Biroul regional pentru Europa al Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii a publicat zilele trecute raportul Health 2020, o strategie politică adoptată de cele 53 de state
membre cu ocazia reuniunii Comitetului Regional pentru Europa al OMS din
septembrie 2012. Viziunea Sănătatea 2020 este
cea a unei „regiuni europene în care toţi oamenii au posibilitatea şi sunt
sprijiniţi să-şi îndeplinească întregul potenţial de sănătate şi bunăstare, iar
statele, separat şi împreună, acţionează pentru reducerea inechităţilor în sănătate“.
Cele două obiective principale ale strategiei sunt îmbunătăţirea sănătăţii
tuturor şi reducerea inechităţilor în domeniu şi creşterea calităţii conducerii
şi administrării participative a sănătăţii. Atrăgând atenţia asupra diverşilor
determinanţi ai sănătăţii (socio-economici, de mediu etc.), Health 2020 susţine responsabilitatea
întregii societăţi şi a guvernelor pentru sănătate şi bunăstare, încurajează
participarea activă a publicului la crearea politicilor şi schiţează o serie de
strategii şi intervenţii în privinţa marilor probleme de sănătate de pe tot
parcursul vieţii. Strategia adoptată de OMS Europa propune patru arii
prioritare de acţiune.
Vârsta debutului vieţii
sexuale este în scădere în Europa
Prima
este reprezentată de o strategie de investiţii în sănătate în concordanţă cu
etapele ciclului vieţii, de la sănătatea femeii, mamei şi copilului la cea a
vârstnicilor. Astfel, perioada
reproductivă a femeii are efecte uriaşe asupra sănătăţii şi bunăstării ei,
cu consecinţe asupra copiilor. Deşi rata mortalităţii materne s-a înjumătăţit
în ultimele decenii, progresele au fost inegale între statele membre ale
regiunii. Unele femei nu sunt în măsură să aleagă să rămână însărcinate ori să
devină mame – încă există probleme în accesul la mijloace contraceptive sigure şi
eficiente, iar regiunea europeană are cel mai ridicat nivel al avorturilor
induse la nivel global. Printre cauzele majore ale mortalităţii şi morbidităţii
materne se află hemoragiile, infecţiile, HTA, avorturile în condiţii improprii
sau distocie.
Vârsta
debutului sexual este în scădere, având de multe ori, drept consecinţă, boli cu
transmitere sexuală sau sarcini nedorite; în schimb, copiii sunt planificaţi la
vârste mai ridicate, sporind riscul malformaţiilor, sarcinilor cu risc crescut
din cauza bolilor cronice, infertilităţii şi reproducerii asistate medical. Şi
mortalitatea infantilă a scăzut cu 50% din 1990, dar există şi diferenţe de 25
de ori între state. Principalele cauze de deces al nou-născuţilor sunt
prematuritatea şi greutatea scăzută la naştere, infecţiile, asfixia, trauma la
naştere şi malformaţiile congenitale – 80% din decesele produse în acest grup
sunt ca urmare a acestor cauze cu origine socio-economică. De aceea,
sprijinirea sănătăţii mamei şi
nou-născutului necesită o gamă largă de politici
în afara sistemului sanitar. Trebuie asigurat un standard minim de trai,
înlesnită alegerea reproducerii, protejate gravidele la locul de muncă, ajutate
mamele să revină la lucru, sprijiniţi părinţii prin condiţii flexibile de muncă
şi concedii parentale. În plus, trebuie asigurat accesul la educaţie sexuală,
servicii de planificare familială şi avorturi în condiţii sigure; intervenţiile
sanitare binecunoscute şi eficiente pe parcursul sarcinii, la naştere şi în
prima săptămână de viaţă ar putea preveni două treimi din decesele nou-născuţilor,
reduce mortalitatea maternă, iar copiilor care supravieţuiesc le-ar asigura un
mai bun început al vieţii.
Principala cauză de
deces în rândul tinerilor
Mortalitatea
în rândul copiilor sub cinci ani este în regiunea europeană mai mică decât în
orice altă regiune, iar mortalitatea sub 15 ani a scăzut şi ea. Afecţiunile
neonatale, pneumonia şi diareea sunt principalele cauze ale mortalităţii la
copiii sub cinci ani. Jumătate din decese sunt asociate cu subnutriţia, iar
mediile periculoase, obezitatea şi stilul de viaţă nesănătos sunt şi ele
factori de risc pentru copii.
Sinuciderile
şi accidentele sunt la rândul lor răspunzătoare pentru moartea şi dizabilitatea
unui număr considerabil de tineri: 10% din cei de 18 ani sunt depresivi, iar
accidentele rutiere reprezintă principala cauză de deces şi răniri între 10 şi
24 de ani. Factorii de risc la care suntem expuşi în copilărie şi adolescenţă sunt adeseori cauze ale bolii şi decesului
timpuriu din perioada adultă.
Câteva
statistici în acest sens sunt îngrijorătoare: în regiunea europeană, între 10 şi
20% din copiii sub 16 ani sunt
supraponderali; consumul de fructe şi legume în rândul tinerilor este sub
nivelul recomandat, în schimb cel de băuturi îndulcite este crescut, iar
nivelul activităţii fizice scade în adolescenţă; prevalenţa fumatului este 5%
la 13 ani şi 19% la 15 ani, iar două treimi dintre cei de 16 ani consumă alcool
în decurs de o lună; în plus, între 12% şi 38% din tinerii de 15 ani au avut
deja contact sexual. O viaţă sănătoasă poate porni de la un bun început, care
presupune că mama a fost sănătoasă în timpul sarcinii şi a născut un copil cu
greutate normală, copilul are acces la îngrijire şi educaţie timpurie de
calitate şi trăieşte într-un mediu stimulativ. Pentru o dezvoltare fizică şi
psihică sănătoasă, copiii şi adolescenţii au nevoie de aer şi apă curate, o
locuinţă sigură şi un stil de viaţă sănătos. Cei născuţi în familii
dezavantajate au un risc mai mare de a creşte şi a se dezvolta necorespunzător.
Sectoarele sanitar, educaţional, al muncii şi protecţiei sociale sunt deci
responsabile laolaltă de sănătatea copiilor şi adolescenţilor.
Printre
măsurile eficiente şi necostisitoare se numără imunizarea, tratamentul anemiei
sau promovarea alăptării. Pentru controlul consumului de tutun şi al celui
nociv de alcool trebuie luate măsuri precum interzicerea publicităţii la aceste
produse şi a vânzării lor către minori şi taxarea suplimentară. Trebuie redus
efectul asupra tinerilor al presiunii marketingului la produse cu conţinut
crescut în grăsimi saturate, zahăr şi grăsimi, iar designul urban trebuie să
încurajeze activitatea fizică. Îmbunătăţirea statutului social şi economic al
copiilor care trăiesc în medii dezavantajate social şi economic este o altă
prioritate.
Şomajul,
instabilitatea slujbelor şi
incertitudinea vârstei de pensionare au devenit o normalitate
În perioada adultă are loc intrarea în
câmpul muncii, apar copiii, responsabilităţile cetăţeneşti şi cele faţă de părinţi.
Normele tradiţionale sunt în continuare responsabile pentru dezechilibrele
între bărbaţi şi femei în distribuţia responsabilităţilor familiale şi casnice.
Venirea pe lume a copiilor afectează în mod negativ viaţa mamelor, care fie
optează pentru servicii atipice, fie renunţă la muncă, cu efecte asupra
carierei şi asupra diferenţei între salariile şi pensiile bărbaţilor şi
femeilor. Reconcilierea vieţii personale cu cea profesională are implicaţii
asupra fertilităţii şi înnoirii demografice. Indivizii şi cuplurile trebuie să
aibă mijloacele şi informaţiile pentru a decide liber numărul copiilor şi
momentul apariţiei acestora. O slujbă de calitate, cu un nivel crescut de
control şi un echilibru corect între muncă şi venituri sunt condiţii importante
ale sănătăţii, însă şomajul, instabilitatea slujbelor şi incertitudinea vârstei
de pensionare au devenit normale în această perioadă. Ele duc la creşterea
stresului pe termen lung şi la mortalitate prematură.
Guvernele
trebuie deci să depună eforturi pentru evitarea şomajului, incertitudinii
locului de muncă, discriminării şi excluderii de pe piaţa muncii. Trebuie
promovată creşterea economică durabilă, redusă expunerea la condiţii de muncă
nesănătoase, întărite normele de protecţie şi serviciile de medicina muncii.
Pentru obţinerea echilibrului între muncă şi viaţa privată, pot fi îmbunătăţite
serviciile dedicate copiilor, organizate în mod flexibil orele de lucru, create
condiţiile pentru reducerea diferenţelor de venituri între bărbaţi şi femei,
armonizate orele de lucru cu cele de şcoală şi împărţite echitabil între femei şi
bărbaţi concediile maternale sau pentru îngrijirea vârstnicilor.
În
2050, mai mult de un sfert din populaţie ar urma să aibă peste 65 de ani, iar
cheltuielile publice legate de vârstă (pensii, îngrijiri de sănătate etc.) ar
urma să crească până atunci cu 4–5% din PIB. Pentru persoanele vârstnice, bolile netransmisibile sunt principalele
cauze de morbiditate, dizabilitate şi mortalitate. 20% din persoanele peste 70
de ani şi 50% din cele peste 85 de ani au dificultăţi în realizarea activităţilor
de zi cu zi. Dintre cei cu vârste de 75–84 de ani, o treime au dificultăţi de
auz în timpul conversaţiilor şi o cincime au probleme în a citi, iar
mobilitatea este şi ea restricţionată. În multe ţări, îngrijirea vârstnicilor
este în continuare considerată o responsabilitate familială, nu guvernamentală,
organizarea serviciilor pentru bătrâni variind mai mult în regiune decât alte
programe sanitare şi sociale. Discriminarea pe motive de vârstă în accesul la
servicii de calitate este răspândită, iar inechităţile datorate factorilor
sociali, economici şi de mediu se acumulează în cadrul acestui grup pe
parcursul vieţii, mai puţin omogen ca bunăstare şi condiţii de trai decât cei
mai tineri.
Sănătatea
şi bunăstarea la bătrâneţe sunt rezultatul experienţelor din timpul vieţii,
statutul socio-economic având un rol important. Îmbătrânirea sănătoasă necesită
acţiuni pe mai multe planuri: fiscal, al asistenţei sociale, serviciilor de sănătate,
transportului, planificării urbane, locuinţelor, justiţiei şi educaţiei. Una
din cele mai importante strategii pentru promovarea sănătăţii şi bunăstării
vârstnicilor este prevenirea singurătăţii şi izolării. Politicile coerente pe
parcursul vieţii influenţează calitatea îmbătrânirii, prin încurajarea unui
stil de viaţă sănătos şi adaptării la schimbările aduse de vârstă. Reducerea
mortalităţii şi morbidităţii poate fi obţinută prin vaccinare şi screening
pentru boli tratabile, precum cancerul de sân. În fine, îngrijirile paliative,
extinse dincolo de pacienţii cu cancer din cămine, vin în sprijinul unei vieţi
cât mai active până în momentul morţii.
Cele
12–15 milioane de romi care trăiesc
în regiunea europeană a OMS au o speranţă de viaţă cu până la 10–15 ani sub
medie şi se confruntă cu o mortalitate infantilă crescută şi niveluri alarmante
ale morbidităţii şi mortalităţii materne şi la copiii sub cinci ani. Faţă de
populaţia majoritară, romii au rate mai mari de diabet de tip 2, boală
coronariană şi obezitate printre adulţi şi de malnutriţie şi deficienţe nutriţionale
la copii. Există deci inechităţi atât în starea de sănătate, cât şi în accesul
la servicii de sănătate, între romi şi populaţia majoritară (chiar şi segmentul
cel mai sărac al acesteia), demonstrate de date referitoare la îngrijirile
antenatale, greutatea scăzută la naştere, prevalenţa alăptării, statusul nutriţional
şi ratele de vaccinare. Deoarece problemele de sănătate ale grupurilor
vulnerabile pot fi legate de situaţia socială dezavantajată, măsurile care
vizează procesele de excludere socială pot avea un efect fundamental asupra sănătăţii
lor. Mai mult, politicile trebie să se adreseze inechităţilor în sănătate şi în
accesul şi calitatea serviciilor sanitare şi sociale disponibile pentru
acestea.
Printre
strategiile disponibile în general grupurilor supuse proceselor de excludere se
numără instruirea personalului sanitar pentru lucrul cu grupurile minoritare şi
marginalizate, implicarea grupurilor respective în conceperea, implementarea şi
evaluarea programelor de sănătate şi îmbunătăţirea sistemelor informaţionale,
astfel încât datele să fie colectate şi prezentate separat.
UE cheltuie anual 192
de miliarde de euro pentru tratarea bolilor cardiovasculare
A
doua arie prioritară de acţiune este dedicată poverii bolilor netransmisibile şi transmisibile. Astfel, bolile
netransmisibile sunt responsabile pentru 80% din decesele înregistrate în zona
europeană şi sunt principalele cauze ale poverii bolii măsurate în ani de viaţă
ajustaţi la dizabilitate (AVAD). Şi impactul lor economic este semnificativ,
doar maladiile cardiovasculare costând UE aproximativ 192 de miliarde de euro
anual. Consumul de tutun, cel nociv de alcool, sedentarismul şi dieta nesănătoasă
sunt cei patru factori comportamentali şi de stil de viaţă care trebuie combătuţi.
Intervenţiile pentru controlul consumului de ţigări sunt cel mai eficient mod
de cheltuire a fondurilor pentru îmbunătăţirea sănătăţii, după 
imunizarea
copiilor. Printre strategiile identificate în lupta împotriva tutunului se numără
monitorizarea consumului şi a eficienţei măsurilor preventive, protejarea faţă
de expunerea la fumul de ţigară, oferirea de sprijin pentru oprirea fumatului,
avertizarea cu privire la pericolele fumatului, restricţionarea publicităţii,
promovării şi sponsorizărilor şi, mai ales, creşterea taxelor, considerată măsura
cea mai eficientă.
În
privinţa alcoolului, intervenţiile sugerate se referă printre altele la:
sisteme de taxare în funcţie de conţinutul de alcool, reglementarea numărului
de magazine şi baruri, a zilelor şi orelor de vânzare a acestor produse în
magazine, bariere în calea consumului de alcool de către adolescenţi, filtre
pentru depistarea conducătorilor aflaţi sub influenţa alcoolului, dezvoltarea
unor servicii coordonate de prevenire, tratament şi îngrijire pentru afecţiunile
produse de consumul de alcool şi pentru comorbidităţi precum afecţiunile legate
de consumul de droguri, depresie, infecţii HIV sau tuberculoză (TB).
Mediul
social şi fizic trebuie să permită integrarea activităţii fizice regulate în
viaţa de zi cu zi: de pildă, planificarea urbană şi sistemele integrate de
transport pot promova mersul pe jos sau pe bicicletă. Pentru o dietă sănătoasă
sunt recomandate diverse acţiuni, care trebuie să ţină cont de capacităţile naţionale
şi profilul epidemiologic: educaţie şi conştientizare, programe de educaţie
pentru sănătate dedicate adulţilor, măsuri cu privire la publicitate,
marketing, sponsorizări şi promovare, etichetare şi verificarea pretenţiilor
sanogene ale unor produse. În plus, promovarea contactului sexual protejat şi
vaccinarea pot preveni transmiterea virusurilor care pot cauza cancerul, precum
HPV şi virusul hepatitic B. Trebuie ţinut cont şi de rolul determinanţilor de
mediu (de pildă, poluarea atmosferică) asupra sănătăţii.
Depistarea
precoce a bolii şi un bun tratament integrat multidisciplinar sunt esenţiale: o
treime din bolnavii de cancer pot fi vindecaţi dacă boala este descoperită
devreme şi tratamentul instituit rapid, lucruri care pot fi obţinute prin creşterea
conştientizării asupra semnelor şi simptomelor timpurii ale cancerului în rândul publicului şi al
personalului sanitar. Acolo unde există mijloace pentru instituirea lor,
programele de screening pot preveni dizabilitatea şi moartea – există dovezi
ale eficacităţii screeningului în depistarea precoce a cancerului de sân şi a
celui de col uterin. Evaluarea riscului cardiovascular individual este o altă măsură
preventivă eficientă.
Jumătate din
persoanele cu boli mintale nu primesc tratament
În
regiunea europeană, bolile mintale sunt
pe al doilea loc după contribuţia la povara bolii (19%) şi sunt principala cauză
de dizabilitate. Prevalenţa demenţei creşte odată cu îmbătrânirea populaţiei,
iar depresia şi anxietatea afectează anual una din patru persoane; cu toate
acestea, jumătate din persoanele cu boli mintale nu primesc niciun fel de
tratament, inclusiv din cauza stigmatizării şi discriminării.
Sănătatea
mintală precară este atât o cauză, cât şi o consecinţă a inechităţii, sărăciei şi
excluderii şi un factor de risc pentru morbiditate şi mortalitate prin alte
boli. Capacitatea şi calitatea serviciilor variază mult între statele din
regiune: dacă unele şi-au închis spitalele sau le-au redus numărul, multe altele
încă se bazează pe servicii psihiatrice tradiţionale şi folosesc până la 90%
din buget pe spitale. Intervenţia cea mai eficientă la nivel populaţional este
crearea de locuri de muncă, o slujbă de bună calitate fiind benefică pentru sănătate
şi determinanţii ei. Pentru grupurile cu risc crescut, programele de screening şi
informare pot fi eficiente.
Sănătatea
mintală este un domeniu delicat în condiţiile actualei crize economice, cu tăierea
cheltuielilor publice, creşterea şomajului şi a sărăciei, care sporesc riscul
depresiei, în timp ce serviciilor corespunzătoare li se taie bugetele. Sunt
necesare diagnosticul timpuriu al depresiei şi prevenirea sinuciderilor prin
iniţierea unor programe de intervenţie comunitare, precum liniile telefonice
permanente. Unele ţări răspund ameninţării bolilor mintale prin extinderea
serviciilor de consiliere, iar legătura dintre datorii şi depresie a dus la
instituirea unor servicii care oferă sfaturi datornicilor. Persoanele
tratate pentru afecţiuni mintale trebuie
să fie implicate în deciziile cu privire la îngrijirea lor prin oferirea de
informaţii corespunzătoare, iar conceperea, furnizarea, monitorizarea şi
evaluarea serviciilor de sănătate mintală trebuie să ţină cont şi de părerea
celor cărora li se adresează.
Pericolul automulţumirii
Deşi nu cântăresc mult în numărul de AVAD, bolile infecţioase sunt în continuare o
cauză de boală şi mortalitate evitabilă în regiune. Îmbătrânirea populaţiei
face ca mai multe persoane să fie expuse unor boli transmisibile precum gripa
sau unor complicaţii de tipul septicemiei – în viitor, ar putea fi necesare
programe de imunizare de rutină pentru vârstnici. Accesul la prevenţie şi la
tratamentul precoce este însă adesea nedisponibil sau subutilizat, mai ales
printre grupurile sociale marginalizate, cu risc crescut.
Practicile
alternative fără eficienţă dovedită şi lipsa de încredere în serviciile
statului fac ca unele grupuri populaţionale să respingă măsuri preventive
precum vaccinările, expunându-le unui risc crescut de îmbolnăvire. În plus,
este semnalată şi problema automulţumirii faţă de eforturile depuse, în ciuda
îngrijorătoarei rezistenţe la antibiotice a unor organisme, revenirii dramatice
în regiune a unor boli prevenibile prin vaccinare şi anterior aproape
eliminate, ca rujeola, rubeola şi poliomielita şi, în condiţiile unei lumi
globalizate şi interconectate, a importului unor boli potenţial epidemice
precum SARS sau H1N1.
În
2010, 420.000 de cazuri noi şi recăderi de TB şi 61.000 de decese asociate cu
aceasta se înregistraseră în regiune, marea majoritate în partea sa centrală şi
estică. Regiunea are cea mai mică rată de succes al tratamentului la nivel
global, dovadă a rezistenţei crescute: 13% din cazurile noi şi 42% din cele
tratate anterior sunt multi-drog rezistente. Gripa şi alţi agenţi responsabili
pentru infecţii respiratorii acute contribuie la o povară crescută a bolii în
regiunea europeană, atât prin decese, cât şi prin dizabilitate. Costurile
directe ale gripei sezoniere la nivelul UE au fost estimate recent la 10
miliarde de euro anual. Numeroase intervenţii dovedite şi cost-eficiente pot fi
folosite pentru combaterea bolilor infecţioase, printre care: vaccinarea
copiilor împotriva bolilor majore ale copilăriei, programe de vaccinare
antigripală pentru grupele de risc şi personalul sanitar, asigurarea accesului
universal la diagnosticul şi tratamentul corespunzător al TB şi MDR-TB,
prevenirea transmiterii HIV prin folosirea prezervativului, terapie
antiretrovirală şi strategii de harm
reduction sau controlul infecţiilor nosocomiale. Printre factorii importanţi
în implementarea acestor intervenţii se numără povara bolii, costurile şi
posibilităţile, angajamentul politic şi acceptarea din partea populaţiei,
capacitatea sistemelor de sănătate de a absorbi noi produse, accesul populaţiilor
cu risc crescut şi cererea publică şi percepţia riscului (în condiţiile în care
de pildă, în ultima vreme, acesta se concentrează tot mai des pe efectele
adverse asociate vaccinării şi nu pe pericolul bolilor propriu-zise).
Rolul important al
evaluării tehnologiilor medicale
A
treia arie prioritară este reprezentată de întărirea
sistemelor de sănătate centrate pe oameni, a capacităţilor sănătăţii
publice şi a pregătirii, supravegherii şi reacţiei în situaţii de urgenţă.
Îngrijirile de înaltă calitate şi îmbunătăţirea rezultatelor acestora necesită
sisteme de sănătate viabile financiar, adaptate scopurilor, centrate pe pacient
şi bazate pe dovezi. Statele trebuie să se adapteze la schimbările demografice şi
în tiparul bolilor, în special la problemele ridicate de bolile mintale şi
cronice legate de îmbătrânire. Sistemele vor trebui aşadar să se reorienteze
spre prevenţie, asigurarea îngrijirii continue, încurajarea autoîngrijirii de către
pacienţi şi relocarea serviciilor cât mai aproape de aceştia.
Deşi
multe state au realizat asigurarea
universală, nu au fost încă eliminate contribuţiile financiare împovărătoare
în regiune. Trebuie asigurată sustenabilitatea sistemelor pe termen lung şi pe
parcursul ciclurilor economice, limitată creşterea costurilor şi eliminată
risipa. Evaluarea tehnologiilor medicale şi 
mecanismele de asigurare a calităţii
au un rol important în transparenţa şi responsabilitatea în sistemul sanitar.
Asistenţa primară este fundamentul sistemelor de sănătate ale secolului 21,
putând răspunde nevoilor actuale prin încurajarea parteneriatului cu pacienţii.
Instrumente
oferite de tehnologia informaţiilor şi comunicaţiei, precum dosarul electronic,
telemedicina şi e-health, pot fi soluţii pentru îngrijiri cost-eficiente. Sunt
necesare investiţii pentru dezvoltarea instituţională a sănătăţii publice, iar
întărirea strategiilor de protejare/ promovare a sănătăţii şi prevenire a
bolilor poate fi foarte benefică în termeni de cost-eficienţă. Cooperarea şi coordonarea
între state în situaţia unor ameninţări transfrontaliere sau globale este
importantă. Revitalizarea sănătăţii publice şi transformarea modului în care
sunt oferite serviciile face necesară reforma educaţiei personalului sanitar în
sensul lucrului în echipă, a îngrijirii la domiciliu şi pe termen lung,
sprijinirii pacientului în a se îngriji el însuşi. Este nevoie de asemenea de
politici ajustabile şi structuri reziliente, care să reflecte complexităţile
cauzale şi să ofere răspunsuri rapide şi inovatoare la evenimentele neprevăzute
(precum izbucnirile de boli transmisibile).
În
fine, ultima arie prioritară este reprezentată de crearea de comunităţi reziliente şi medii care să le vină în
sprijin. Sănătatea este legată de condiţiile în care oamenii se nasc, cresc,
muncesc şi îmbătrânesc, iar evaluarea sistematică a efectelor asupra sănătăţii
a unui mediu în continuă şi rapidă schimbare (relativ mai ales la tehnologie,
muncă, producerea de energie şi urbanizare) este esenţială şi trebuie urmată de
acţiuni corespunzătoare. Comunităţile reziliente reacţionează proactiv la situaţii
noi şi potrivnice, se pregătesc pentru schimbările economice, sociale şi de
mediu şi se comportă mai bine în situaţii de criză. Implicarea oamenilor în
subiectele legate de sănătatea lor este esenţială. Deoarece multe afecţiuni au
determinanţi de mediu, precum poluarea atmosferică sau schimbarea climatică,
colaborarea între sectoarele de mediu şi sanitar este crucială pentru
protejarea sănătăţii. Eficacitatea programelor de sănătate publică va creşte şi
prin extinderea colaborării interdisciplinare şi intersectoriale în domeniile sănătăţii
umane, animale şi a mediului.
