Sunt
trei motive principale pentru care oamenii îşi părăsesc ţara natală şi migrează
în alte zone: persecuţia, lipsurile şi dorinţa de mai bine. Între 1970 şi 2002,
numărul imigranţilor s-a dublat. Astăzi, peste 200 de milioane de oameni
trăiesc în ţări străine, dintre care 9 milioane în ţările din nordul Europei
(9% din populaţie), 22 de milioane în Europa de Vest (12% din populaţie) şi 39
de milioane în Statele Unite (13% din populaţie). Dintre cele două componente
distincte ale imigraţiei, cea legală şi cea delictuală, cea de-a doua creşte cu
repeziciune. Frecvenţa imigraţiei neautorizate în Statele Unite a crescut continuu
până în anul 2007 (12,2 milioane), ca apoi să scadă uşor, odată cu instalarea
crizei financiare, urmată de recesiune. În 55% din cazuri, imigranţii provin
din Mexic în 2007 ei numărând 6,9 milioane de persoane intrate în ţară (Pew
Research Center, noiembrie 2014). Şase state americane (California, Texas,
Florida, New York, New Jersey şi Illinois) au absorbit 60% din imigranţii
ilegali.
Politicienii
cu vederi de stânga, adepţi ai multiculturalismului, fac tot ce pot să
faciliteze imigraţia neautorizată şi să protejeze de sancţiuni şi deportări pe
cei deja intraţi pe teritoriul american. De exemplu, la intrare, imigranţii
primesc hărţi, apă şi texte în care li se spune că atunci când vor face cerere
pentru asistenţă socială, nu vor fi întrebaţi despre situaţia lor legală.
Administraţia Obama a excelat în a face tot posibilul de a nu aplica legea
existentă, care indică urmărirea legală şi arestarea sau deportarea
imigranţilor ilegali. Când statul Arizona a introdus măsuri mai severe de
identificare şi expulzare a acestora, Departamentul de Justiţie al guvernului
federal a dat în judecată Arizona. De aceea, cheltuielile guvernamentale pentru
imigranţii ilegali (asistenţă socială, cheltuieli medicale, educaţia copiilor)
depăşesc 1,2 miliarde de dolari pe an, contribuind la creşterea datoriei
naţionale.
Imigranţii,
şi mai ales cei ilegali, sosiţi din regiuni cu probleme de sănătate endemice,
care nu au trecut prin imunizările din copilărie şi ajung în ţările de
destinaţie fără niciun control medical, aduc cu ei o multitudine de agenţi
patogeni, evidenţi sau latenţi. Ei ridică un munte de probleme sistemelor de
sănătate publică din ţările dezvoltate, către care se îndreaptă majoritatea
imigranţilor ilegali. Astfel, în zonele vecine cu graniţa mexicană, incidenţa tuberculozei
este de peste două ori mai mare decât în restul Statelor Unite. Peste 57% din
cazurile noi de tuberculoză sunt înregistrate la imigranţii de primă generaţie,
iar riscul de a dezvolta boala este de 9,8 ori mai mare la rezidenţii americani
născuţi în străinătate faţă de cei născuţi pe teritoriul american. Un procent
semnificativ din cazurile de tuberculoză nou apărute sunt îmbolnăviri cu agenţi
rezistenţi la medicaţia antibiotică.
Tot
în zonele vecine graniţei de sud se înregistrează izbucniri repetate de
dizenterie, multiple boli transmisibile cu agenţi bacterieni, virali şi
parazitari, care fuseseră eradicate în SUA şi s-au semnalat şi cazuri de febră
tifoidă, lepră sau de febră Dengue. Mulţi dintre copiii neînsoţiţi care au
intrat în ţară ilegal în fiecare an, originari din America Centrală, au fost
confirmaţi ca purtători de virus hepatitic şi râie.
Mai
mult decât în alte state, sarcina pusă pe umerii sistemului medical din
California a depăşit limita suportului financiar existent: zeci de spitale şi
camere de gardă au fost închise după ce cheltuielile nerambursate le-au împins
în faliment, aşteptarea la serviciile de urgenţă rămase a crescut la multe ore,
ambulanţele au fost nevoite să alerge de la un spital la altul ca să-şi plaseze
bolnavii şi au rezultat decese legate de întârzierea ajutorului medical.
Anual,
4,3 miliarde de dolari reprezintă costurile medicale ale imigranţilor ilegali
(Center for Immigration Studies) şi jumătate din această sumă este necesară
pentru profilaxia şi tratamentul copiiilor. Dintre imigranţii ilegali care
şi-au găsit de lucru, 29% 
au asigurări medicale plătite de angajatori, dar 71%
sunt neasiguraţi şi cad în sarcina sistemului Medicaid. În anul 2011, numărul
copiilor neasiguraţi din familiile intrate ilegal în ţară a reprezentat 8% din
numărul total al copiilor din SUA. Frecvenţa bolilor mintale (tulburări de
comportament, toxicomanii, schizofrenie) în rândul imiganţilor ilegali nu este
cunoscută, dar ea este probabil semnificativă, din moment ce 30% din cei aflaţi
în închisorile federale şi locale provin din rândul lor.
Este
un fapt bine cunoscut că situaţia imigraţiei în Statele Unite se află într-o
criză profundă. Ea se agravează de la an la an, în primul rând din cauza
graniţelor incomplet controlate, a intensificării trecerii frauduloase a
graniţelor de mari mase de oameni, traficate de bande de profitori lipsiţi de
scrupule, adeseori de criminali. Pentru a controla situaţia imigraţiei, pentru
eliminarea celei ilegale şi pentru a întrerupe cercul vicios al marilor
probleme legate de imigraţia ilegală (ameninţare la securitatea naţională,
facilitarea terorismului şi a comerţului de droguri, riscuri de sănătate
publică şi costuri enorme), este nevoie de un consens politic, de un mare efort
de a etanşeiza graniţele şi de o mare sumă de bani pentru rezolvarea problemei
celor intraţi în ţară de mulţi ani. Dar nu există nici consens în alegerea
celor mai bune soluţii, nici progres în controlul frontierelor, nici
sinceritate în felul în care este abordată problema. Pe măsură ce problemele
cresc, soluţiile devin din ce în ce mai dificile. Printre ele, aspectele
medicale ale imigraţiei lipsite de control sunt ameninţări reale şi nimic din
ce se face în prezent nu îndepărtează riscul unei pandemii devastatoare,
spontane sau chiar indusă de cei cu intenţii criminale.
