Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Obsedat de evoluție

Viața Medicală
Dr. Ştefan GUTUE vineri, 25 septembrie 2015
     Merită să mai faci rezidențiatul în România? Aceasta este întrebarea pe care am primit-o recent de la un absolvent de medicină generală. Inițial am rămas blocat. E greu să răspunzi prin da sau nu unei persoane pe care nu o cunoști mai mult decât îți arată numele adresei de e-mail. Chiar și așa, este o întrebare bună, la care am reflectat și eu de-a lungul ultimilor ani și la care voi încerca să răspund în rândurile de mai jos. Înainte de toate, dacă judecăm din punctul de vedere al salarizării proaste și a gărzilor neplătite, răspunsul oricărui om normal, ușor pragmatic, care visează la independență financiară ar fi clar nu. Nici nu mai aduc în discuție argumentul „plicului“ pe care toată lumea adoră să îl arunce sub formă de reproș oricărui medic, inclusiv rezidenților. Din fericire sau nu, nici nu știu cum să spun, rezidenții sunt frecvent ocoliți de plic, căci pacientul nu îi caută pe ei când vine să se interneze, ci în cel mai bun caz îi recompensează pentru faptul că „mai trece și pe la el cineva“. Chiar și așa, nu te poți baza prea mult pe această formă de venit, în caz contrar te vei transforma într-un actor medical al cărui scop este de a convinge pacientul să te recompenseze. Tipul de paraprofesional despre care am mai tot vorbit. Este o alegere care ține predominant de principiile etice care ne guvernează pe fiecare dintre noi.
     Mergem mai departe și discutăm despre dezvoltarea profesională. Pe scurt, cu cât mai bine pregătit vei ieși din anii de rezidențiat, cu atât te vei putea descurca mai bine și pe mai departe. Ei bine, aici lucrurile se complică destul de serios. Fiindcă nu vei reuși să profesezi la fel de mult în oricare centru de pregătire sau lucrând cu oricare medic din centrul în care vei ajunge în final. Mai mult, nimănui nu îi pasă de programa ta de rezidențiat și de procedurile pe care va trebui să știi să le faci, diagnosticele pe care le poți pune, pregătirea ta teoretică și mai ales practică. Acest aspect este esențial atunci când alegi specialitatea și mai ales centrul, căci dacă nu vei fi bine pregătit nu vei valora mai nimic la începutul carierei de medic specialist. Sună deja a goană haotică printr-un labirint, nu? Din păcate, așa și este. Dar să fim optimiști: dacă ai norocul de a cunoaște persoanele potrivite din specialitatea pe care o vei alege, vei reuși să înveți și să faci câte ceva, astfel încât să fie o alegere bună în cele din urmă. Uneori, mai puțin înseamnă mai mult, adică, decât să fii într-un centru mare unde se fac proceduri complexe la care nu ai acces sau ești a cincea roată la căruță pentru echipa din care faci parte, poate e mai bine să lucrezi într-un spital mai mic unde vei face (nu „lua parte“) proceduri mai puțin spectaculoase, dar pe care să le stăpânești bine. În cele din urmă, contează ceea ce știi să faci, mai mult decât ceea ce ai văzut. La orice interviu într-un spital din altă țară, vei fi întrebat mai pe șleau „bine, dar tu ce știi să faci?“.
     Aspectul dezvoltării profesionale este, din punctul meu de vedere, cel mai important aspect pe care trebuie să îl urmărești în anii de rezidențiat și de la care nu trebuie să faci rabat. Din păcate, fără o vorba bună (a se citi „pilă“), nu vei putea face prea multe lucruri relevante pentru pregătirea ta (hârțogăraia nu înseamnă pregătire). Asta pentru că nimeni nu își asumă responsabilitatea pregătirii tale. De ce ar face-o? Și nimănui nu o să îi pese de acest lucru. Păcat. Strategia de tip „lasă că încep rezidențiatul și văd eu cum mă descurc“ nu este o strategie în sine, așa că te sfătuiesc să nu te bazezi pe hazard. Responsabilitatea sistemului pentru pregătirea ta viitoare este aproape zero. Spun „zero“ pentru că examenul de specialitate îți va testa din belșug cunoștințele teoretice și mai puțin, spre deloc, pe cele practice.
     Pe termen lung, trebuie să te lămurești ce opțiuni ai să profesezi după ce termini rezidențiatul. În contextul actual al problemelor din ce în ce mai accentuate legate de organizare și lipsuri de tot felul din sistemul public de sănătate, tot mai mulți studenți aleg specializări care să le poată permite dezvoltarea în mediul privat, unde pot beneficia și de un mediu decent de lucru, și de libertatea de a avea prețuri care să le poată permite să aibă salarii mulțumitoare. În teorie, planul sună bine, dar mediul privat este un business și, fără vânzarea de servicii, el nu poate exista. Asta înseamnă că, de multe ori, trebuie să selectezi doar partea „comercială“ a specialității tale și să te concentrezi pe ea pentru a o valorifica la maxim. Dar atenție din nou, nu alege o specialitate medicală doar pentru că „ies bani din asta“ și doar atât. Nu ne putem face toți chirurgi plasticieni sau anatomopatologi de dragul sporurilor. Trebuie să te și pasioneze, chiar să fii ușor obsedat de evoluția ta ca profesionist înainte de orice. Nu alerga după bani, aleargă să fii cât mai bun cu putință profesional. Așa au fost scrise toate poveștile de succes din domeniul medical.
     Poate v-am derutat cu toată teoria de mai sus, și pe bună dreptate, fiindcă regulile rezidențiatului, dacă există, nu se aplică tuturor. Seamănă mai degrabă cu o loterie, deși am spera să semene cu o matriță care scoate piese conform unor standarde minime de calitate care trebuie respectate pentru fiecare produs. Trăgând linie și încercând să concluzionez, răspunsul final ar fi: dacă ai bani, ceva pile și un plan bine pus la punct pe termen lung, atunci merită să fii medic rezident în România. Dacă nu, îmi pare rău, dar poți fi mult mai eficient pentru tine în alt sistem. Mult succes tuturor celor care se pregătesc pentru examenul din noiembrie, dar și mai mult succes le urez începând cu luna ianuarie a viitorului an!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC