Newsflash

Reabilitarea stetoscopului

de C. L. - apr. 3 2014
Reabilitarea stetoscopului
   Am remarcat, în „Viaţa medicală“ nr. 11 din 14 martie 2014, la rubrica „Esenţe tari“, articolul „Stetoscopul“ (autor: prof. dr. Gabriel Gurman). M-am încumetat să abordez, în câteva exemple, importanţa acestui mic instrument, care m-a slujit timp de 60 de ani în urbea Clujului – sper, în folosul micilor mei pacienţi.
   Petru Groza, pe atunci prim-ministru, era bolnav şi zăcea la pat, la Bucureşti, de cinci zile. Văzând că nu se vindecă, dar nici măcar nu se ameliorează, a solicitat să vină profesorul Haţieganu, de la Cluj, care a şi sosit prompt, cu avionul. Profesorul a poftit toată asistenţa afară din camera bolnavului, l-a dezbrăcat de cămaşă pe ministru, a percutat spatele şi a găsit matitate la baza stângă. A şi ascultat cu stetoscopul (că nu degeaba l-a inventat Laënnec pe timpul lui Napoleon). A cerut o seringă de 20 ml, a puncţionat acolo unde trebuia şi a scos 20 ml de serozitate. Pleurezie exsudativă. Fără tomografie, fără măcar o examinare radiologică pulmonară. Cu două mâini dibace.
   Când aveam studenţi stagiari la practică la dispensar şi ascultau un copil cu stetoscopul, întrebam: Câţi lobi are plămânul stâng? „– După cum ştiu, doi.“ Şi plămânul drept? „– Poate că trei.“ Exact. Şi unde este, topografic, proiecţia lobului mijlociu? „– ?!“ Pe linia axilară dreaptă, domnule coleg! Matale ai ascultat pieptul şi spatele, dar ai omis lobul mijlociu. Care este diferenţa dintre ralul crepitant şi cel subcrepitant? „– Nu ştiu exact.“ Îţi spun eu: subcrepitantul se ascultă şi în inspir şi în expir, pe când crepitantul numai în inspir (profund). Deci, ne lămureşte că este vorba de un ral bronşic sau de unul pulmonar, alveolar. Nu trimite copilul în mod inutil la radiologie. Eventual, ulterior, dacă bănuieşti ceva sechele.
   Stetoscopul asigură momentul intim, când lumea exterioară este exclusă şi medicul dialoghează numai cu pulmonul pacientului. Moment esenţial pentru amândoi. Am fost cu ani în urmă, cu soţia, la un profesor internist. Ne-am gândit să ne ducem la cabinetul său particular, căci la clinică e suprasolicitat şi nu poate acorda suficientă atenţie fiecăruia. Am plătit consultaţia la secretariat şi am intrat amândoi. Profesorul stătea în spatele biroului din lemn masiv, sculptat cu figuri de amorete, maiestuos. Credeam că e cazul să expun rezumativ acuzele, necesare anamnezei. Profesorul nu vedea necesară această pierdere de timp. „– Ce vă doare, doamnă?“ Soţia a expus succint, în câteva cuvinte. „Aici vă doare?“ – şi profesorul, tot în spatele biroului său, îşi arăta umărul, apoi braţul, stând. „– Şi în altă parte?“ „– Nu!“ „– Mulţumesc!“
   Mi-am pierdut răbdarea: „Domnule profesor, Iisus Hristos nu a putut să-l vindece pe lepros decât după ce a pus mâna pe el. Şi era Iisus Hristos!“. Profesorul s-a încruntat, iar noi ne-am ridicat de pe scaun şi am plecat.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe