Instrumentarul și aparatura destinate diagnosticului au făcut
progrese enorme în ultimul secol. Acest pas înainte a fost unul din motoarele
marilor realizări din domeniul medical. Cu toate acestea, există anumite
instrumente medicale care prezintă modificări minine față de variantele lor
inițiale sau au rămas la designul original. Printre acestea se numără și
ciocănelul pentru reflexe, utilizat pentru examenul neurologic complet.
Importanța acestuia este recunoscută internațional, iar în acest sens numărul
10.095 al revistei britanice The Lancet îi dedică un articol istoric.
Ciocănelul pentru reflexe derivă din cel folosit pentru percuție
(toracică, abdominală) și este – în esență – un instrument cu corp de metal și
una sau două extremități din cauciuc. Introdus în practica medicală de John
Madison Taylor din Philadelphia (1888), ciocănelul pentru reflexele testate
prin percutarea tendoanelor a fost îmbunătățit de Krauss, Babinski, Buck,
Berliner, Trömner, Stookey și Dejerine. Îmbunătățirile ulterioare au adăugat
instrumentului o scală de măsurători, diapazonul și dispozitive de testare a
sensibilității.
După elucidarea funcțiilor motorii și senzitive ale măduvei
spinale (François Magendie, Charles Bell), Robert Whytt, Johann Augustus Unzer,
G. Procháska, Marshall Hall, Wilhelm Heinrich Erb, Carl Westphal și alții au
identificat reflexele spinale, prin testarea cărora neurologii identifică tipul
și localizarea leziunilor neurologice. Examinatorii folosesc ciocănelul pentru
a excita receptorii de întindere din tendoanele musculare de la nivel patelar
(L3, L4, nerv femural), achilian (S1,
S2), bicipital (C5, C6, nerv musculocutanat), brahioradial (C5, C6, nerv
radial) și tricipital (C7, C8, nerv radial). Răspunsul stimulării este
catalogat pe o scară cu patru grade, în care un răspuns 2+ este normal, 0 arată
areflexia, 1+ denotă un răspuns diminuat și 3+ indică hiperreflexivitatea.
Combinat cu celelalte simptome prezente, semne clinice și manevre neurologice,
examenul reflexelor tendinoase oferă informații despre localizarea unei leziuni
a sistemului nervos (axon periferic sau central, leziuni medulare, cerebrale,
cerebeloase) sau despre alte afecțiuni (intoxicații, boli tiroidiene,
hipovitaminoze etc).
La peste 130 de ani de la introducerea în practica medicală,
modestul ciocănel de reflexe este un instrument esențial al examenului
neurologic și un simbol al specialității, comparabil cu stetoscopul pentru
cardiologie, bisturiul pentru chirurgie și oftalmoscopul pentru oftalmologie.
