Înființate din necesitate și din dorința de a degreva aglomerația de la unitățile de primiri urgențe ale spitalelor, centrele de permanență au reprezentat, la vremea inaugurării lor, colacul de salvare pentru o anumită ramură a sistemului medical. De fapt, centrele de permanență sunt cabinete ale medicilor de familie, cu program de funcționare extins, care au fost gândite pentru orașele mici și zonele
rurale, cu scopul de a determina oamenii să nu mai meargă la spitalele de urgență pentru probleme medicale care pot fi tratate în cabinete.
S-a nutrit speranța că adresabilitatea către aceste destinații va fi mare și că profesioniștii din domeniul medical vor putea veni la timp în sprijinul celor care au nevoie de ajutor. Cu minima condiție, desigur, ca cei care au nevoie de ajutor să apeleze la aceste centre de permanență. Însă aici începe lanțul slăbiciunilor.
Pentru ca această condiție să funcționeze, ar fi fost necesară informarea publicului despre posibilitatea de a se adresa acestora pentru probleme de sănătate frecvente, care nu pun viața în pericol și nu necesită intervenția rapidă a cadrelor medicale de la unitățile de primiri urgențe din cadrul diferitelor spitale din țară.
Numai că, potrivit înțelepciunii populare, la noi ,,socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și vestitele centre de permanență nu au fost deloc solicitate așa cum sperau inițiatorii proiectului. Un proiect bun pentru care ministrul sănătății, Sorina Pintea, s-a văzut nevoită să ia atitudine. Recent, ea a făcut o evaluare în urma căreia a luat în calcul inclusiv desființarea centrelor, pentru că „în ultima perioadă, tariful crescând foarte mult (…) și responsabilitatea celor care lucrează acolo trebuie să crească. Făcând o analiză la nivelul țării, numărul prezentărilor în urgență, față de aceeași perioadă a anului trecut, a crescut cu aproximativ 30%, ceea ce este strigător la cer, nu mă feresc să o spun, în condițiile în care, categoric, la numărul de cazuri crescute, crește finanțarea unității de primiri urgențe, crește și finanțarea centrelor de permanență. Eficiență zero și atunci urmează să promovăm un proiect de act normativ în care să și desființăm aceste centre pentru că în primul proiect era vorba doar de înființare”.
Totuși, la un pas de desființare, s-a găsit o soluție care ar salva situația. Guvernul a aprobat, la solicitarea Ministerului Sănătății, Ordonanța de urgență pentru asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență și pentru modificarea și completarea Legii 263/2004 privind asigurarea continuității acestora. Prin acest act normativ, bugetul ministerului pe anul 2018 se suplimentează cu suma de 25.095 de milioane de lei. Banii vor fi destinați asigurării continuității acordării asistenței medicale primare prin centrele de permanență și decontării acesteia, care se asigură, potrivit legii, de la bugetul de stat.
Situația prezentată este o dovadă a faptului că specialiștii din domeniul sănătății au capacitatea de a recunoaște problemele sistemului și caută cu adevărat soluții la ele. Pentru ca proiectul să fie eficient și să vină în sprijinul cât mai multor pacienți, medici și asistenți medicali din cadrul secțiilor de urgență ale spitalelor, este necesar să ne alăturăm eforturilor depuse de acești specialiști.
Centrele de permanență reprezintă o pârghie importantă a sistemului sanitar, care trebuie să asigure acces la servicii medicale indiferent de zona în care se află pacientul și de ora la care sunt solicitate.
Reducerea dificultăților existente și identificarea unor soluții moderne pentru accesul la serviciile medicale în zona rurală, în special la cele preventive, este o responsabilitate conjugată a tuturor decidenților din mediul politic și instituțional, a profesioniștilor din sistemul sanitar. Nu trebuie uitat că în România sunt încă sate în care asistența medicală primară este aproape inexistentă. Locuitorii acelor așezări, cu o populație predominant vârstnică și cu un nivel de trai scăzut, sunt „fericiți” că au parte de un minim prim-ajutor din partea unui asistent medical, care, prin conjunctura vecinătății, le poate acorda îngrijiri limitate.
Doar așa vom putea evita situațiile în care oamenii din acele comunități defavorizate ajung la medic în stadii avansate de boală, când recuperarea medicală este mult mai grea.
Și nu pot să nu remarc, încă o dată, ceea ce Consiliul Internațional al Asistenților Medicali a semnalat și a accentuat prin tema lansată în acest an, cu prilejul marcării Zilei Internaționale a Asistenților Medicali: ,,Indiferent de loc, în orice condiții, acces la sănătate”.
Comunicarea dintre specialiști și pacienți și sprijinul acordat de mass-media pentru informarea corectă a cetățenilor sunt căi prin care se poate ajunge ca, într-adevăr, acest principiu să funcționeze ca o poartă de acces spre normalitate.
Asistenții medicali sunt profesioniști pregătiți pe toate planurile să susțină demersul pentru buna funcționare a centrelor de permanență, atât de necesare și de importante pentru sănătatea cetățenilor, mai ales a celor din mediul rural.
