Newsflash

Profesorii

de Vlad MIXICH - dec. 30 2013
Profesorii
   Eram tânăr student şi mă rătăcisem, într-o dimineaţă friguroasă foarte devreme, prin curtea interioară a unui uriaş spital vienez (AKH) despre care nu ştiam că, peste un deceniu, avea să devină faimos în România. Căutam Muzeul de Istoria Medicinii, poziţionat undeva în spatele AKH-ului, la doar câteva străzi distanţă de fosta casă a lui Sigmund Freud. Călcam singur şi complet dezorientat pe pietrişul bej întins de-a lungul unui patrulater de clădiri reci şi severe. Singura siluetă vizibilă era cea a unui domn distins care venea către mine din direcţia opusă. L-am oprit, rugându-l să mă îndrepte spre ţinta dorită. Silueta lui înaltă se sprijinea cochet într-un baston asortat (intenţionat? – n-aveam să aflu niciodată) la o barbă de culoarea cafelei cu lapte. M-a luat amical de braţ, spunându-mi că şi el merge într-acolo, şi a făcut cale întoarsă alături de mine.
   Am avut parte apoi de o oră de explicaţii şi povestiri pasionante în faţa mai multor exponate din Josephinum, muzeul găzduit de clădirea în care fusese înfiinţată Facultatea de Medicină vieneză. Distinsul domn m-a întrebat de unde vin şi, la auzul numelui Timişoarei, a zâmbit reţinut: „Ah, locul natal al directorului Operei noastre“. Mi-a povestit despre artistul-anatomist Paolo Mascagni care, în 1784, realizase mulajele de organe care apoi fuseseră transportate de la Florenţa la Viena. Îmi amintesc cât de impresionat am fost de sutele (sau poate miile) de volume cu legături aurite în care anatomiştii secolului 18 desenaseră minunat fiecare tract nervos.    
   La despărţire, mi-a înmânat cartea lui de vizită: prof. dr. Karl Holubar. Mi-a spus să-l caut dacă vreodată sunt în mare nevoie.
   Acea întâlnire a fost primul lucru pe care l-am povestit acasă, deşi fusesem pentru întâia oară la Viena. Apoi am aflat că profesorul Holubar era chiar directorul Institutului vienez de Istoria Medicinii, vorbitor a şase limbi, o personalitate în dermatologia europeană şi membru în Academia Austriacă de Ştiinţe. Acest Domn, cu baston de culoarea cafelei cu lapte, îmi dăruise mie, un student prăpădit din estul Europei, o oră memorabilă. Lui îi datorez experienţa preţioasă a întâlnirii cu arhetipul Profesorului.
   Am râvnit întreaga studenţie la o întâlnire similară. Pentru niciun examen nu am învăţat atât de vârtos ca pentru diabetologia profesorului Viorel Şerban. Am strâns nemulţumit din dinţi când am aflat că psihiatria nu urma să-mi fie predată de profesorul Mircea Lăzărescu, dar asta nu m-a împiedicat să-i audiez un an întreg cursurile ţinute pentru medicii rezidenţi. Cei doi erau oamenii care se apropiau cel mai mult de arhetipul profesorului întâlnit la Viena: limpezi în explicaţii, plini de referinţe culturale, sobri, severi şi, nu în ultimul rând, bărboşi. Un singur lucru le lipsea: timpul.
   Ani de zile am crezut că vinovatul eram eu. Neghiob şi tânăr cum eram, ce merite aş fi avut pentru a atrage atenţia Profesorilor? Aveau pacienţi peste pacienţi, trebuiau să-şi îndrume rezi­denţii, să conducă lucrări de doctorat, să facă cercetare, să administreze clinici şi... când mai puteau... să citească. În ţara în care profesorii sunt nevoiţi să jongleze cu trei-patru meserii pen­tru a trăi pe măsura măsurii lor, studenţii au dimensiunea unor liniuţe pe cadranul ceasului zilnic.
   Cu Profesorul Holubar din Viena am rămas în corespondenţă câţiva ani. De fiecare dată îmi răspundea încurajator şi prompt. Legătura s-a întrerupt când l-am părăsit pentru cel de-al doilea arhetip al Profesorului pe care l-am întâlnit: Hugh Jenkins, de la Institute of Family Therapy din Londra. Asemănător în toate cele (inclusiv barba) cu cei trei mai devreme menţionaţi, dar cu aceeaşi diferenţă în plus faţă de confraţii români: timpul.
   La începutul acestui an am primit un e-mail prin care eram anunţat că profesorul Karl Holubar a murit. Ora pe care mi-a dăruit-o o voi ţine minte toată viaţa.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe