Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  PROIECTE

Organizaţia Mondială a Sănătăţii diagnostichează Europa

Viața Medicală
Dr. Mihail CĂLIN vineri, 6 septembrie 2013

   Biroul regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a publicat zilele trecute raportul Health 2020, o strategie politică adoptată de cele 53 de state membre cu ocazia reuniunii Comitetului Regional pentru Europa al OMS din septembrie 2012. Viziunea Sănătatea 2020 este cea a unei „regiuni europene în care toţi oamenii au posibilitatea şi sunt sprijiniţi să-şi îndeplinească întregul potenţial de sănătate şi bunăstare, iar statele, separat şi împreună, acţionează pentru reducerea inechităţilor în sănătate“. Cele două obiective principale ale strategiei sunt îmbunătăţirea sănătăţii tuturor şi reducerea inechităţilor în domeniu şi creşterea calităţii conducerii şi administrării participative a sănătăţii. Atrăgând atenţia asupra diverşilor determinanţi ai sănătăţii (socio-economici, de mediu etc.), Health 2020 susţine responsabilitatea întregii societăţi şi a guvernelor pentru sănătate şi bunăstare, încurajează participarea activă a publicului la crearea politicilor şi schiţează o serie de strategii şi intervenţii în privinţa marilor probleme de sănătate de pe tot parcursul vieţii. Strategia adoptată de OMS Europa propune patru arii prioritare de acţiune.

Vârsta debutului vieţii sexuale este în scădere în Europa

   Prima este reprezentată de o strategie de investiţii în sănătate în concordanţă cu etapele ciclului vieţii, de la sănătatea femeii, mamei şi copilului la cea a vârstnicilor. Astfel, perioada reproductivă a femeii are efecte uriaşe asupra sănătăţii şi bunăstării ei, cu consecinţe asupra copiilor. Deşi rata mortalităţii materne s-a înjumătăţit în ultimele decenii, progresele au fost inegale între statele membre ale regiunii. Unele femei nu sunt în măsură să aleagă să rămână însărcinate ori să devină mame – încă există probleme în accesul la mijloace contraceptive sigure şi eficiente, iar regiunea europeană are cel mai ridicat nivel al avorturilor induse la nivel global. Printre cauzele majore ale mortalităţii şi morbidităţii materne se află hemoragiile, infecţiile, HTA, avorturile în condiţii improprii sau distocie.
   Vârsta debutului sexual este în scădere, având de multe ori, drept consecinţă, boli cu transmitere sexuală sau sarcini nedorite; în schimb, copiii sunt planificaţi la vârste mai ridicate, sporind riscul malformaţiilor, sarcinilor cu risc crescut din cauza bolilor cronice, infertilităţii şi reproducerii asistate medical. Şi mortalitatea infantilă a scăzut cu 50% din 1990, dar există şi diferenţe de 25 de ori între state. Principalele cauze de deces al nou-născuţilor sunt prematuritatea şi greutatea scăzută la naştere, infecţiile, asfixia, trauma la naştere şi malformaţiile congenitale – 80% din decesele produse în acest grup sunt ca urmare a acestor cauze cu origine socio-economică. De aceea, sprijinirea sănătăţii mamei şi nou-născutului necesită o gamă largă de politici în afara sistemului sanitar. Trebuie asigurat un standard minim de trai, înlesnită alegerea reproducerii, protejate gravidele la locul de muncă, ajutate mamele să revină la lucru, sprijiniţi părinţii prin condiţii flexibile de muncă şi concedii parentale. În plus, trebuie asigurat accesul la educaţie sexuală, servicii de planificare familială şi avorturi în condiţii sigure; intervenţiile sanitare binecunoscute şi eficiente pe parcursul sarcinii, la naştere şi în prima săptămână de viaţă ar putea preveni două treimi din decesele nou-născuţilor, reduce mortalitatea maternă, iar copiilor care supravieţuiesc le-ar asigura un mai bun început al vieţii.

Principala cauză de deces în rândul tinerilor

   Mortalitatea în rândul copiilor sub cinci ani este în regiunea europeană mai mică decât în orice altă regiune, iar mortalitatea sub 15 ani a scăzut şi ea. Afecţiunile neonatale, pneumonia şi diareea sunt principalele cauze ale mortalităţii la copiii sub cinci ani. Jumătate din decese sunt asociate cu subnutriţia, iar mediile periculoase, obezitatea şi stilul de viaţă nesănătos sunt şi ele factori de risc pentru copii.
   Sinuciderile şi accidentele sunt la rândul lor răspunzătoare pentru moartea şi dizabilitatea unui număr considerabil de tineri: 10% din cei de 18 ani sunt depresivi, iar accidentele rutiere reprezintă principala cauză de deces şi răniri între 10 şi 24 de ani. Factorii de risc la care suntem expuşi în copilărie şi adolescenţă sunt adeseori cauze ale bolii şi decesului timpuriu din perioada adultă.
   Câteva statistici în acest sens sunt îngrijorătoare: în regiunea europeană, între 10 şi 20%  din copiii sub 16 ani sunt supraponderali; consumul de fructe şi legume în rândul tinerilor este sub nivelul recomandat, în schimb cel de băuturi îndulcite este crescut, iar nivelul activităţii fizice scade în adolescenţă; prevalenţa fumatului este 5% la 13 ani şi 19% la 15 ani, iar două treimi dintre cei de 16 ani consumă alcool în decurs de o lună; în plus, între 12% şi 38% din tinerii de 15 ani au avut deja contact sexual. O viaţă sănătoasă poate porni de la un bun început, care presupune că mama a fost sănătoasă în timpul sarcinii şi a născut un copil cu greutate normală, copilul are acces la îngrijire şi educaţie timpurie de calitate şi trăieşte într-un mediu stimulativ. Pentru o dezvoltare fizică şi psihică sănătoasă, copiii şi adolescenţii au nevoie de aer şi apă curate, o locuinţă sigură şi un stil de viaţă sănătos. Cei născuţi în familii dezavantajate au un risc mai mare de a creşte şi a se dezvolta necorespunzător. Sectoarele sanitar, educaţional, al muncii şi protecţiei sociale sunt deci responsabile laolaltă de sănătatea copiilor şi adolescenţilor.
   Printre măsurile eficiente şi necostisitoare se numără imunizarea, tratamentul anemiei sau promovarea alăptării. Pentru controlul consumului de tutun şi al celui nociv de alcool trebuie luate măsuri precum interzicerea publicităţii la aceste produse şi a vânzării lor către minori şi taxarea suplimentară. Trebuie redus efectul asupra tinerilor al presiunii marketingului la produse cu conţinut crescut în grăsimi saturate, zahăr şi grăsimi, iar designul urban trebuie să încurajeze activitatea fizică. Îmbunătăţirea statutului social şi economic al copiilor care trăiesc în medii dezavantajate social şi economic este o altă prioritate.

Şomajul, instabilitatea slujbelor  şi incertitudinea vârstei de pensionare au devenit o normalitate

   În perioada adultă are loc intrarea în câmpul muncii, apar copiii, responsabilităţile cetăţeneşti şi cele faţă de părinţi. Normele tradiţionale sunt în continuare responsabile pentru dezechilibrele între bărbaţi şi femei în distribuţia responsabilităţilor familiale şi casnice. Venirea pe lume a copiilor afectează în mod negativ viaţa mamelor, care fie optează pentru servicii atipice, fie renunţă la muncă, cu efecte asupra carierei şi asupra diferenţei între salariile şi pensiile bărbaţilor şi femeilor. Reconcilierea vieţii personale cu cea profesională are implicaţii asupra fertilităţii şi înnoirii demografice. Indivizii şi cuplurile trebuie să aibă mijloacele şi informaţiile pentru a decide liber numărul copiilor şi momentul apariţiei acestora. O slujbă de calitate, cu un nivel crescut de control şi un echilibru corect între muncă şi venituri sunt condiţii importante ale sănătăţii, însă şomajul, instabilitatea slujbelor şi incertitudinea vârstei de pensionare au devenit normale în această perioadă. Ele duc la creşterea stresului pe termen lung şi la mortalitate prematură.
   Guvernele trebuie deci să depună eforturi pentru evitarea şomajului, incertitudinii locului de muncă, discriminării şi excluderii de pe piaţa muncii. Trebuie promovată creşterea economică durabilă, redusă expunerea la condiţii de muncă nesănătoase, întărite normele de protecţie şi serviciile de medicina muncii. Pentru obţinerea echilibrului între muncă şi viaţa privată, pot fi îmbunătăţite serviciile dedicate copiilor, organizate în mod flexibil orele de lucru, create condiţiile pentru reducerea diferenţelor de venituri între bărbaţi şi femei, armonizate orele de lucru cu cele de şcoală şi împărţite echitabil între femei şi bărbaţi concediile maternale sau pentru îngrijirea vârstnicilor.
   În 2050, mai mult de un sfert din populaţie ar urma să aibă peste 65 de ani, iar cheltuielile publice legate de vârstă (pensii, îngrijiri de sănătate etc.) ar urma să crească până atunci cu 4–5% din PIB. Pentru persoanele vârstnice, bolile netransmisibile sunt principalele cauze de morbiditate, dizabilitate şi mortalitate. 20% din persoanele peste 70 de ani şi 50% din cele peste 85 de ani au dificultăţi în realizarea activităţilor de zi cu zi. Dintre cei cu vârste de 75–84 de ani, o treime au dificultăţi de auz în timpul conversaţiilor şi o cincime au probleme în a citi, iar mobilitatea este şi ea restricţionată. În multe ţări, îngrijirea vârstnicilor este în continuare considerată o responsabilitate familială, nu guvernamentală, organizarea serviciilor pentru bătrâni variind mai mult în regiune decât alte programe sanitare şi sociale. Discriminarea pe motive de vârstă în accesul la servicii de calitate este răspândită, iar inechităţile datorate factorilor sociali, economici şi de mediu se acumulează în cadrul acestui grup pe parcursul vieţii, mai puţin omogen ca bunăstare şi condiţii de trai decât cei mai tineri.
   Sănătatea şi bunăstarea la bătrâneţe sunt rezultatul experienţelor din timpul vieţii, statutul socio-economic având un rol important. Îmbătrânirea sănătoasă necesită acţiuni pe mai multe planuri: fiscal, al asistenţei sociale, serviciilor de sănătate, transportului, planificării urbane, locuinţelor, justiţiei şi educaţiei. Una din cele mai importante strategii pentru promovarea sănătăţii şi bunăstării vârstnicilor este prevenirea singurătăţii şi izolării. Politicile coerente pe parcursul vieţii influenţează calitatea îmbătrânirii, prin încurajarea unui stil de viaţă sănătos şi adaptării la schimbările aduse de vârstă. Reducerea mortalităţii şi morbidităţii poate fi obţinută prin vaccinare şi screening pentru boli tratabile, precum cancerul de sân. În fine, îngrijirile paliative, extinse dincolo de pacienţii cu cancer din cămine, vin în sprijinul unei vieţi cât mai active până în momentul morţii.
   Cele 12–15 milioane de romi care trăiesc în regiunea europeană a OMS au o speranţă de viaţă cu până la 10–15 ani sub medie şi se confruntă cu o mortalitate infantilă crescută şi niveluri alarmante ale morbidităţii şi mortalităţii materne şi la copiii sub cinci ani. Faţă de populaţia majoritară, romii au rate mai mari de diabet de tip 2, boală coronariană şi obezitate printre adulţi şi de malnutriţie şi deficienţe nutriţionale la copii. Există deci inechităţi atât în starea de sănătate, cât şi în accesul la servicii de sănătate, între romi şi populaţia majoritară (chiar şi segmentul cel mai sărac al acesteia), demonstrate de date referitoare la îngrijirile antenatale, greutatea scăzută la naştere, prevalenţa alăptării, statusul nutriţional şi ratele de vaccinare. Deoarece problemele de sănătate ale grupurilor vulnerabile pot fi legate de situaţia socială dezavantajată, măsurile care vizează procesele de excludere socială pot avea un efect fundamental asupra sănătăţii lor. Mai mult, politicile trebie să se adreseze inechităţilor în sănătate şi în accesul şi calitatea serviciilor sanitare şi sociale disponibile pentru acestea.
   Printre strategiile disponibile în general grupurilor supuse proceselor de excludere se numără instruirea personalului sanitar pentru lucrul cu grupurile minoritare şi marginalizate, implicarea grupurilor respective în conceperea, implementarea şi evaluarea programelor de sănătate şi îmbunătăţirea sistemelor informaţionale, astfel încât datele să fie colectate şi prezentate separat.

UE cheltuie anual 192 de miliarde de euro pentru tratarea bolilor cardiovasculare

   A doua arie prioritară de acţiune este dedicată poverii bolilor netransmisibile şi transmisibile. Astfel, bolile netransmisibile sunt responsabile pentru 80% din decesele înregistrate în zona europeană şi sunt principalele cauze ale poverii bolii măsurate în ani de viaţă ajustaţi la dizabilitate (AVAD). Şi impactul lor economic este semnificativ, doar maladiile cardiovasculare costând UE aproximativ 192 de miliarde de euro anual. Consumul de tutun, cel nociv de alcool, sedentarismul şi dieta nesănătoasă sunt cei patru factori comportamentali şi de stil de viaţă care trebuie combătuţi. Intervenţiile pentru controlul consumului de ţigări sunt cel mai eficient mod de cheltuire a fondurilor pentru îmbunătăţirea sănătăţii, după imunizarea copiilor. Printre strategiile identificate în lupta împotriva tutunului se numără monitorizarea consumului şi a eficienţei măsurilor preventive, protejarea faţă de expunerea la fumul de ţigară, oferirea de sprijin pentru oprirea fumatului, avertizarea cu privire la pericolele fumatului, restricţionarea publicităţii, promovării şi sponsorizărilor şi, mai ales, creşterea taxelor, considerată măsura cea mai eficientă.
   În privinţa alcoolului, intervenţiile sugerate se referă printre altele la: sisteme de taxare în funcţie de conţinutul de alcool, reglementarea numărului de magazine şi baruri, a zilelor şi orelor de vânzare a acestor produse în magazine, bariere în calea consumului de alcool de către adolescenţi, filtre pentru depistarea conducătorilor aflaţi sub influenţa alcoolului, dezvoltarea unor servicii coordonate de prevenire, tratament şi îngrijire pentru afecţiunile produse de consumul de alcool şi pentru comorbidităţi precum afecţiunile legate de consumul de droguri, depresie, infecţii HIV sau tuberculoză (TB).
   Mediul social şi fizic trebuie să permită integrarea activităţii fizice regulate în viaţa de zi cu zi: de pildă, planificarea urbană şi sistemele integrate de transport pot promova mersul pe jos sau pe bicicletă. Pentru o dietă sănătoasă sunt recomandate diverse acţiuni, care trebuie să ţină cont de capacităţile naţionale şi profilul epidemiologic: educaţie şi conştientizare, programe de educaţie pentru sănătate dedicate adulţilor, măsuri cu privire la publicitate, marketing, sponsorizări şi promovare, etichetare şi verificarea pretenţiilor sanogene ale unor produse. În plus, promovarea contactului sexual protejat şi vaccinarea pot preveni transmiterea virusurilor care pot cauza cancerul, precum HPV şi virusul hepatitic B. Trebuie ţinut cont şi de rolul determinanţilor de mediu (de pildă, poluarea atmosferică) asupra sănătăţii.
   Depistarea precoce a bolii şi un bun tratament integrat multidisciplinar sunt esenţiale: o treime din bolnavii de cancer pot fi vindecaţi dacă boala este descoperită devreme şi tratamentul instituit rapid, lucruri care pot fi obţinute prin creşterea conştientizării asupra semnelor şi simptomelor timpurii ale  cancerului în rândul publicului şi al personalului sanitar. Acolo unde există mijloace pentru instituirea lor, programele de screening pot preveni dizabilitatea şi moartea – există dovezi ale eficacităţii screeningului în depistarea precoce a cancerului de sân şi a celui de col uterin. Evaluarea riscului cardiovascular individual este o altă măsură preventivă eficientă.

Jumătate din persoanele cu boli mintale nu primesc tratament

   În regiunea europeană, bolile mintale sunt pe al doilea loc după contribuţia la povara bolii (19%) şi sunt principala cauză de dizabilitate. Prevalenţa demenţei creşte odată cu îmbătrânirea populaţiei, iar depresia şi anxietatea afectează anual una din patru persoane; cu toate acestea, jumătate din persoanele cu boli mintale nu primesc niciun fel de tratament, inclusiv din cauza stigmatizării şi discriminării.
   Sănătatea mintală precară este atât o cauză, cât şi o consecinţă a inechităţii, sărăciei şi excluderii şi un factor de risc pentru morbiditate şi mortalitate prin alte boli. Capacitatea şi calitatea serviciilor variază mult între statele din regiune: dacă unele şi-au închis spitalele sau le-au redus numărul, multe altele încă se bazează pe servicii psihiatrice tradiţionale şi folosesc până la 90% din buget pe spitale. Intervenţia cea mai eficientă la nivel populaţional este crearea de locuri de muncă, o slujbă de bună calitate fiind benefică pentru sănătate şi determinanţii ei. Pentru grupurile cu risc crescut, programele de screening şi informare pot fi eficiente.
   Sănătatea mintală este un domeniu delicat în condiţiile actualei crize economice, cu tăierea cheltuielilor publice, creşterea şomajului şi a sărăciei, care sporesc riscul depresiei, în timp ce serviciilor corespunzătoare li se taie bugetele. Sunt necesare diagnosticul timpuriu al depresiei şi prevenirea sinuciderilor prin iniţierea unor programe de intervenţie comunitare, precum liniile telefonice permanente. Unele ţări răspund ameninţării bolilor mintale prin extinderea serviciilor de consiliere, iar legătura dintre datorii şi depresie a dus la instituirea unor servicii care oferă sfaturi datornicilor. Persoanele tratate  pentru afecţiuni mintale trebuie să fie implicate în deciziile cu privire la îngrijirea lor prin oferirea de informaţii corespunzătoare, iar conceperea, furnizarea, monitorizarea şi evaluarea serviciilor de sănătate mintală trebuie să ţină cont şi de părerea celor cărora li se adresează.

Pericolul automulţumirii

   Deşi nu cântăresc mult în numărul de AVAD, bolile infecţioase sunt în continuare o cauză de boală şi mortalitate evitabilă în regiune. Îmbătrânirea populaţiei face ca mai multe persoane să fie expuse unor boli transmisibile precum gripa sau unor complicaţii de tipul septicemiei – în viitor, ar putea fi necesare programe de imunizare de rutină pentru vârstnici. Accesul la prevenţie şi la tratamentul precoce este însă adesea nedisponibil sau subutilizat, mai ales printre grupurile sociale marginalizate, cu risc crescut.
Practicile alternative fără eficienţă dovedită şi lipsa de încredere în serviciile statului fac ca unele grupuri populaţionale să respingă măsuri preventive precum vaccinările, expunându-le unui risc crescut de îmbolnăvire. În plus, este semnalată şi problema automulţumirii faţă de eforturile depuse, în ciuda îngrijorătoarei rezistenţe la antibiotice a unor organisme, revenirii dramatice în regiune a unor boli prevenibile prin vaccinare şi anterior aproape eliminate, ca rujeola, rubeola şi poliomielita şi, în condiţiile unei lumi globalizate şi interconectate, a importului unor boli potenţial epidemice precum SARS sau H1N1.
   În 2010, 420.000 de cazuri noi şi recăderi de TB şi 61.000 de decese asociate cu aceasta se înregistraseră în regiune, marea majoritate în partea sa centrală şi estică. Regiunea are cea mai mică rată de succes al tratamentului la nivel global, dovadă a rezistenţei crescute: 13% din cazurile noi şi 42% din cele tratate anterior sunt multi-drog rezistente. Gripa şi alţi agenţi responsabili pentru infecţii respiratorii acute contribuie la o povară crescută a bolii în regiunea europeană, atât prin decese, cât şi prin dizabilitate. Costurile directe ale gripei sezoniere la nivelul UE au fost estimate recent la 10 miliarde de euro anual. Numeroase intervenţii dovedite şi cost-eficiente pot fi folosite pentru combaterea bolilor infecţioase, printre care: vaccinarea copiilor împotriva bolilor majore ale copilăriei, programe de vaccinare antigripală pentru grupele de risc şi personalul sanitar, asigurarea accesului universal la diagnosticul şi tratamentul corespunzător al TB şi MDR-TB, prevenirea transmiterii HIV prin folosirea prezervativului, terapie antiretrovirală şi strategii de harm reduction sau controlul infecţiilor nosocomiale. Printre factorii importanţi în implementarea acestor intervenţii se numără povara bolii, costurile şi posibilităţile, angajamentul politic şi acceptarea din partea populaţiei, capacitatea sistemelor de sănătate de a absorbi noi produse, accesul populaţiilor cu risc crescut şi cererea publică şi percepţia riscului (în condiţiile în care de pildă, în ultima vreme, acesta se concentrează tot mai des pe efectele adverse asociate vaccinării şi nu pe pericolul bolilor propriu-zise).

Rolul important al evaluării tehnologiilor medicale

   A treia arie prioritară este reprezentată de întărirea sistemelor de sănătate centrate pe oameni, a capacităţilor sănătăţii publice şi a pregătirii, supravegherii şi reacţiei în situaţii de urgenţă. Îngrijirile de înaltă calitate şi îmbunătăţirea rezultatelor acestora necesită sisteme de sănătate viabile financiar, adaptate scopurilor, centrate pe pacient şi bazate pe dovezi. Statele trebuie să se adapteze la schimbările demografice şi în tiparul bolilor, în special la problemele ridicate de bolile mintale şi cronice legate de îmbătrânire. Sistemele vor trebui aşadar să se reorienteze spre prevenţie, asigurarea îngrijirii continue, încurajarea autoîngrijirii de către pacienţi şi relocarea serviciilor cât mai aproape de aceştia.
   Deşi multe state au realizat asigurarea universală, nu au fost încă eliminate contribuţiile financiare împovărătoare în regiune. Trebuie asigurată sustenabilitatea sistemelor pe termen lung şi pe parcursul ciclurilor economice, limitată creşterea costurilor şi eliminată risipa. Evaluarea tehnologiilor medicale şi mecanismele de asigurare a calităţii au un rol important în transparenţa şi responsabilitatea în sistemul sanitar. Asistenţa primară este fundamentul sistemelor de sănătate ale secolului 21, putând răspunde nevoilor actuale prin încurajarea parteneriatului cu pacienţii.
   Instrumente oferite de tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei, precum dosarul electronic, telemedicina şi e-health, pot fi soluţii pentru îngrijiri cost-eficiente. Sunt necesare investiţii pentru dezvoltarea instituţională a sănătăţii publice, iar întărirea strategiilor de protejare/ promovare a sănătăţii şi prevenire a bolilor poate fi foarte benefică în termeni de cost-eficienţă. Cooperarea şi coordonarea între state în situaţia unor ameninţări transfrontaliere sau globale este importantă. Revitalizarea sănătăţii publice şi transformarea modului în care sunt oferite serviciile face necesară reforma educaţiei personalului sanitar în sensul lucrului în echipă, a îngrijirii la domiciliu şi pe termen lung, sprijinirii pacientului în a se îngriji el însuşi. Este nevoie de asemenea de politici ajustabile şi structuri reziliente, care să reflecte complexităţile cauzale şi să ofere răspunsuri rapide şi inovatoare la evenimentele neprevăzute (precum izbucnirile de boli transmisibile).
   În fine, ultima arie prioritară este reprezentată de crearea de comunităţi reziliente şi medii care să le vină în sprijin. Sănătatea este legată de condiţiile în care oamenii se nasc, cresc, muncesc şi îmbătrânesc, iar evaluarea sistematică a efectelor asupra sănătăţii a unui mediu în continuă şi rapidă schimbare (relativ mai ales la tehnologie, muncă, producerea de energie şi urbanizare) este esenţială şi trebuie urmată de acţiuni corespunzătoare. Comunităţile reziliente reacţionează proactiv la situaţii noi şi potrivnice, se pregătesc pentru schimbările economice, sociale şi de mediu şi se comportă mai bine în situaţii de criză. Implicarea oamenilor în subiectele legate de sănătatea lor este esenţială. Deoarece multe afecţiuni au determinanţi de mediu, precum poluarea atmosferică sau schimbarea climatică, colaborarea între sectoarele de mediu şi sanitar este crucială pentru protejarea sănătăţii. Eficacitatea programelor de sănătate publică va creşte şi prin extinderea colaborării interdisciplinare şi intersectoriale în domeniile sănătăţii umane, animale şi a mediului.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.