Newsflash

Rolul științei într-o societate democratică

de Monica GEORGESCU - feb. 16 2018
Rolul științei într-o societate democratică
Trăim într-o epocă a faptelor alternative și a postadevărului, ba chiar a dezinteresului total față de adevăr sau, în cazul cel mai rău, a demitizării adevărului obiectiv și a denunțării sale drept superstiție. Este o atitudine iresponsabilă, ce denotă o frică irațională de cunoaștere. „Într-o lume a minciunii generalizate, a spune adevărul este un act revoluționar”, scria George Orwell. Despre alianța problematică dintre știință, adevăr și democrație a vorbit prof. univ. Mircea Dumitru – istoric al științei, filosof și rector al Universității din București – în cadrul conferințelor din seria „Medicina în interdisciplinaritate”, organizate de Cercul de cardiologie al Societății Studenților în Medicină din București.
În ce termeni putem conceptualiza relația dintre știință, adevăr și democrație? Ce rol joacă știința și experții într-o societate democratică? Sunt valorile științifice, tradițional obiective, compatibile cu normele democrației, bazate pe compromis și negociere? Ce rol are cunoașterea bazată pe dovezi într-o lume a cărei retorică apasă obsesiv pe ideea dreptului egal al tuturor – deopotrivă experți și profani – la exprimarea unei opinii? Cum susținem autoritatea epistemică a cunoașterii științifice în fața asaltului nesancționat al expunerii nediscriminatorii a opiniilor? Și, nu în ultimul rând, cât de periculoasă este neîncrederea societății în autoritatea științifică? Acestea sunt doar câteva din întrebările care se ridică acum și pentru care Mircea Dumitru a încercat să ofere un răspuns în cadrul prezentării sale.
Universitarul a vorbit despre două paradigme contradictorii, cu viziuni foarte diferite asupra demersului științific și a obiectivității acestuia. Trebuie menționat că ambele paradigme sunt dezechilibrate și ambele prezintă pericole intrinseci, de natură diferită. Pe de o parte, în viziunea scientistă, există ideea că demersul științific ar trebui, în mod ideal, să se desfășoare într-o neutralitate axiologică perfectă. În această viziune simplistă, știința este prezentată ca fiind remediul pentru orice maladie socială sau politică. Aceasta ar trebui să se angajeze în cercetări cu o obiectivitate perfectă, nealterată, rezistând oricărei tentații de a distorsiona rezultatele prezentate. Această paradigmă vine la pachet cu o înțelegere superficială și caricaturală a mecanismelor și proceselor democrației, văzută ca o „anarhie soft”. Vorbim despre o înțelegere incompletă a dinamicii științei și a rădăcinilor culturale și istorice în care au apărut instituțiile care produc și validează cunoașterea științifică și a rolului complex pe care îl joacă viața socială în ansamblul ei. Dar aceasta este doar o imagine a științei. Un alt model al cunoașterii s-a dezvoltat în ultimii 50-60 de ani. În această nouă paradigmă a cunoașterii, minimalistă sau nihilistă, scientismul este doar un mit filosofic care reprezintă interesul celor care dețin puterea politică sau epistemică de a exploata ideea cunoașterii pure. Scopul întreținerii acestui mit este de a marginaliza, de a delimita punctele de vedere alternative, susținute de contestatarii puterii. În acest fel, cercetarea științifică devine angajată politic și reprezintă un instrument de manipulare și de cenzură. Această filosofie contestă inclusiv conceptul de dovadă sau de evidență obiectivă, susținând că adevărurile științifice sunt întotdeauna obținute pe baza unor valori morale, politice sau religioase, fiind deci puternic ancorate în subiectivism. În această viziune, cercetarea științifică este rezultatul unor construcții sociale lipsite de obiectivitate și de universalitate în sensul propriu al acestor termeni. Știința văzută ca un construct social, cu un caracter preponderent politic, devine un foarte eficient instrument de propagandă, care servește intereselor elitei. Astfel, aceasta își impune propriile idealuri maselor marginalizate, printr-un mecanism foarte similar celui prin care instituțiile politice și religioase și-au impus (și încă își impun) controlul social. Acestea sunt cele două viziuni alternative despre știință, care prezintă două imagini antinomice despre rolul și valorile cunoașterii științifice în societatea contemporană. Ambele sunt neadecvate și incomplete, în opinia vorbitorului.
Mircea Dumitru consideră că știința este o dimensiune esențială a identității culturale, însă scientismul este o viziune eminamente eronată. Dimensiunea morală a educației prin științele umaniste, dar și dimensiunea teoretico-speculativă a studiului acestor științe nu pot fi substituite de o cultură bazată exclusiv pe valorile pozitiviste (prima paradigmă) sau pe cele ale unor deconstructivisme postmoderne, care transformă orice ține de spiritualitate în ficțiuni, fantezii, narațiuni sau ideologii politice (a doua paradigmă). În opinia lectorului, nu poate exista un substitut științific acceptabil al dimen­siunii morale a cercetărilor umaniste.
Știința lucrează cu dovezi testabile intersubiectiv, care trebuie recunoscute și acceptate de comunitatea celor care produc cunoaștere, inevitabil elitistă. Negocierile, tranzacțiile politice sau actele publice de vorbire în sprijinul opțiunilor politice, asumate democratic, insistă asupra dreptului de a exprima liber opinii, fără o insistență complementară asupra dovezilor, justificării sau a adevărului.
Cei credincioși idealului științific vor argumenta că știința este apogeul realizărilor conceptuale, tehnice și metodologice ale speciei noastre. Începând cu secolul al XVII-lea, științele moderne au dezvăluit adevăruri importante despre lume, ajutând oamenii să fie mai educați, să trăiască mai bine, să fie mai raționali. De aceea, rolul științei trebuie în continuare menținut și susținut. Știința trebuie să se angajeze în continuare în cercetări libere, obiective și dezinteresate și să reziste încercărilor de distorsionare a faptelor inițiate de orice agendă morală, politică sau religioasă. Întrebările și problemele ridicate de cercetarea științifică nu trebuie cenzurate nici de idealurile, dar nici de temerile sau prejudecățile societății. Nu trebuie să suspendăm discernământul critic și să credem doar ceea ce este convenabil și convențional în rândul colegilor și semenilor noștri, în special atunci când acele credințe sunt sever subminate de lipsa unor dovezi. Acest îndemn spre cunoaștere este cel mai bine formulat de Immanuel Kant în eseul său din 1784, un manifest al Iluminismului. Imperativul kantian – sapere aude (îndrăznește să gândești liber) – rămâne la fel de valid și în prezent.
Trebuie, totodată, să fim conștienți că demersul științific este unul inerent uman, că munca de cercetare se desfășoară în societate, pornind de la niște nevoi, norme, valori și concepții și, prin urmare, concluziile științifice sunt întotdeauna filtrate prin viziuni și credințe politice și religioase. Însă, dacă acceptăm acest adevăr, nu înseamnă automat că știința este o formă de ideologie mascată, așa cum cred adepții deconstructivismului și postpozitivismului. Trebuie să găsim o cale de a unifica cele două lumi – cea a științei și cea a subiectivității, a emoțiilor și valorilor umane.
Cum se poate echilibra deci relația dintre știință, adevăr și democrație? Cum putem face loc subiectivității umane într-o viziune științifică obiectivă? Trebuie să acceptăm că știința este angajată social, că există atât un angajament valoric, cât și o doză de obiectivitate în demersul științific, fără a o transforma într-un instrument politic de propagandă. Astfel, trebuie să înțelegem și să acceptăm că oamenii de știință sunt ființe subiective, animate de valori și idealuri – chiar și politice. Însă rezultatul aplicării metodei științifice transcende subiectivismul, ajungând la adevăruri obiective.
Cum putem face asta în societatea modernă? Lectorul consideră că trebuie să construim argumente care să convingă majorități substanțiale, argumente care să producă un consens gradual – consens prin suprapunere parțială. Termenul, propus de John Rawls în lucrarea „O teorie a justiției”, forțează oarecum limbajul – un consens ar trebui să fie un concept universal. Totuși, în știință (la fel ca în justiție), se pot obține consensuri graduale, parțiale. Cu cât reușim să convingem mai mulți oameni de valoarea demersurilor științifice – de valoarea vaccinării sau a terapiilor bazate pe dovezi, de valoarea unei investiții făcute la timp în medicină sau în sănătate – cu atât, democratic vorbind, vom fi mai aproape de un consens. Așadar, calea de urmat ar fi ca experții – membrii corpurilor academice, cercetătorii, membrii organizațiilor neguvernamentale și toți cei implicați în elaborarea, promovarea sau implementarea politicilor de sănătate – să acționeze similar celor care decid o chestiune de interes prin vot public. Nu ne așteptăm ca votul în știință să fie unul efectiv, dar, pentru ca recomandările experților să fie acceptate, ele ar trebui să rezulte din discuții informate, etice, care urmăresc să clarifice și să înțeleagă preocupările tuturor celor implicați și să ajungă la un consens gradual. De asemenea, nu este rezonabil să ne așteptăm ca rezultatul acestui discurs public să fie un acord unanim al experților sau al celor implicați în politici de sănătate. Însă vom fi probabil mai aproape de o poziție corectă, obiectivă și democratică.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe