Una dintre sărbătorile care m-au impresionat constant de-a lungul anilor este Paştele. Dincolo de semnificaţia religioasă propriu-zisă, cu ocazia acestei sărbători am văzut, aproape an de an, oameni adunaţi cu acelaşi gând, cântând împreună şi adresându-le necunoscuţilor aflaţi în vecinătate urări cu zâmbetul pe buze. Tocmai de aceea, mi-am propus ca anul acesta să aflu mai multe despre obiceiurile de pe glob legate de această festivitate.

   În România, aşa cum ştim, de Paşti se vopsesc ouă roşii, evocând sângele lui Hristos, care a curs pe coşul de ouă purtat de Fecioara Maria atunci când aceasta s-a aşezat să-L plângă sub cruce. Ouăle se ciocnesc în timp ce se spune: Hristos a inviat! în chip simbolic, pentru a deschide mormântul în care Isus era închis. O modalitate specifică de a colora ouăle de Paşti este încondeierea. Alături de ouă roşii, masa de Paşti include, în mod tradiţional, drob şi friptură de miel, pască sau cozonac. Pasca este o prăjitură specifică, de formă rotundă, pentru a sugera giulgiul lui Hristos, sau pătrată, simbolizând mormântul său. Cojile ouălor din care a fost preparată se aruncă în râu, credinţa populară spunând că astfel ajung în Ţara celor Drepţi, vestindu-le Învierea. De asemenea, copiii care au fost cuminţi primesc, în dimineaţa de Paşte, câteva cadouri de la Iepuraş, despre care legenda spune că originar venea să vestească sosirea primăverii, fără legătură directă cu sărbătorile pascale.

   În Franţa, masa de Paşti conţine, de asemenea, preparate din carne de miel. Ouăle nu sunt însă fierte şi vopsite, ci ouă de ciocolată, pe care copiii le caută prin grădină sau prin cameră în duminica Paştelui, sau ouă proaspete, cu care se joacă: fiecare copil trebuie să arunce în aer oul şi să îl prindă; pierde cel care îl scapă pe jos. Alte tradiţii legate de Paşti sunt „Peştele de aprilie“ şi „Clopotele zburătoare“. Peştele de aprilie ţine, într-un fel, locul Iepuraşului (cu excepţia Alsaciei, unde acesta există), vestind primăvara începând de la 1 aprilie şi inaugurând un joc de păcăleală care presupune lipirea unui peşte de hârtie pe spatele unui adult. Clopotele zburătoare încep, din Vinerea mare până în duminica Paştelui, să „zboare“ spre Vatican, ducând cu ele toate grijile şi toate păcatele; în tot acest timp însă, clopotele bisericilor nu au voie să răsune. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.