gânduri menite să asigure aşezarea şi dezvoltarea medicinii,
implicit a asistenţei medicale, pe baze solide teoretice, într-un edificiu
antropologic, bine articulat funcţional. În acest context, vin cu câteva aserţiuni
dătătoare de sens ontologic şi teleologic, pe care le supun atenţiei publice.
Sistemul medical funcţionează în diviziune,
complementaritate, întrajutorare şi respect reciproc. La temelia sistemului să
aşezăm asistenţa medicală primară, în speţă specialitatea de medicina familiei,
ca practică medicală principală. Elementul de referinţă al întregii asistenţe
medicale ar trebui să fie sănătatea şi nu boala, care, oricum, se poate defini
ca sănătate pierdută.
În învârstnicire,
un cuvânt nou, ce reprezintă, în fapt, desfăşurarea cronologică a vieţii lui homo sapiens de la naştere până la
stingere, şi-ar putea găsi locul controlul
aniversărilor-jalon, la vârste considerate nodale: 15, 30, 45, 75 de ani,
evenimente medicale de sinteză sincrono-diacrone. Cu ocazia lor, ar merita să
fie trecută în revistă starea de sănătate a cohortelor populaţionale, s-ar
emite predicţii şi s-ar dezvolta acţiuni preventive autentice.
Pentru omul timpurilor noastre, a vorbi de homocultură (de la cuvintele latineşti homo – om şi cultura – îngrijire, cultivare) mi se pare a fi în consens cu
posibilităţile culturii şi civilizaţiei actuale, cu sensurile ideatice în care
fiinţa umană crede şi la care aspiră. Astfel am putea ajunge la medicina verticalităţii, adică medicina omului sănătos, activ, educat, părtaş
şi demn.
