Tinerii care vor să urmeze o meserie în
sistemul medical au susținut, săptămâna aceasta, examenul de admitere la
facultățile de profil ale universităților de medicină și farmacie din România. Concurența este mare și anul acesta, ceea ce face ca emoțiile să
nu se lase prea mult așteptate nici în rândul candidaților, dar nici al
părinților.
Câțiva din cei care au trecut prin examenul
de admitere au decis deja că vor să lucreze în străinătate. Grupajul de mai jos
prezintă un tablou relevant al stărilor, sentimentelor și dorințelor
participanților la examenele de admitere de la trei mari universități medicale
din țară.
Printre lacrimi și trandafiri, la
„Carol Davila“
București, 25 iulie 2016. În curtea Facultății de Medicină sunt
mii de oameni, unii mai emoționați decât alții. Dintre aceștia, 1.923 vor
susține unul din cele mai importante examene de până acum: admiterea la
Facultatea de Medicină. Timp de două ore și jumătate s-au luptat cu cele o sută
de grile, având ca arme munca, timpul și banii investiți în pregătire, toate
pentru ca în această zi să li se împlinească visul.
Lupta lor este cât se poate de reală și pleacă de la faptul că
locurile finanțate de la buget sunt limitate – 510 (din care patru pentru rromi
și unul pentru etnicii români din Republica Moldova) –, iar taxa este de 9.000
de lei/an de studiu, dacă aspiranții intră pe unul din cele 200 de locuri cu
taxă. Alte 57 de șanse asigurate cu fonduri de la buget sunt oferite de
Institutul Medico-Militar, dintre care 33 sunt la Ministerul Apărării Militare,
19 la Ministerul Afacerilor Interne și cinci la Ministerul Justiției. Doar cei
care au început demersurile din timp au însă aceste șanse, admiterea la
Institut presupunând și alte probe: fizice, psihologice, interviu, examen la
limba engleză.
Deși au fost mai puțini decât la simularea din 28 mai, când 2.225
de elevi și-au verificat cunoștințele, competiția este strânsă, de 3,7 pe loc,
mai ales în contextul în care la cele mai multe universități din România se
poate intra pe bază de dosar și în contextul în care, din cei 4.301 absolvenți
care au susținut concursul de rezidențiat în noiembrie anul trecut, doar puțin
peste 630 au prins un post.
Ce determină miile de tineri să aleagă totuși Medicina? Am aflat
chiar de la ei, pe măsură ce au ieșit de la examen. Îmbrățișări, lacrimi,
râsete, țipete, flori, „Eh, mă duc la Titu!“, „Hi! Nu pot să cred! Doamne!“,
„Stai calmă, e bine!“, 85, 60, 93, 70, 69, „Bravo, mama, bravo!“. Acestea sunt
doar câteva din frânturile pe care le prinzi din mers, în timp ce încerci să
îți faci loc prin mulțimea adunată la porțile de la intrarea în facultate. „A
fost acceptabil, la biologie a fost mai greu, dar a fost mai ușor ca la
simulare“, îmi povestește o participantă venită de la Turnu Măgurele, abia
ieșită de la examen. Îi sunt alături părinții și sora mai mare, studentă deja la
Medicină, în anul al treilea. „Am văzut la sora mea și mi-a plăcut, am văzut în
ce activități e implicată“. „Și mătușa e medic“, completează mama. A depus de
asemenea dosar la Facultatea de Biologie de la Universitatea București și s-a
înscris și la concursul de admitere de la Facultatea de Medicină a
Universității Transilvania din Brașov, din 27 iulie. Deși a făcut doi ani de
pregătire la biologie și la chimie, punctajul obținut astăzi, 69, nu îi dă
încrederea că intră la taxă, așa că se va prezenta și la examenul de la Brașov.
Unii
știu că părinții îi înțeleg din priviri și ridică doar pumnul triumfător. A
reușit, va intra la buget, cu toții știm că asta înseamnă. Auzim că a luat 85
și dăm cu toții aprobator din cap, e printre notele care îți rezervă unul din
locurile finanțate de la buget. Alții își șoptesc notele, cu fața în pământ.
Primesc în schimb încurajări. Mai sunt și cei care strigă și sar de bucurie la
unison, printre lacrimi și trandafiri. „Hai, gata, nu mai plângeți!“, le zice
ea, cu machiajul întins. Pentru că așa e, aproape toți părinții plâng imediat
ce își văd copiii, indiferent de rezultat. Se înțelege că au împărtășit tot
greul și stresul din ultimul an.
Mi se întâlnește privirea cu a unei colege din anul al cincilea,
înțeleg și văd imediat ce o aduce la facultate: sora mai mică. Sunt bucuroase
și liniștite, greul a trecut, a luat o notă „de buget“. Andreea a dat la
biologie și la chimie, subiectele i s-au părut „decente“, mai ușoare ca la
simulare, despre o grilă crede că e interpretabilă sau greșită. Se pregătește
din clasa a unsprezecea și tot ce își mai dorește e o vacanță. Perioada asta
s-a încheiat, alte provocări se ivesc acum la orizont: cu cine e mai bine să
facă anatomia? Ne întrerupe singura ei colegă din liceu care a dat la Medicină,
a luat 70 și, ca să o încurajeze, îi dezvăluie că „la mine în clasă, s-au luat
note mici“. Revine apoi cu răspunsul pe care îl așteptam: „Vreau să plec în
Germania, să fac chirurgie sau psihiatrie“. Nu o pot condamna, nu mă miră,
foarte mulți din generația Andreei intră cu acest gând. Și, cumva paradoxal,
sora ei îmi mărturisește că ea ar vrea să plece în timpul rezidențiatului doar
cu ocazia unor stagii.
A doua zi, s-au afișat rezultatele pe site-ul facultății. Admiși
pe locurile de la buget: 506. Ultimul admis: 83 de puncte. Primii 19 sunt
olimpici, iar restul de locuri până la totalul de 510 a fost ocupat de cei
patru admiși pe locurile pentru rromi. Spre deosebire de ieri, participanții și
părinții vin agale la aviziere. Știu deja deznodământul, dar probabil le vine
greu să se desprindă de locul care în urmă cu douăzeci și patru de ore le-a pus
toate posibilitățile la picioare.
Andreea din Pitești a fost admisă cu 89 de puncte și este la a
doua ei încercare. În ultimul an a stat acasă ca să se pregătească, însumând
astfel doi ani de meditații: „Încă din clasele primare visez la Medicină (...)
recent, mi-am văzut colegii admiși anul trecut dându-și check-in frumos
îmbrăcați și cu ecusoane la gât. Abia aștept să trăiesc și eu toate astea“. „Mă
duc să îmi retrag dosarele și să mă interesez de cămin“, îmi spune entuziasmată
și ne despărțim. Simt că Andreea va fi printre cei care vor reuși cu adevărat,
are determinare și bucurie, două calități pe care sper ca timpul să nu i le
știrbească, ci dimpotrivă.
La unul din ghișeele din facultate l-am cunoscut și pe Teodor. E
din Galați, a luat 51 de puncte și așteaptă să își retragă dosarul. Nu a făcut
nicio oră de pregătire: „Am colege care au luat 20 și au băgat o grămadă de
bani în meditații“. Mama îi este alături, este asistentă medicală și l-a
încurajat în tot acest timp. Teo va merge la Facultatea de Chimie din
București, a dat examen de admitere și a intrat la buget: „Nu știu dacă îmi pot
găsi de muncă, apoi, poate dau la anul iar aici, să văd dacă îmi place la
Chimie“.
Lupta de ieri s-a stins, viitorii studenți au alte griji și vise
azi. Și multe speranțe că va fi bine, că vor reuși, că timpul le va fi prieten.
„Vreți să vă înscrieți?“, întreabă un domn de la pază pe oricine trece pragul.
Are brațele pline cu formulare pentru cei care vor să înceapă medicina pe
locurile cu taxă. O mamă își umezește degetele, ca atunci când ai de numărat
bani, și ia unul. Așa e cu admiterea la UMF. Scoate la iveală forțe de nebănuit
în toate generațiile. Să sperăm că le vor pune în slujba uneia dintre cele mai
vechi misiuni: „Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să
fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice
daună sau violență“ (Jurământul lui Hippocrate).
Andra-Elena DUMITRANA
Nu oricine poate face medicină
Nu voi uita niciodată ziua în care am dat concursul de admitere
la medicină – 20 iulie 2011. Atunci a fost primul pas din viitoarea mea
carieră, o zi pentru care m-am pregătit mult, o zi încărcată de emoții, temeri
de necunoscut și frică de eșec. O zi care m-a marcat. Cinci ani mai târziu,
după zece sesiuni pline de bucurii, dar și de frustrări, după gărzi productive,
dar și stagii întregi de frecat pereții, mă întorc în timp și vă scriu despre
emoțiile examenului de admitere. De data aceasta, prin ochii viitorilor mei
colegi mai mici.
Prima zi, 26 iulie, se dă admiterea la facultățile Asistență
medicală generală (AMG), Balneokinetofizioterapie și Nutriție și dietetică. Era
ora nouă fără un sfert. În parcul din față deja au început să se strângă
concurenți și părinți deopotrivă. Aerul de afară este răcoros, cerul înnorat,
iar atmosfera liniștită. Înarmați cu buletinul și legitimația de concurs, toți
candidații așteaptă să se deschidă ușile pentru a putea intra la examen. La
cinci minute după ora nouă, grupurile încep să se îndrepte spre săli, lăsând în
urmă părinții vizibil emoționați și ploaia care începea să cadă.
Mă apropii de o mamă care este alături de fiica ei ce va susține
examenul de admitere și încerc să o liniștesc puțin: „Am emoții pentru ea și ca
părinte, îmi fac griji, normal, e vorba despre viitorul ei. Acum, să vedem cum
va evolua“, spune femeia. Candidații, în schimb, par puțin mai relaxați: „Am
început pregătirea de un an, cu meditații și la biologie și la chimie, sper să
fie bine“. În fapt, ei deja s-au gândit ce vor face mai departe: „În România nu
am să rămân, dar încă nu am nimic în minte. Ori în Spania, ori în Germania,
încă nu știu sigur“. Altă candidată este la fel de hotărâtă: „Nu vreau să
practic aici. Probabil, în Germania“.
Două ore mai târziu, ploaia s-a oprit, dar sunetul picăturilor a
fost înlocuit de glasul zecilor de părinți care așteptau ieșirea concurenților.
Primii candidați încep să iasă la ora douăsprezece și un sfert: „A fost ușor,
da, cred că intru! Am luat 9,93 și sunt foarte fericită, sper să intru la AMG
la buget“. O altă fată iese la fel de încântată: „Mă uitam peste grile și parcă
le vedeam cum erau în carte“. Alții, în schimb, nu au fost la fel de extaziați,
dar au recunoscut că nivelul a fost unul mediu: „A fost așa și așa, mediu spre
ușor!“, „8,84. Cred că intru la taxă, dar e ok. O să dau și mâine la medicină
oricum“, „8,56. Sunt mulțumit, sper să intru la buget“. Notele au fost destul
de mari, după cum recunosc și candidații: „Am știut, da, dar sunt mulți care au
luat și 10“.
Emoțiile nu s-au încheiat pentru cei 372 de elevi care au
susținut examenul de admitere în 26 iulie. În ziua următoare vor fi afișate
doar rezultatele provizorii. Urmează depunerea contestațiilor și confirmarea
locului și abia apoi vor fi afișate rezultatele finale, la 2 august. Va fi și
mâine o zi de foc pentru toți aspiranții la Medicină și Medicină dentară.
Peste 1.000 de candidați plini de emoții așteaptă să intre la
examen. La Medicină generală (MG) s-au înscris 962 de candidați, care se vor
bate pentru cele 295 de locuri de la buget și 100 cu taxă, iar la Medicină
dentară (MD) sunt disponibile 40 de locuri la buget și 70 cu taxă, iar numărul
celor înscriși depășește 250. În fața facultății este o forfotă de nedescris.
Sunt conștienți că nu toți vor intra la medicină, concurența fiind de
aproximativ trei pe un loc, însă refuză să accepte o înfrângere fără luptă.
La ora 10 începe examenul de admitere, moment în care părinții
sunt lăsați să aștepte în fața facultății, iar elevii vor susține un test grilă
de verificare a cunoștințelor, din materia de Biologie clasa a XI-a și Chimie
organică –clasele a X-a și a XI-a.
Diana Meresca a venit tocmai din Satul Mare pentru a susține
examenul de admitere la medicină. Spune că a ales Timișoara pentru că e un oraș
frumos, cu multă verdeață, iar oamenii sunt mai liniștiți aici: „Am început să
mă pregătesc încă de acum doi ani. Am dat și anul trecut admiterea, dar nu am
intrat pentru că nu m-am străduit prea mult să învăț, chiar dacă medicina e tot
ce îmi doresc și nu concep să fac altceva. În schimb, anul acesta am aprofundat
ceea ce am învățat anul trecut și mă simt mai pregătită. Sunt o persoană
optimistă și cred că voi intra, cu toate emoțiile pe care le am“.
Anda Ivashkov din Râmnicu Vâlcea spune că s-a apucat de învățat
abia din ianuarie, pentru că până atunci a vrut Informatica, tot la Timișoara.
A ales orașul de pe Bega pentru că în clasa a unsprezecea a fost la un concurs
de chimie și de atunci s-a îndrăgostit de oraș, de persoanele minunate și de
caracterul lor: „Am emoții, dar probabil ar fi mai rău dacă nu aș avea. Nu mă
simt foarte pregătită, m-am hotărât destul de târziu și nu am reușit să termin
cărțile de grile, am pus accent mai mult pe teorie. Acesta este motivul pentru
care nu am fost nici la simulare, nu aveam toată materia învățată, dar acum
regret că nu am fost. Cred însă că aș putea intra, la taxă cel puțin“.
Codrin Bogdan din Târgu Jiu a ales să facă medicina la UMF
Timișoara, considerând această universitate ca fiind cel mai echilibrat loc
pentru a face medicina. Cu o pregătire temeinică în spate, spune totuși că
drumul parcurs a fost unul greu, însă a reușit să se mențină motivat mereu:
„Pregătirea a fost grea. Dacă vrei să intri nu trebuie să pierzi nici măcar o
oră pe zi, în ultimele două luni. Am emoții, nu mă simt pregătit în totalitate,
de aia nu pot să spun că voi intra, pot doar să sper, e totuși una dintre cele
mai grele admiteri din țară. Nu am fost la simulare pentru că, dacă luam o notă
mică, mă demoralizam, iar o notă mare poate îmi dădea prea multă încredere în
mine. Ce m-a menținut motivat a fost dorința de a intra. Te motivezi în fiecare
dimineață, indiferent de stare, te pui la birou și muncești“.
Foarte hotărâți, mulți dintre concurenți știu deja ce
specializare vor să facă mai departe: „Oncologie. M-am uitat și la House MD sau
la Greyʼs Anatomy și poate și asta m-a influențat într-o oarecare măsură. Dar
aș vrea mai mult cercetare“. Un candidat declară mândru: „Chirurgie. Nu știu
încă dacă chirurgie generală sau cardiovasculară“, iar prietenul său aprobă
„Chirurgie și eu. Nu mă văd făcând altceva“. Alții în schimb visează la
medicină legală: „E interesantă, palpitantă, mereu trebuie să dezlegi un
mister. Și știu că ești și plătit bine. Doar că am auzit că este destul de
greu“.
Rezultatele finale ale concursului de admitere vor fi făcute
publice la 2 august atât la sediul universității, cât și pe paginile web
oficiale ale acesteia. Anul universitar va începe la 19 septembrie, zi în care
va avea loc și festivitatea de deschidere.
Stud. Roxana ȚAGA, UMF „Victor Babeș“ Timișoara
