Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Sfaturi pentru cei admiși

Viața Medicală
Dr. Ştefan GUTUE vineri, 18 decembrie 2015
     Felicitări, proaspătule rezident! Ai reușit, ai luat examenul vieții tale, ai obținut și specialitatea dorită, ești fericit, împlinit, cei dragi din jurul tău sunt foarte mândri de tine și de succesul tău, iar tu simți că viitorul îți surâde și că există undeva o șansă ascunsă, pregătită special pentru tine. Păstrează imaginea asta frumoasă în minte și în inimă, crede în ea și nu lăsa pe nimeni să ți-o distrugă!
     Ei bine, chiar dacă îți convine sau nu, vine și vremea muncii, că destul ai învățat în facultate. Majoritatea specialităților chirurgicale încep (sau ar trebui să înceapă) cu stagiul de chirurgie Generală, deoarece toate specialitățile chirurgicale au originea în chirurgia generală. În orice caz, indiferent de specialitatea aleasă, trebuie să cunoști și să poți identifica măcar marile urgențe chirurgicale. Tocmai de aceea e bine să profiți cât de mult poți de acest stagiu.
     Pentru început, e bine să îți cunoști echipa cu care vei lucra, fie că este o echipă la care vii „cu adresă“, spre nemulțumirea unora dintre colegii mai mari (medici care nu sunt în stare să păstreze rezidenți din cauza comportamentului necorespunzător sau a proastei pregătiri profesionale), fie că este o echipă la care vei fi distribuit de către șeful de secție, în funcție de cum gestionează domnia sa resursele umane ale secției pe care o conduce. Trebuie să știi însă că o echipă înseamnă un grup de oameni care colaborează bine, se respectă, se ajută reciproc și se motivează unul pe altul. Niciun rezident nu vrea să își irosească timpul lucrând cu cineva de la care nu are ce învăța. Desigur, un medic bun nu înseamnă neapărat și un bun pedagog, însă e mai bine să observi gesturi și raționamente corecte decât să înveți prostii spuse cu talent oratoric. Oricum ar fi, asigură-te că ajungi la timp, adică înainte de ora 8,00. Este bine să faci o vizită cu câteva zile înainte de a începe stagiul propriu-zis, pentru un prim contact cu clinica în care ești repartizat și cu medicul în a cărui echipă vei lucra, asta în cazul în care nu îl cunoști deja.
     În ceea ce privește costumul de spital, recomand unul de culoare albă, asociată cu imaginea de „doctor“ în ochii pacienților, alte culori putând stârni confuzii în fața acestora. Pe sub bluză recomand tot un tricou alb. Evitați combinațiile nefericite precum cămașa purtată pe sub bluza de costum, eventual cu reverul scos în afară. Pur și simplu „nu dă bine“, iar dacă intri în sala de operație, gulerul cămășii va ieși peste halatul steril, ceea ce e tragicomic și destul de septic în același timp. În ce privește bluza, e o alegere mai fericită modelul gen „sacou“ cu capse pe mijloc, și asta nu pentru că ar avea buzunarele mai mari, ci pentru că atunci când veți fi nevoiți să intrați în sală, puteți păstra toate obiectele personale (chei, telefon, ceas etc.) în buzunare. Insist pe aceste aspecte, aparent banale, nu din vreo pasiune nesatisfăcută pentru modă, ci pentru că ele fac parte din imaginea voastră de viitori profesioniști. Ca o concluzie, încearcă să păstrezi totul simplu, curat și eficient.
     De asemenea, este indicat să aveți la voi un carnețel în care să puteți nota tot felul de obiective și sarcini de rezolvat. La sfârșitul zilei de lucru îl puteți consulta și astfel vă va ajuta să vă amintiți multe lucruri, scutindu-vă de bătăi de cap și reproșuri inutile. În rest, pentru prima zi, e bine să te familiarizezi cu spitalul și cu punctele sale cheie: toaleta și vestiarul. Sunt singurele locuri în care te poți retrage și în care poți avea un sentiment de intimitate.
     Acum, ca nou-venit, trebuie să îți găsești cumva un loc. Dacă ești rezident într-o altă specialitate chirurgicală decât chirurgie generală, atunci stagiul tău nu va fi unul prea lung și nici nu vei fi implicat în mod special în activități. Știu, datoria sistemului este să învețe rezidentul și să îl pregătească, dar să fim realiști: sistemul este format din oameni și ei sunt cei care fac regulile. Lucrăm în sistemul medical românesc, deci trebuie să te adaptezi. Desigur, dacă vrei și dacă poți să faci asta.
     Poate te întrebi dacă e mai bine să alegi o echipă mică, dar fără „recomandare“, în care ți se lasă o libertate mai mare de acțiune, în schimbul unei echipe mari în care rolul tău e mai mult de observator. În cazul în care doctorul cu care tu ai dori să lucrezi nu te poate primi din diferite motive, începând cu cele de locuri păstrate pentru cei cu pile și terminând cu faptul că are prea mulți rezidenți, nu te dezarma. Nimeni nu spune că viața e corectă și că totul trebuie să fie roz. Chiar și așa, poți măcar să asiști la operațiile făcute de el și să înveți sau să observi ce și cum face bine. Sfatul meu este să alegi o echipă de la care ai ce învăța, chiar și teoretic. În cele din urmă, un prost cu manualitate rămâne totuși un prost, nu uita asta.
     O soluție care funcționează, testată personal, este să încerci să asimilezi cât mai multe informații și gesturi chirurgicale de la o echipă mai numeroasă și să îți creezi oportunități de a intra în sală cu echipele mai mici care au nevoie de rezidenți la operațiile de amploare, care necesită un număr mai mare de ajutoare. Trebuie să sesizezi și să profiți de aceste oportunități, comunicând în special cu medicii respectivi și urmărind programul operator cu o zi înainte de intervenții. Bineînțeles că trebuie să capeți și tu un pic de experiență și să înveți lucrurile elementare, pentru a-i putea ajuta. Să nu îți imaginezi că vei avea acces imediat într-o echipă mică doar pentru că nu au oameni, dar în timp, te vor remarca. E suficient să intri cu unul-doi medici și apoi restul se vor convinge că meriți o șansă. Per total, este o situație de genul „win-win“, în care toată lumea e fericită.
     Colegii te pot ajuta și învăța sau te pot încurca, chiar te pot trage în jos. Și te mai pot face să te simți și foarte prost, nefericit, astfel încât să îți numeri zilele rămase până la weekend, vacanță, finalul de stagiu. Aceștia ar trebui să te ajute cu informații utile, să îți explice noțiunile elementare de chirurgie și să te încurajeze și supravegheze în cursul primelor tale manevre și al micilor intervenții chirurgicale. Trebuie să realizezi însă că, fiind începător, nimeni nu te poate lăsa să participi ca ajutor principal („mâna a doua“), fiindcă trebuie să îți câștigi acest drept. Chiar dacă ai un trecut în chirurgie sau dacă ai participat la multe operații în studenție, tot va trebui să îți demonstrezi cunoștințele. Și tu, la rândul tău, ai proceda la fel ca șef de echipă, este firesc.
     Dacă lucrurile despre care vorbeam mai sus nu se întâmplă de la sine, e în regulă, poate colegii au treburile și grijile lor, așa că ție îți revine sarcina de a-i întreba și de a le cere o șansă de a lucra, de a fi implicat în diferite intervenții de mică amploare (să înveți să faci o anestezie locală, să suturezi o plagă, să extragi un chist sebaceu, o hidrosadenită, o unghie încarnată, orice, cât de mic). Dacă și la cerințele tale ești în continuare ignorat, atunci trebuie să îți spun că ai niște colegi de proastă calitate și e important să te gândești spre ce vei evolua în acest ritm. Trebuie să înțelegi că pasiunea de a educa pe altul e un har, o calitate pe care puțini o au, iar cei care nu vor să te ajute să înveți, ba mai mult, îți pun și bețe în roate și nu te lasă niciodată să faci ceva, înseamnă că sunt zgârciți cu înțelepciunea proprie. Iar înțelepciunea se adună cu atât mai mult cu cât o împarți și altora. Când simți calea de mulți bătătorită a acestui drum, e momentul optim să reconsideri dacă merită sau nu să rămâi în echipa respectivă. În orice caz, chiar dacă nu ai de-a face cu niște colegi amabili, e important să nu recurgi la jigniri sau la un comportament indecent. Poți oricând să pleci sau să îi înfrunți, dar fă-o în așa fel încât să demonstrezi că ești mai bun decât ei, mai educat și cu mai mult bun-simț.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC