Newsflash

Singurătatea medicului de cursă lungă

de Dr. Mihai Cezar POPESCU - iul. 14 2017
Singurătatea medicului de cursă lungă
     În arena ale cărei margini pot fi cel mult bănuite, medicul se află uneori singur în fața polimorfei alcătuiri care este omul (cu aspirațiile și neașteptatele sale asimetrii) și societatea în care își duce existența curentă (cu opțiunile și echilibrele ei precare). Aici se poate cântări, clipă de clipă, valoarea acoperirii în aur a propriului său bagaj caracterial și cultural. Pasiune sau indiferență, agilitate sau lentoare, forță sau moliciune, cunoaștere sau ignoranță, forță vitală sau dimpotrivă, doar abilitatea sărăcăcioasă, tristă de a supraviețui prin compromis și improvizație. Între acei medici dăruiți generos cu harul îngrijirii suferințelor, dar și cu acela de admirator pasionat al frumosului sub toate formele îl regăsim pe doctorul Nicolae Vătămanu.
     Născut la București, la 29 noiembrie 1897, și-a aflat – alături de soție – un tragic sfârșit, înconjurat de tăcerea unei Românii comuniste, sub zidurile sfărâmate ale Bucureștiului lovit de puternicul cutremur de la 4 martie 1977. Mama sa – Ana Popescu – descendentă dintr-un cunoscut neam de preoți (tatăl, bunicul patern și fratele au primit cu folos taina sacerdoțiului) își avea rădăcinile familiale în Cătunul (Cornești), un sat din județul Dâmbovița situat cam la 47 km nord-vest de București. Tatăl – Mihail (Mihalache) Vătămanu provenea din localitatea Dudești – Cioplea (astăzi inclusă în perimetrul Capitalei, mai precis în cartierul Balta Albă-Titan), mama sa (bunica paternă a lui Nicolae) era verișoară primară cu Ștefan zis și „Căruță goală”, tatăl marelui Barbu Ștefănescu-Delavrancea.
    Valoros specialist dermato-venerolog, Nicolae Vătămanu a fost un neobosit deschizător de drumuri. Spre exemplu, el este fondatorul Catedrei de istoria medicinii din cadrul Facultății de Medicină din București. Tot el a inițiat și condus o revistă de educație sanitară numită „Trup și suflet” care a fost mult apreciată în deceniul al treilea al veacului trecut. Deși evocată adeseori ca „revistă pentru sănătate și frumusețe destinată femeilor”, paginile revistei conțin informații, comentarii și sfaturi foarte utile pentru oricare cititor, abordând o arie largă de domenii sanitare (de la reguli de igienă până la noutăți terapeutice, de la medicina tradițională la aceea a omului modern). Este de amintit și rubrica săptămânală intitulată „Sfaturile medicului” din ziarul „Universul”. Fondat în 1884 de Luigi Cazzavillan, acesta era considerat drept cel mai citit din România acelor ani (era editat în 80.000 de exemplare pe zi!).
    Pasiunea sa pentru universul bucureștean s-a materializat într-o serie de cărți care, pe lângă volumul imens de informații (extrase din arhive publice, dar și din aceea a propriei familii) oferă o fermecătoare imagine a unui oraș fascinant care a plutit în permanență între melancoliile parfumate ale Orientului și mentalitățile avansate ale Occidentului. Iată câteva dintre cărțile pe care doctorul Nicolae Vătămanu ni le-a oferit (unele sub formă de reeditări postume): „Dohtori și pătimași până la 1800” (1974), „Catastih de bucureștean” (1980), „Icoane și fotografii de bucureșteni” (1981), „Istorie bucureșteană” (1973, 2014) și „Odinioară în București” (1975, 2014).
    Fotograf pasionat, a surprins cu mare rafinament viața Capitalei în toate ipostazele ei. Din păcate, colecția sa de fotografii s-a pierdut în cea mai mare parte sub dărâmăturile orașului.
     Pentru a înțelege farmecul unic al relatărilor sale, preluăm din volumul „Odinioară în București” (Ed. Vremea, București, 2014) un fragment din capitolul intitulat „Cum circulau altădată cărțile“: „Marea grijă a celor ce posedau cărți iubite (…) era ca și copiii lor să ajungă a se bucura de înțelepciunea cuprinsă în ele, ca să nu rămână (…) niște boi neînvățați. (…) Posesori de cărți erau și doctorii. Ceva mai rari către sfârșitul veacului al XVII-lea , dar mereu mai numeroși după 1700 veneau (…) încununați cu laurii înaltelor școli din Italia. Pentru acești învățați, cartea era simbolul învățăturii pe care o căpătaseră”. Sau, mai departe: „(…) tristă a fost soarta doctorului Ioan Pashali, ale cărui cărți s-au scos la vânzare la 1820, ca să se încropească ceva bani pentru înmormântare“.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe