Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

O speranță doar teoretică

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU joi, 29 iunie 2017
     În octombrie trecut, eram sub influența directă și dramatică a unuia dintre oamenii pe care îi cunoscusem în practica mea și care se sinucisese la a patra tentativă. La primele două, părăsise Urgențele fără să beneficieze de transfer la Psihiatrie, iar la a treia, ambulanța nici nu a mai dus pacientul la Urgență, pentru că acesta refuzase. Scrisesem atunci un text în „Viața medicală”, în care deplângeam moartea absurdă (pentru că ar putea fi evitată) în cazul urgențelor psihiatrice (cum este ideația sau tentativa de suicid) sau pseudopsihiatrice din cauza lipsei, în România, a unei veritabile legături între psihiatrie și serviciile de primiri urgențe. E un subiect care nu interesează pe nimeni. Nu îi interesează pe guvernanți, care, de la intrarea în Uniunea Europeană, nu au inclus nimic din ceea ce privește sănătatea psihică publică pe lista lor de priorități, în ciuda rapoartelor recente OMS care fac din tulburările depresive una dintre primele cauze de dizabilitate și suferință la nivel global, de exemplu. Nu interesează publicul, presa și media, dincolo de notoriu și anecdotic. Eforturile de a informa și de a combate stigma sunt derizorii și există mult mai multe prejudecăți în sfera opiniei publice vizavi de suferință psihică și suicid decât în ce privește vaccinurile. Nu-i interesează nici pe medici – psihiatri și urgentiști deopotrivă – pentru că ei își fac datoria, fiecare la capătul lui, iar tragedia se întâmplă la mijloc, în „sălbăticie”, într-o zonă neacoperită legislativ și structural de niciun ajutor. Treaba e destul de grea intra muros, la camera de gardă, ca să îți mai permiți să te gândești mai departe.
     Cu toate astea, se estimează că 40% din victimele suicidului au trecut pe la Urgențe în anul precedent decesului. Așadar, departamentul de primire a urgențelor este unul din rarele puncte de întâlnire dintre pacienții cu risc de suicid și asistența medicală competentă, un loc-cheie în care acești oameni ar putea primi ajutor specializat, altul decât tratamentul leziunii autoadministrate (toxicologic, chirurgical, intensiv etc.), doar 15 procente din cele 40 fiind de altfel prilejuite de astfel de leziuni.
     În JAMA Psychiatry de luna aceasta, a apărut un studiu* intervențional despre suicid și urgentiști, cel mai mare de genul acesta de până acum, incluzând 1.376 de pacienți cu tentativă sau ideație suicidară și trei faze. Prima consta în tratament „ca de obicei” (tratamentul non-psihiatric, al leziunii), a doua într-o metodă de screening universal (un chestionar administrat de personalul mediu), iar a treia într-un screening secundar efectuat de medicul urgentist plus o intervenție simplă, ce a constat într-un „plan de siguranță” administrat la externare de personalul mediu și câteva telefoane efectuate de un consilier psihologic către pacient și/sau familia acestuia. Comparativ cu primele două faze, în faza intervențională, riscul de trecere la act (de tentativă de suicid) a scăzut semnificativ. Numărul de pacienți necesar să fie tratați (NNT) pentru prevenția tentativei a fost de 22. Autorul principal (Ivan Miller) compară acest număr cu cel al ratei de succes a vaccinului antigripal la vârstnici (20) și îl găsește mai bun decât cel al altor intervenții preventive cunoscute, cum e terapia anticoagulantă în AVC sau statinele în IMA.
     Așadar, o minimă atenție acordată pacientului suicidar, constând în câteva telefoane de control, poate să îi salveze acestuia viața. În prezent, gestul simplu al telefonului de control nu face parte din strategiile terapeutice la nivelurile de intervenție primar și de urgență și foarte rar e folosit de psihiatri. Costurile – financiare, umane și de timp – sunt minime și o astfel de măsură poate fi aplicată fără nicio aprobare specială din partea zonelor înalte ale organigramei sănătății. Chiar dacă nu poate înlocui prezența unui sistem eficace de psihiatrie de urgență și legătură, avem acum dovada eficacității ei față de tratamentul obișnuit și ar fi un început important și o speranță pentru oameni la care, prin definiție, speranța este dureros, acut și periculos de absentă.
     Obstacolul cel mai mare și motivul pentru care nu îmi fac iluzii e ciudata noastră inerție când e vorba de schimbare în îngrijirea minții. Dacă schimbarea transformativă e încă departe și improbabilă, ar trebui să fim în stare să producem schimbări mici, incrementale, dar importante, cum ar fi simpla recunoaștere a rolului potențial al unităților de primire a urgențelor în viața persoanelor cu suferințe psihice și risc de suicid. Între timp, sănătatea psihică rămâne monopolul retranșat al psihiatrilor, departe de comunitate, departe, adesea, de locurile unde e cel mai mare nevoie de ajutor.

 

 

 

*Miller IW et al. Suicide Prevention in an Emergency Department Population: The ED-SAFE Study. JAMA Psychiatry. 2017 Jun 1;74(6):563-570

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC