Termenul de
biotehnologie reprezintă îmbinarea între biologie și tehnologie și a fost
inventat în anul 1919 de inginerul agronom de origine maghiară Karl Ereky,
pentru a descrie modul de a transforma materiile prime în produse, cu ajutorul
organismelor vii. Astăzi, biotehnologia stă la baza dezvoltării de medicamente,
echipamente medicale și de diagnostic, de biocombustibili, biomateriale și
dispozitive pentru controlul poluării.
Medicamentele
obținute prin biotehnologie sunt molecule mari, similare sau identice cu
proteinele și alte substanțe complexe pe care organismul se bazează pentru menținerea
stării de sănătate. Aceste medicamente sunt prea mari și prea complexe pentru a
fi produse doar prin metode chimice, de aceea sunt dezvoltate folosind „fabrici
vii“ – microbi sau linii celulare, care sunt modificate genetic pentru a
produce molecula dorită. Medicamentele biotehnologice sunt administrate prin
injecție sau perfuzie, pentru ca structura lor complexă să nu fie descompusă
prin digestie, așa cum se întâmplă în cazul administrării pe cale orală.
Cele mai comune
tipuri de medicamente sunt compuși chimici, conținuți într-o pastilă, tabletă
sau capsulă, sunt fabricate în laborator și sunt administrate pe cale orală,
sub formă solidă sau lichidă. Sunt cunoscute sub denumirea de molecule mici,
deoarece ingredientul activ are o structură chimică și o dimensiune reduse comparativ
cu moleculele mari și complexe, așa cum sunt proteinele.
În general, orice
medicament produs sau obținut prin organisme vii este considerat terapie
biotehnologică sau medicament biologic. Câteva astfel de terapii, precum
insulina sau vaccinurile, sunt folosite de mai multe decenii. Cea mai mare
parte a medicamentelor biologice au fost dezvoltate însă după apariția
ingineriei genetice, care a stat la baza dezvoltării industriei biotehnologice
moderne din anii 1970. În prezent, aproximativ 50% din produsele aflate în
cercetare și dezvoltare sunt terapii biologice.
(RO-NO-BBA-0216-124922)
