Newsflash

O singură soluţie

de Prof. dr. Peter MANU - iul. 5 2013
O singură soluţie

Cât de mari sunt disparităţile veniturilor din sistemul medical? De la rezidentul abia ieşit din facultate, la profesorul universitar implicat în numeroase proiecte de cercetare, contractat de diverse companii farmaceutice şi spitale private, fiecare doreşte să câştige cât mai bine. Chiar şi aşa, pe lângă diferenţele mari din interiorul sistemului, mai sunt disparităţi şi faţă de alte profesii, pentru a nu mai vorbi de diferenţele dintre medicii români şi cei din Occident. În acest context mai larg, poate fi viabilă soluţia Ministerului Sănătăţii, de a schimba legea salarizării (de la stat) a medicilor? (Dr. A. M.)

                                           

„De când fenicienii au inventat moneda, mulţumirile sunt de prisos.“ (Sorin Oprescu)

 

   Orice discuţie şi, implicit, orice soluţie privind salariile medicilor din sistemul public de sănătate din România trebuie să pornească de la faptul că între salariu şi venit există o diferenţă. Pentru majoritatea medicilor, diferenţa rezultă din plăţile informale făcute de pacienţi şi din practica privată efectuată în afara orelor de serviciu din sistemul public. O categorie restrânsă de medici din România câştigă şi din activitatea didactică, din contractele cu firmele farmaceutice şi din onorarii plătite pentru alte activităţi profesionale.
   Ca aproape tot ce are legătura cu România, reperele fundamentale ale diferenţei dintre salariu şi venit nu pot fi cunoscute cu precizie. Există însă cifre asumate de cei care vorbesc în numele medicilor din România sau al societăţii civile. De exemplu, profesorul Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, a declarat, la începutul anului trecut, că un medic specialist câştigă, în medie, 495 de euro/lună. Un articol publicat în ianuarie 2012 de conferenţiarul Sorin Paveliu, în numele Alianţei pentru o Românie Curată, citează un raport al Băncii Mondiale care indică suma de 300 de milioane de euro – totalul plăţilor informale din fiecare an. Cum plăţile informale nu sunt impozitate, suma reală este cu cel puţin 40% mai mare, adică aproximativ 420 de milioane de euro/an. Teoretic, beneficiarii sunt cei 30.000 de medici (dintr-un total de 39.000 cu drept de practică) din sistemul public de sănătate, care „primesc“, în medie, 1.166 de euro/lună fiecare.
   Ajungem, aşadar, la un venit lunar de 1.661 de euro/lună (sau 7.292 de lei/lună, la cursul zilei). Proporţia reprezentată de plăţile informale este de 70% din venitul medicilor, o cifră comparabilă cu cea a medicilor din Ungaria (62%), dar substanţial mai mare ca în Polonia (50%)*.
   O caracteristică importantă a plăţilor informale este lipsa ajustărilor existente într-o economie de piaţă. Ne referim aici la faptul că plata informală pentru, să spunem, o cezariană într-un spital public nu este negociată deschis de cel care „cumpără“ cu cel care „vinde“ acest serviciu. Absenţa negocierii nu permite „comparative shopping“ – căutarea unui preţ mai avantajos pentru „cumpărător“. În absenţa acestor mecanisme, cuantumul plăţii informale se stabileşte în funcţie de informaţiile furnizate de cei care au efectuat aceste plăţi în trecutul mai mult sau mai puţin apropiat. Din acest motiv, cum „totul se scumpeşte“, plăţile informale pentru acelaşi act medical nu pot decât să crească.
   Distribuţia reală a compensaţiei financiare a medicilor din România nu este cunoscută, pentru că sursele de venit nu sunt uşor accesibile. Din declaraţiile de avere dezvăluite în presa din România rezultă însă foarte clar că piramida veniturilor este foarte „ascuţită“. La vârf sunt profesorii cu funcţii administrative în universităţi şi spitale, care cumulează două-trei salarii substanţiale. Tot printre aceste persoane sunt şi recipienţii celor mai multe contracte de cercetare clinică. Putem avansa şi posibilitatea că profesorii universitari care îngrijesc bolnavi primesc plăţi informale mai mari decât alţi medici. La baza piramidei sunt rezidenţii din anii I şi II, care sunt plătiţi revoltător de puţin, de la bugetul de stat, şi au acces limitat şi modest la plăţile informale. Forma piramidei explică fenomenul emigraţiei tinerilor medici din România, care realizează cât de mică este şansa de a ajunge la vârf.
   Singura soluţie pentru schimbarea felului în care sunt plătiţi medicii din sistemul public de sănătate din România este impozitarea suplimentară a populaţiei, în vederea creşterii salariilor medicilor de cel puţin trei ori faţă de cuantumul actual, însoţite de o campanie viguroasă de educaţie în vederea eliminării plăţilor informale.

 

*Kornai J. Hidden in an envelope: gratitude payments to medical doctors in Hungary. In Dahrendorf R (ed.). The paradoxes of unintended consequences. Central European University Press, Budapest, 2000


Notă autor:

Aequanimitas este titlul unui discurs rostit în 1889 de sir William Osler, părinte-fondator al medicinii interne în America de Nord; semnifică virtutea de a accepta lucrurile aşa cum sunt.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe