Roy taie copaci. Cu mai bine de
cincisprezece ani în urmă era tehnician de laborator de cateterism cardiac şi
încă unul bun. Dar l-a mâncat băutura. A fost testat pentru alcoolemie pe neaşteptate,
când era la lucru şi – după ce s-a confirmat nivelul ridicat de alcool – a fost
concediat în doar câteva ore. Nu a urmat, cum a fost sfătuit, un program de
dezintoxicare şi şi-a pierdut licenţa. Pentru câteva săptămâni a fost atât de şocat
că nu a făcut nimic din ce ar fi trebuit ca să-şi repare situaţia: counseling, program de reeducare,
memorii, audienţe. S-a trezit şi fără bani. Nici slujbe nu se prea găseau. Aşa
că şi-a încercat norocul cu tăiatul copacilor. A cumpărat trei drujbe pe benzină,
alte câteva scule şi asta i-a mâncat puţinele lui economii. Noroc că avea o
camionetă pick-up puternică, aproape nouă, plătită integral. Cum a făcut rost
de prima comandă, a închiriat o macara de copaci şi o măcinătoare de ramuri, a
angajat trei mexicani, i-a încărcat în camionetă la înghesuială cu utilajele şi
s-au dus la lucru. Fuseseră angajaţi la un complex de apartamente. Au tăiat
cinci copaci. Patru sute de dolari bucata. A plătit chiria utilajelor, le-a plătit
mexicanilor, a înscris în acte o companie pe numele lui, cu adresa şi telefonul
la el acasă, şi a mers înainte. Businessul s-a stabilizat la un nivel modest.
Sunt săptămâni când nu are de lucru, în altele abia pridideşte. Dacă ar înscrie
încasările corect în registru şi le-ar raporta statului, n-ar putea trăi. Aşa că
ţine o parte din încasări ascunse, cam o treime din ele. Poate mai mult. Cu băutura
a continuat ca înainte şi nevasta l-a lăsat în mai puţin de un an.
Se zbate bietul Roy, dar speră să fie ceva
mai bine în curând, mai ales că sunt semne că economia s-ar putea întrema. O să
înceapă mai multe construcţii, că în ultimii patru ani a fost un mare îngheţ în
construcţia de case de locuit şi birouri. Mai multe construcţii, mai mulţi
copaci de tăiat. O să fie mai bine, nu peste mult timp. Sau măcar aşa spera.
Dar, peste toate celelalte, anul ăsta a mai venit o belea: e o lege nouă care
te obligă să-ţi faci asigurare medicală. Nu faci, plăteşti amendă. Şi cei care
te controlează dacă ai asigurare sau nu sunt agenţii federali de la serviciul
de taxe. Nu îi poţi păcăli, nici nu te poţi juca cu ei. Adevăraţi câini.
După ce a petrecut mai multe seri căutând pe
net informaţii despre asigurări şi citind materialele trimise de companiile cărora
le telefonase, Roy a ajuns la concluzia că nu-şi poate permite să plătească în
jur de şase sute de dolari pe lună pentru asigurarea lui de sănătate. Va fi
unul dintre mulţii care aleg soluţia să plătească, cu începere de la 1 martie
2014, penalizarea. Cei mai mulţi sunt oameni tineri, până în patruzeci de ani,
cu sau fără familie. Calculul lor e simplu: e foarte puţin probabil să avem,
noi sau copiii, nevoie de spital sau cameră de gardă. Şi dacă nu mergem la
doctor sau la spital un an întreg, de ce să plătim atâţia bani; pentru o
familie de patru costul unei asigurări de calitate ar fi cu mult peste 10.000
de dolari pe an.
Reforma sistemului medical american, demult
dorită şi necesară, a devenit o realitate abia la începutul acestui an, deşi
legea care introduce reforma în varianta preşedintelui Obama (Patient Protection and Affordable Care Act)
a fost votată de congresul american în urmă cu patru ani şi semnată de preşedinte
la 23 martie 2010. Puţine lucruri din istoria politică recentă a Statelor Unite
au scindat atât de mult opinia publică, acţiunile partidelor politice şi ale
guvernelor locale din multe state, presa şi întreaga societate ca această lege,
poreclită Obamacare. Fiindcă această
lege îi afectează pe toţi cetăţenii, pe toţi participanţii la sistemul medical,
economia în general şi antreprenorii în special. Odată aplicată, Obamacare va schimba multe în America.
În bine? Numai în bine? În bine şi în rău? Mai mult în rău? Răspunsurile nu
sunt aici şi ele sunt aşteptate cu anxietate.
Textul legii a avut, atunci când a fost
votată (la vremea aceea Congresul era majoritar democrat în ambele camere), o
întindere de aproape două mii de pagini. Mulţi dintre senatori şi congresmeni,
chiar dintre cei care au votat în favoarea legii, au mărturisit că nu au citit
legea în întregime. Alţii au revenit după ce şi-au dat sprijinul prin vot şi au
admis că, dacă ar fi ştiut toate detaliile, nu ar fi votat pentru. Dar asta nu mai are nicio importanţă astăzi: fostul proiect
controversat a devenit lege, a supravieţuit contestării până la nivelul Curţii
Supreme şi va rămâne în vigoare, indiferent de opoziţie.
Este imposibil de prezentat într-un singur
articol o lege atât de vastă, cu multiplele ei implicaţii şi consecinţe. Dar
putem să ne facem o impresie din identificarea efectului acestei legi asupra
celor pe care îi afectează.
Întorcându-ne la Roy, el va fi obligat să plătească
penalizarea de neasigurat şi aceasta se calculează în două feluri: 1% din
venitul anual, dacă declară un venit, sau 95 de dolari, dacă nu declară
niciunul. În ultimul caz, fiind fără venit, el ar beneficia de suportul
guvernului pentru asigurare de 100% şi ar fi penalizat numai pentru neglijenţa
de a-şi completa formularele. Dar penalizarea va creşte în anii următori: 2%
din venit sau 325 de dolari de persoană în 2015, 2,5% din venit sau 625 de
dolari de persoană în 2016... În plus, dacă va fi nevoie, neasiguraţii vor
trebui să plătească integral costul unei spitalizări sau vizite la camera de
gardă. Deşi se numeşte legea asistenţei medicale accesibile, această nouă lege nu e prea accesibilă pentru mulţi.
Planul lui
Roy, despre care ştie că este riscant şi poate fi o mare pierdere, nu are şanse
să continue multă vreme. Odată cu vârsta, care va adăuga probleme medicale noi,
împotriva lui Roy sunt şi alte lucruri: riscul de a se accidenta la lucru,
pierderea businessului, o căsătorie poate, creşterea permanentă a penalizărilor.
Ceea ce azi este o măsură de a-şi proteja micul venit, poate deveni – în cazul
lui Roy – un dezastru financiar. Sunt mulţi Roy în America: micii fermieri şi
meseriaşi independenţi, şoferii de cursă lungă, multele femei care lucrează la
curăţenia caselor şi îngrijirea bătrânilor, micii comercianţi, îngrijitorii de
grădini etc. Multora dintre aceştia, micul lor venit abia le ajunge să trăiască
şi să-şi împrospăteze sculele şi materialele. Şi mulţi aleg să nu se asigure. Şi
să plătească penalizările. Deocamdată.