Prin Legea nr. 9 din 18
ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 62 din 28 ianuarie 2016, a
fost ratificat protocolul adițional la Convenția europeană pentru protecția
drepturilor și demnității umane în raport cu transplantul de organe și țesuturi
de origine umană, semnat de România la Strasbourg la 20 februarie 2015.
Prezenta lege de ratificare a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2016. Convenția
protejează demnitatea și identitatea ființei umane și garantează respectarea
integrității și a celorlalte drepturi și libertăți fundamentale ale unei
persoane în ceea ce privește aplicațiile biologiei și medicinii.
În elaborarea protocolului s-a evidențiat că progresul în
științele medicale, și în special în domeniul transplantului de organe și
țesuturi contribuie la salvarea vieților umane sau la creșterea considerabilă a
calității vieții. Pe de altă parte, insuficiența organelor și țesuturilor determină
adoptarea măsurilor specifice pentru a încuraja donarea, măsuri care includ
informarea populației asupra importanței transplantului de organe și țesuturi
și promovarea cooperării europene în acest domeniu.
Protocolul se aplică transplantului de organe și de țesuturi
practicat în scop terapeutic, inclusiv transplantului de celule stem
hematopoietice. Nu se aplică organelor și țesuturilor reproductive, organelor
și țesuturilor embrionare sau fetale, sângelui și derivatelor acestuia. Prin
„transplant“ se definește întreaga procedură ce include prelevarea unui organ
sau țesut de la o persoană și grefa acestui organ sau țesut la o altă persoană,
inclusiv întregul proces de pregătire, păstrare și conservare.
Conform protocolului, țările membre CE trebuie să garanteze
existența unui sistem care să permită accesul echitabil al pacienților la
serviciile de transplant. Organele și, dacă este cazul, țesuturile trebuie
alocate numai pacienților înregistrați pe o listă de așteptare oficială,
conform unor reguli transparente, obiective și justificate în mod corespunzător
în ceea ce privește criteriile medicale. Excepțiile sunt determinate de
situațiile prelevării de organe și țesuturi de la persoane în viață.
În protocol este subliniată respectarea obligațiilor profesionale
și a regulilor de conduită, la realizarea intervențiilor în domeniul transplantului de organe sau de țesuturi.
Profesioniștii implicați în transplantul de organe sau țesuturi trebuie să
adopte toate măsurile pentru a reduce la minimum riscurile de transmitere a
unei boli. De asemenea, aceștia trebuie să evite orice acțiune care ar putea
face ca organul sau țesutul să nu mai fie adecvat pentru transplant. O parte
foarte importantă a acestor proceduri o reprezintă urmărirea medicală adecvată,
atât a donatorului în viață, cât și a primitorului, după transplant.
Totodată, este necesară respectarea dreptului la informare a
tuturor persoanelor implicate: primitorul, persoana sau organismul responsabil de autorizarea
implantului, profesioniștii din domeniul sănătății și, nu în ultimul rând,
publicul. Țările semnatare trebuie să publice informații cu privire la
condițiile de prelevare și implant de organe și țesuturi, inclusiv cu privire
la regimurile de acordare a consimțământului sau de autorizare, în special în
materie de prelevare de la persoane decedate.
Se reiterează interzicerea câștigului financiar, respectiv
interzicerea traficului de organe și de țesuturi, precum și asigurarea
confidențialității. Toate datele cu caracter personal referitoare la persoana
de la care s-a realizat prelevarea de organe sau de țesuturi, precum și datele
referitoare la primitor trebuie să fie considerate confidențiale. Ele nu pot fi
colectate, tratate sau comunicate decât cu respectarea regulilor referitoare la
secretul profesional și protecția datelor cu caracter personal.
Recomandăm persoanelor direct interesate de acest domeniu să
lectureze integral actul normativ prezentat mai sus.