O rubrică nouă, semnată de medicul şi scriitorul Martin S. Martin, ne aduce din această săptămână veşti şi poveşti de peste ocean. Continentul nord-american rămâne spaţiul celor mai consistente proiecte de cercetare şi terenul de încercare pentru multe politici îndrăzneţe. Eronate sau benefice, Martin S. Martin le va diseca pe fiecare în parte în scrisorile sale trimise de la Vest de Occident.

"> Planul lui Roy - Viața Medicală

Planul lui Roy

de Dr. Martin S. MARTIN - ian. 23 2014
Planul lui Roy

O rubrică nouă, semnată de medicul şi scriitorul Martin S. Martin, ne aduce din această săptămână veşti şi poveşti de peste ocean. Continentul nord-american rămâne spaţiul celor mai consistente proiecte de cercetare şi terenul de încercare pentru multe politici îndrăzneţe. Eronate sau benefice, Martin S. Martin le va diseca pe fiecare în parte în scrisorile sale trimise de la Vest de Occident.

   Roy taie copaci. Cu mai bine de cincisprezece ani în urmă era tehnician de laborator de cateterism cardiac şi încă unul bun. Dar l-a mâncat băutura. A fost testat pentru alcoolemie pe neaşteptate, când era la lucru şi – după ce s-a confirmat nivelul ridicat de alcool – a fost concediat în doar câteva ore. Nu a urmat, cum a fost sfătuit, un program de dezintoxicare şi şi-a pierdut licenţa. Pentru câteva săptămâni a fost atât de şocat că nu a făcut nimic din ce ar fi trebuit ca să-şi repare situaţia: counseling, program de reeducare, memorii, audienţe. S-a trezit şi fără bani. Nici slujbe nu se prea găseau. Aşa că şi-a încercat norocul cu tăiatul copacilor. A cumpărat trei drujbe pe benzină, alte câteva scule şi asta i-a mâncat puţinele lui economii. Noroc că avea o camionetă pick-up puternică, aproape nouă, plătită integral. Cum a făcut rost de prima comandă, a închiriat o macara de copaci şi o măcinătoare de ramuri, a angajat trei mexicani, i-a încărcat în camionetă la înghesuială cu utilajele şi s-au dus la lucru. Fuseseră angajaţi la un complex de apartamente. Au tăiat cinci copaci. Patru sute de dolari bucata. A plătit chiria utilajelor, le-a plătit mexicanilor, a înscris în acte o companie pe numele lui, cu adresa şi telefonul la el acasă, şi a mers înainte. Businessul s-a stabilizat la un nivel modest. Sunt săptămâni când nu are de lucru, în altele abia pridideşte. Dacă ar înscrie încasările corect în registru şi le-ar raporta statului, n-ar putea trăi. Aşa că ţine o parte din încasări ascunse, cam o treime din ele. Poate mai mult. Cu băutura a continuat ca înainte şi nevasta l-a lăsat în mai puţin de un an.
   Se zbate bietul Roy, dar speră să fie ceva mai bine în curând, mai ales că sunt semne că economia s-ar putea întrema. O să înceapă mai multe construcţii, că în ultimii patru ani a fost un mare îngheţ în construcţia de case de locuit şi birouri. Mai multe construcţii, mai mulţi copaci de tăiat. O să fie mai bine, nu peste mult timp. Sau măcar aşa spera. Dar, peste toate celelalte, anul ăsta a mai venit o belea: e o lege nouă care te obligă să-ţi faci asigurare medicală. Nu faci, plăteşti amendă. Şi cei care te controlează dacă ai asigurare sau nu sunt agenţii federali de la serviciul de taxe. Nu îi poţi păcăli, nici nu te poţi juca cu ei. Adevăraţi câini.
   După ce a petrecut mai multe seri căutând pe net informaţii despre asigurări şi citind materialele trimise de companiile cărora le telefonase, Roy a ajuns la concluzia că nu-şi poate permite să plătească în jur de şase sute de dolari pe lună pentru asigurarea lui de sănătate. Va fi unul dintre mulţii care aleg soluţia să plătească, cu începere de la 1 martie 2014, penalizarea. Cei mai mulţi sunt oameni tineri, până în patruzeci de ani, cu sau fără familie. Calculul lor e simplu: e foarte puţin probabil să avem, noi sau copiii, nevoie de spital sau cameră de gardă. Şi dacă nu mergem la doctor sau la spital un an întreg, de ce să plătim atâţia bani; pentru o familie de patru costul unei asigurări de calitate ar fi cu mult peste 10.000 de dolari pe an.
   Reforma sistemului medical american, demult dorită şi necesară, a devenit o realitate abia la începutul acestui an, deşi legea care introduce reforma în varianta preşedintelui Obama (Patient Protection and Affordable Care Act) a fost votată de congresul american în urmă cu patru ani şi semnată de preşedinte la 23 martie 2010. Puţine lucruri din istoria politică recentă a Statelor Unite au scindat atât de mult opinia publică, acţiunile partidelor politice şi ale guvernelor locale din multe state, presa şi întreaga societate ca această lege, poreclită Obamacare. Fiindcă această lege îi afectează pe toţi cetăţenii, pe toţi participanţii la sistemul medical, economia în general şi antreprenorii în special. Odată aplicată, Obamacare va schimba multe în America. În bine? Numai în bine? În bine şi în rău? Mai mult în rău? Răspunsurile nu sunt aici şi ele sunt aşteptate cu anxietate.
   Textul legii a avut, atunci când a fost votată (la vremea aceea Congresul era majoritar democrat în ambele camere), o întindere de aproape două mii de pagini. Mulţi dintre senatori şi congresmeni, chiar dintre cei care au votat în favoarea legii, au mărturisit că nu au citit legea în întregime. Alţii au revenit după ce şi-au dat sprijinul prin vot şi au admis că, dacă ar fi ştiut toate detaliile, nu ar fi votat pentru. Dar asta nu mai are nicio importanţă astăzi: fostul proiect controversat a devenit lege, a supravieţuit contestării până la nivelul Curţii Supreme şi va rămâne în vigoare, indiferent de opoziţie.
   Este imposibil de prezentat într-un singur articol o lege atât de vastă, cu multiplele ei implicaţii şi consecinţe. Dar putem să ne facem o impresie din identificarea efectului acestei legi asupra celor pe care îi afectează.
   Întorcându-ne la Roy, el va fi obligat să plătească penalizarea de neasigurat şi aceasta se calculează în două feluri: 1% din venitul anual, dacă declară un venit, sau 95 de dolari, dacă nu declară niciunul. În ultimul caz, fiind fără venit, el ar beneficia de suportul guvernului pentru asigurare de 100% şi ar fi penalizat numai pentru neglijenţa de a-şi completa formularele. Dar penalizarea va creşte în anii următori: 2% din venit sau 325 de dolari de persoană în 2015, 2,5% din venit sau 625 de dolari de persoană în 2016... În plus, dacă va fi nevoie, neasiguraţii vor trebui să plătească integral costul unei spitalizări sau vizite la camera de gardă. Deşi se numeşte legea asistenţei medicale accesibile, această nouă lege nu e prea accesibilă pentru mulţi.
   Planul lui Roy, despre care ştie că este riscant şi poate fi o mare pierdere, nu are şanse să continue multă vreme. Odată cu vârsta, care va adăuga probleme medicale noi, împotriva lui Roy sunt şi alte lucruri: riscul de a se accidenta la lucru, pierderea businessului, o căsătorie poate, creşterea permanentă a penalizărilor. Ceea ce azi este o măsură de a-şi proteja micul venit, poate deveni – în cazul lui Roy – un dezastru financiar. Sunt mulţi Roy în America: micii fermieri şi meseriaşi independenţi, şoferii de cursă lungă, multele femei care lucrează la curăţenia caselor şi îngrijirea bătrânilor, micii comercianţi, îngrijitorii de grădini etc. Multora dintre aceştia, micul lor venit abia le ajunge să trăiască şi să-şi împrospăteze sculele şi materialele. Şi mulţi aleg să nu se asigure. Şi să plătească penalizările. Deocamdată.
 
Dr. Martin S. Martin (numele oficial, începând din 1990, al lui Martin Ştefan Constantinescu) a fost unul dintre chirurgii talentaţi din Clinica de chirurgie cardiovasculară de la Spitalul Fundeni. În ciuda valorii sale, recunoscută deopotrivă de colegi şi de pacienţi, a fost scos din învăţământul universitar. Acest abuz, umilinţa cotidiană a vieţii din România, insatisfacţiile materiale şi spirituale l-au determinat să părăsească definitiv ţara în vara lui 1985: a plecat la un congres medical la Atena, unde a cerut azil politic. După câteva luni, a ajuns în Statele Unite, unde s-a specializat în cardiologie şi a practicat timp de nouăsprezece ani cardiologia intervenţională în Chattanooga, Tennessee.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe