Newsflash

Piedici în transplanturile nevitale complexe

de Dr. Martin S. MARTIN - ian. 17 2017
Piedici în transplanturile nevitale complexe
    În septembrie 2016, cu o întârziere de câteva luni, spitalul din Amiens, Franța, a anunțat decesul celei care fusese, cu unsprezece ani în urmă, pacienta cu primul transplant facial reușit. Femeia fusese desfigurată grav de propriul câine și operația i-a restabilit o înfățișare decentă. Dar viața postoperatorie a Isabellei Dinoire nu a fost deloc ușoară: aceasta a trecut prin mai multe episoade de rejecție, insuficiență renală și a dezvoltat două cancere – toate aceste complicații fiind induse de tratamentul imunosupresiv.
   Pe lista marilor realizări ale secolului XX, alături de electrificare, de inventarea automobilului, aeroplanului și submarinului, de explorarea întregii planete, de revoluția comunicațiilor și de cea a limbajului digital, de zborurile cosmice și de descoperirea legilor geneticii, se înscriu și transplanturile de organe vitale: rinichi (Joseph Murray, SUA, 1954), ficat (Thomas Starzl, SUA, 1963), cord (frații Barnard, Republica Africa de Sud, 1967) și plămân (James Hardy, SUA, 1963). Pe lângă acestea, medicina a marcat victorii și în transplantarea de țesuturi și celule: piele (Carl Bunger, 1823), măduvă osoasă (Donnall Thomas, 1956), cornee (Eduard Zirm, 1905), valve cardiace, fragmente osoase, segmente de artere și vene. Dar ele nu au acaparat atenția mediei și a publicului în același mod ca transplantările pentru salvarea de vieți.
   După anul 2000, s-au făcut încercări reușite de a transplanta segmente corporale vascularizate și multitisulare, așa cum sunt uterul, penisul, fața și extremitățile. De data aceasta, eforturile și cheltuielile mari legate de proceduri nu au mai fost motivate de intenția de a prelungi viața pacienților, care nu se aflau în faza de pericol iminent, ci de dorința de a oferi aparență, confort și funcții superioare, de a îmbunătăți calitatea vieții și starea psihică a celor afectați, dintre care unii nici nu puteau fi numiți cu adevărat bolnavi.
   Acceptarea de către marele public a acestui tip de intervenții a evoluat în timp, dar unele diferențe notabile față de transplanturile vitale persistă. Mai întâi, după 60 de ani de istorie a medicinii de transplant, oamenii sunt mai înclinați să accepte prelevarea unui organ intern de la un membru de familie, după moartea clinică, dar par mult mai puțin pregătiți să-și dea acordul pentru donarea de părți corporale, a căror prelevare rezultă în mutilarea vizibilă a corpului. Apoi, cei care trec prin transplantarea de acest tip au un nou fel de probleme în perioada postoperatorie. Înlocuirea feței va duce inevitabil la dificultăți în adaptarea la o identitate nouă, atât pentru cel transplantat, cât și pentru cei din cercul lui apropiat. Sindromul de respingere este frecvent și – în cazul transplantărilor feței – a atins procentul de 65%. De la prima încercare reușită a chirurgilor francezi Dubernard și Devauchelle din anul 2005, s-au adunat în lume 40 de subiecți cu transplant facial total și lumea abia acum învață care sunt urmările acestei proceduri și prin ce trec cei operați.
   Un alt aspect particular este și cel legat de insuccesul recuperării funcției, care a fost indicația principală a intervenției. Astfel, unii pacienți ale căror membre transplantate nu lucrează, afirmă că beneficiile protezărilor ar fi fost superioare. La femeile cu transplant pentru agenezie uterină, mai multe intervenții au eșuat, în special din cauza complicațiilor septice și a sindromului de respingere. Dar și dintre cele la care transplantul a prins, multe nu au fost capabile să conceapă.
   Fără îndoială, chirurgia transplanturilor nevitale este un câmp de activitate încă nou și la început de drum. În Statele Unite s-au făcut până în prezent 17 transplantări unilaterale de mână sau antebraț, 11 bilaterale, 11 transplantări de față, una de penis și una de uter. Anul 2016 va rămâne un an de cotitură pentru acest tip de intervenții: în Statele Unite, transplanturile nevitale au fost incluse pentru prima dată în aceeași categorie cu cele vitale, beneficiind astfel de finanțare și aprobare. Dar rămâne încă fără răspuns întrebarea: câți oameni vor accepta o intervenție de mare risc, precum și dezavantajele majore ale terapiei de suprimare a imunității pentru a arăta altfel sau pentru a restabili integritatea organelor genitale, fără a avea o garanție de 100% a succesului?

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe