Egiptul, numit
de Herodot „darul Nilului“, este patria unei civilizaţii străvechi, fascinante şi
misterioase, ale cărui taine au rămas în bună parte ascunse.
Călătorii veneau
aici să găsească „înţelepciunea egipteană“ pe care au cunoscut-o Thales,
Pitagora, Herodot, Solon, Licurg sau Plutarh. „Nu există ţară care să ascundă
atâtea minuni“, scria Herodot, în urmă cu 2400 de ani.
Astfel,
Luxor din Egiptul de sus este fosta Teba a grecilor antici – capitala Egiptului
– în timpul Regatului Mijlociu şi Nou. Astăzi, oraşul Luxor este faimos pentru
templele sale, precum şi pentru Valea Regilor, aflată în apropiere. Pe malul de
est al Nilului se află oraşul modern. Acesta a fost modificat pe parcursul mai
multor secole; pilonii săi principali se află în partea nordică, iar în faţa
lor este un obelisc (cel de-al doilea a ajuns în Franţa şi a fost ridicat în
Place de la Concorde, în 1836). În nordul oraşului se află templele din Karnak
cu faimoasa hipostilă, cu 134 de coloane dispuse în 16 rânduri, construită de
faraonii Sete I şi Ramses al II-lea. Aici s-a
dezvoltat cultul lui Amon, zeu al
vântului. Mai târziu Amon devine cunoscut sub numele de Amon-Ra, identificat ca
zeul soare.
Lângă
zidul de vest al Tebei este situată faimoasa necropolă. Printre cei înmormântaţi
în această vale, numită Valea Regilor, au fost faraoni ai dinastiei a XI-a şi a
XVIII-a. Până în prezent s-au descoperit 64 de morminte. Lipit cu spatele de
Valea Regilor se află templul reginei Hatshepsut, care a fost sculptat în stâncă.
Peninsula
Sinai, în formă de triunghi, situată între golfurile Suez şi Aquaba, desparte
Egiptul de Peninsula Arabă. În mijlocul peninsulei se află Muntele Sinai,
„acela unde a făcut Dumnezeu vorba, iar
Moise a fost prooroc“. Principala atracţie
a peninsulei Sinai este însă mânăstirea „Sfânta Ecaterina“, construită în stil
bizantin. Sfânta Ecaterina s-a născut în Alexandria în 294 d.Hr. Ea a fost
torturată şi apoi decapitată pentru credinţa sa. În anul 330 d.Hr., Elena, mama
împăratului Constantin, a ordonat să se clădească în aceste locuri o capelă.
Mai târziu, în 530 d.Hr., împăratul Iustinian a construit o bazilică – Biserica
„Schimbării la Faţă“. Pentru ctitorirea mânăstirii a adus din ţinuturile Mării
Negre lucrători romani, care s-au stabilit în preajma muntelui, luând felul de
viaţă al triburilor arabe. Aceştia au fost creştini, afirmând că se trag din ţara
Llah (Vlah/Valahia). În 640 d.Hr., după cucerirea arabă, mânăstirea a devenit o
insulă de creştinism într-o mare de islam.
În
1844, Codex Sinaiticus, unul dintre cele mai vechi manuscrise ale Noului
Testament, a fost găsit aici.
Demn
de reţinut este că în anul 1682, doamna Elena Cantacuzino a făcut pelerinaj la
mânăstirea „Sfânta Ecaterina“ împreună cu fiul său Mihai Cantacuzino. Acesta,
impresionat de frumuseţea mânăstirii, a
ctitorit la întoarcerea în ţară un aşezământ care avea să perpetueze până azi
pe harta României numele muntelui Sinai.
Este vorba de complexul mânăstiresc din cunoscuta staţiune Sinaia de pe Valea
Prahovei.
