O bună parte din cei care aparțin generației milenariștilor, cei
cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani și care au atins maturitatea după anul
2000, nu au realizat „visul american“, iar mulți se pare că nici nu-l vor
atinge vreodată. Prin visul american se înțelege, în sensul cel mai simplu,
succesul unui individ care are o slujbă bună, câștigă destul ca să-și întrețină
familia și a reușit să-și facă o casă în care copiii cresc în siguranță, cu
perspectiva unui viitor bun. Cu alte cuvinte, realizarea visului american este
șansa unei familii de a trăi în condițiile clasei de mijloc, foarte
asemănătoare cu cea a vecinilor, prietenilor și rudelor lor, după un model larg
acceptat, pe care tinerii l-au văzut la părinții și bunicii lor.
Un studiu recent al Pew Research Center arată că mai mult
de jumătate din tinerii contemporani nu au casă proprie, continuă să locuiască
cu părinții, mulți nu au o slujbă sau lucrează sub nivelul calificării lor și
evită să se căsătorească. Cifrele din 2014 au surprins prin numărul mare de
tineri aflați într-o situație de dependență prelungită față de părinți, în
comparație cu cei care-și întemeiază propriul cămin. Pentru unii sociologi,
explicația principală ar fi aceea că milenariștii au câteva trăsături care-i
deosebesc de generațiile mai vârstnice, printre care teama de asumare a
responsabilităților, rezerva în fața schimbărilor care se anunță că pot fi
asociate cu greutăți și un comportament care dezvăluie nesiguranță. Unii au
afirmat că tinerii de azi sunt mai preocupați de ei și mai puțin înclinați spre
altruism. Pentru milenariști, căsătoria nu e la fel de importantă precum au
gândit părinții lor când erau tineri și ei nu se grăbesc nici să întemeieze
familii, nici să obțină succese de carieră și sociale.
Cum divorțurile în societatea americană au crescut mult după
anii ʼ70, mulți dintre tinerii mileniului al treilea provin din părinți care au
divorțat când copiii erau de vârstă mică. Astfel aceștia și-au format o părere
foarte nefavorabilă despre valoarea mariajelor. Ei mai au și experiență proprie
în domeniul obligațiilor financiare care rezultă după separare, precum pensiile
alimentare și sprijinul partenerului lăsat fără mijloace suficiente de
existență, obligații impuse și urmărite pe cale legală, o perspectivă care
sperie. Pentru alți analiști, nu trăsăturile psihologice sunt principalul
factor cauzal în întârzierea sau evitarea căsătoriei de către tineretul
contemporan, ci factorii economici (durata prelungită a studiilor, scăderea
șanselor de angajare la absolvirea facultății, șansele mai mici de a avea un
serviciu cu durată lungă, stagnarea salariilor din ultimul deceniu, datoriile
mari acumulate în perioada studiilor, riscul crescut de a deveni șomer). De
asemenea, persistă și alți factori, precum creșterea continuă a chiriilor,
feminismul și independența mai mare a femeilor, acceptarea socială crescută
pentru femeile nemăritate și care au copii, creșterea numărului de cupluri
homosexuale, mult mai acceptate în societatea contemporană, frica față de
angajamente maritale de lungă durată și ideea că „oricum, te poți căsători mai
târziu, dacă vrei“.
Tânăra generație a zilelor noastre mai are de făcut față și unui
alt tip de inconveniente, de care nu este cu nimic vinovată, dar a căror
greutate va trebui să o îndure. S-a calculat că cei care sunt azi în vârstă de
65 de ani sau mai mult au contribuit la sistemul de asigurare socială a
pensionarilor cu o sumă de trei ori mai mică decât vor avea de plătit
milenariștii, pentru beneficii de același nivel.
Generația cu care începe acest mileniu are o concepție atât de
diferită despre căsnicie încât a trecut la opțiuni matrimoniale de natură
foarte diferită, dacă nu chiar bizare, față de căsătoria tradițională. Într-un
studiu făcut public la 25 iulie 2014 în revista „Time“, Jessica Bennett ne
informează că 43% din milenariști doresc o căsătorie beta (cu durata de
numai doi ani, urmată de o regândire a modului de continuare), 21% sunt pentru
căsătoria prezidențială (durată de patru ani), 10% ar accepta căsătorii
cu parteneri multipli și 36% doresc căsătorii de tip contract, încheiate pe
durate de 5, 7, 10 sau 30 de ani, după preferințe. Numai 31% din tinerii de azi
ar fi în favoarea clasicei uniuni până la moarte a soților, iar pentru ceilalți
se pare că măritișul de test și căsătoria reversibilă ar fi alegerile de
preferat. Adăugând și faptul că, prin decizia Curții Supreme, căsătoriile între
parteneri de același sex sunt acum legale, se pot întrevedea ce mari schimbări
sociale vor apărea odată cu generația noului mileniu. Noile forme de căsătorie
propuse în lumea de azi se bazează în special pe satisfacția emoțională și
materială a partenerilor, dar ignoră multele consecințe sociale ale unor astfel
de schimbări și, în primul rând, consecința de deteriorare a procesului de
creștere, formare și educare a copiilor. Sunt deja cunoscute familiile cu copii
din părinți diferiți, pe care media le înfățișează într-o lumină foarte
favorabilă, discutabilă și neconvingătoare pentru mulți.
Va fi contribuția milenariștilor un talmeș-balmeș al
căsniciilor, asociat cu un număr mult mai mare de celibatari și cu o generație
care va ajunge la jumătatea vieții fără mari realizări? Sau se vor trezi pe
drum și vor reintra într-un făgaș al sârguinței și responsabilității, cu
refacerea visului american ca un obiectiv de viață dezirabil și larg acceptat?
