Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Omul care va vindeca lumea

Viața Medicală
Prof. dr. Gabriel M. GURMAN vineri, 16 ianuarie 2015
   Paul Farmer e medic şi antropolog de origine americană, stabilit în Africa. E cunoscut în întreaga lume pentru lucrările sale în domeniul sănătăţii publice mondiale, aşa-zisa global health and social medicine, după cum e numele catedrei sale de la Universitatea Harvard. De aceea, opinia sa e importantă şi descrie, în foarte puţine cuvinte, o situaţie caracteristică acelor ţări în care resursele materiale foarte dezvoltate oferă, cel puţin teoretic, oricărui cetăţean o îngrijire medicală adecvată şi la timp. Doar că această stare de lucruri poate duce – şi aceasta e realitatea – la exagerări, la cheltuieli inutile şi necugetate, care, de fapt, exploatează nejustificat acele resurse care ar putea fi folosite în direcţii mai eficiente.
   În primul rând, e vorba de exagerarea investigaţiilor de laborator sau a celor radiologice, în multe situaţii în care indicaţiile acestor examene auxiliare în cel mai bun caz nu sunt suficient de clare. În urmă cu ani, un prestigios jurnal medical american descria un caz care exemplifică în mod clar inutilitatea unor examene de laborator. Era vorba de o tânără în vârstă de 19 ani, a cărei mamă observase la fiica ei o oarecare nervozitate şi un uşor tremor al mâinilor. Un medic de familie a bănuit un diagnostic de hipertiroidism şi a trimis pacienta spre examinare unui endocrinolog, care imediat a cerut o serie de examene de laborator, printre care, bineînţeles, TSH. Analiza a arătat un nivel al hormonului la limita inferioară a normalului, ceea ce a accentuat bănuiala de hipertiroidism şi un tratament cu iod radioactiv a fost prescris imediat. Pacienta a fost nevoită să se izoleze de cei din jur, dar, trebuind să folosească o toaletă separată, iar apartamentul ei având una singură pentru întreaga familie, părinţii au fost nevoiţi să-i închirieze o cameră într-un hotel învecinat pentru o săptămână (cheltuială neacoperită de societatea de asigurare). În jurul tinerei s-a creat o atmosferă de stigmatizare, prietenii şi cunoscuţii neavând suficiente date pentru a interpreta corect rigurozităţile prescripţiei, şi astfel tânăra a rămas practic fără un cerc social şi ulterior a fost chiar nevoită să-şi întrerupă studiile. O investigare mult mai atentă, din păcate tardivă, a unui alt medic, a condus la concluzia că tânăra începuse să se drogheze şi că fenomenele responsabile de prezumţia de hipertiroidism apăreau atunci când pacienta avea dificultăţi în procurarea drogului. O socoteală simplă duce imediat la concluzia că acest tratament eronat a costat nu numai sume serioase, dar a avut şi efecte negative asupra vieţii acestei tinere femei, victimă a unui sistem medical în care accesul la orice măsură diagnostică şi/sau terapeutică e practic nelimitat.
   Literatura de specialitate se ocupă deja de zeci de ani de subiectul intervenţiilor chirurgicale inutile, provocate fie de superficialitatea diagnosticului, fie din dorinţa de a suplimenta venitul instituţiei medicale sau al corporaţiei din care face parte medicul respectiv. Un articol interesant publicat nu demult în revista Time descria o situaţie aparent ipotetică, dar departe de a fi astfel. Să spunem, scria autorul articolului, că un spital american profilat pe chirurgie cardiacă are nevoie de 350 de intervenţii anuale pe cord deschis pentru a-şi asigura un buget echilibrat. Şi să spunem că la 1 decembrie numărul de intervenţii efectuate în acel an este de numai 300. Urmarea firească, era concluzia articolului, spitalul se vede nevoit ca în ultimele săptămâni ale anului să crească numărul total de intervenţii pe cord deschis, astfel încât să ajungă la 350. Bineînţeles că, pe lângă aspectul etic extrem de grav, aici e vorba şi de povara financiară complet inutilă, pe care trebuie s-o suporte fie compania de asigurare, fie însuşi pacientul. Şi, dacă la aceasta adăugăm şi probabilitatea unor inerente complicaţii postoperatorii, atunci costul total devine de-a dreptul scandalos şi inadmisibil.
   Să ne întoarcem la citatul alăturat. Farmer se referă la acele ţări în care sistemul medical îşi poate permite asemenea aberaţii, ale căror cauze includ incapacitatea de a ajunge la un diagnostic corect, rutina care face ca un tratament să fie aplicat bolii în loc să se aplice pacientului respectiv şi, bineînţeles, goana după un câştig sigur. Pe lângă toate acestea, intervine şi o altă tară a sistemului medical din ţările cu posibilităţi materiale practic nelimitate. E vorba de anxietatea sistemului şi a personalului medical în faţa pericolului medico-legal. Într-o ţară în care avocatul acostează pacienţi pe coridoarele spitalului investigând existenţa unui hematom după o perfuzie intravenoasă, sistemul medical face tot ce e posibil pentru a se acoperi în cazul unui litigiu judiciar: investigaţii inutile, consulturi nejustificate, tratamente neindicate etc.
   Bunăstarea materială a unei naţiuni se reflectă şi asupra procentului din produsul naţional brut afectat sănătăţii. Dar produsul naţional brut variază enorm de la o ţară la alta, prin urmare e vorba de o lungă listă de ţări care pleacă de la bun început de la o situaţie materială precară. Dar, pe lângă acest aspect, întâlnim şi o variaţie semnificativă a costului sănătăţii, ca proporţie din produsul naţional brut. Iată doar câteva exemple (din 2012): Algeria 5,2%, Germania 11,3%, Kenya 4,7%, România 5,1%, Israel 7,5%, SUA 17,9%. Examinând aceste date sumare, se poate explica de ce asistenţa medicală dintr-o ţară bogată găseşte uşor drumul spre cheltuieli inutile.
   În acelaşi timp, nu putem face abstracţie de ceea ce Farmer numeşte „tratament eronat“. Greşelile fac parte din natura umană şi medicul nu e exceptat. Cele mai multe erori medicale îşi au originea în faptul că medicina e un domeniu profesional în centrul căruia se află o fiinţă umană, ale cărei „secrete“ nu sunt perfect cunoscute practicianului. De aceea, erorile care au ca explicaţie precaritatea cunoştinţelor noastre sunt acceptate şi înţelese. Ceea ce nu e acceptabil sau scuzabil sunt greşelile provenite din neglijenţă sau superficialitate. N-am niciun dubiu că la asemenea erori de tratament se referă Farmer.
   În cartea sa „Mountains Beyond Mountains“, Tracy Kidder îl numeşte pe Paul Farmer „omul care va vindeca lumea“. Procesul de vindecare a racilelor lumii contemporane include, fără discuţie, o permanentă luptă împotriva erorilor medicale care pot fi evitate printr-o acerbă şi continuă activitate de îmbunătăţire a practicii noastre de zi cu zi.

 

„Costul unui tratament eronat e enorm atunci când el e aplicat unui pacient într-o ţară foarte bogată.“
(Paul Farmer, profesor de antropologie şi medicină socială la Harvard University)

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC