Cei care
practică furturile de date personale au nevoie de nume, adrese și coduri de
identitate. Uzând de aceste date, sustrase de la copii prin diferite metode,
delincvenții le combină cu date de naștere false și obțin astfel materialul cu
care să fraudeze sistemul de asigurări sociale, programele guvernamentale de
asistență și ajutor, băncile, companiile de credit, comerțul online etc. Și
persoanele fictive, fabricate cu datele de la copii, sunt garantat intacte din
punct de vedere legal, nu au cazier, nici istorii de credit proaste, cu atât
mai puțin refuzuri la alte cereri. Sunt personaje ideale pentru hoții
profesioniști din epoca digitală.
Companiile de
verificare și protecție a identității au înregistrat în anul 2015 multe rapoarte
de fraudă care a folosit date furate de la cetățeni inocenți, într-un procent
de 5,4% din cazuri, victimele fiind copii.
Jefuirea
copiilor de datele personale rămâne multă vreme nedescoperită. Uneori, ei află
aceasta doar când vor să‑și facă prima carte de credit sau permisul de
conducere. Atunci află că există deja astfel de documente în numele lor și sunt
demult folosite. Identitatea copiilor poate fi compromisă cu ani înainte ca ei,
sau părinții lor, să afle în ce măsură numele le-a fost întrebuințat abuziv.
După Priya
Anand (Wall Street Journal, din 1 februarie 2016) există anumite semne care ar
trebui să stârnească suspiciunea din fazele inițiale: copiii primesc poștă și
tipărituri de reclame de la companii despre care părinții nu știu nimic, sau la
prima cerere pentru permis de conducere ei află că au deja unul, emis de cele
mai multe ori de un alt stat decât cel în care locuiesc. Uneori, când familia
face cerere pentru anumite beneficii de la o agenție guvernamentală, aceasta
refuză pe unul din copii, fiindcă el este deja înregistrat ca primitor de
beneficii. Sau copilul minor primește scrisori de la fisc, prin care i se aduce
la cunoștință că datorează statului taxe pentru venituri financiare pe mai mulți
ani. La fel, pe adresa copilului pot începe să apară scrisori de la agenții de
recuperare a datoriilor, care cer plăți pentru împrumuturi neachitate.
O modalitate de
protecție este aceea prin care părinții fac cerere la companiile de raportare
pentru înghețarea, în statele (23 la număr) în care acest procedeu este permis,
raportului de credit al copiilor lor. Sunt în curs acțiuni care cer extinderea
acestui mecanism de protecție a creditelor copiilor la toate statele.
O alta ar fi
educarea copiilor în sensul de a păstra secretul asupra datelor personale. Hoții
folosesc drept vehicule de contact site-urile de amuzament, jocuri și
stabilirea de contacte, care abundă în lumea cibernetică, atât de atractive
pentru copii.
Ajunși
la vârsta adolescenței, elevi de liceu și tineri studenți, cei mai mulți copii
se înscriu pe rețelele de socializare, unde se cer datele personale și chiar
amănunte legate de preferințe, educație, hobby-uri, călătorii.
Cu toate
încercările de prevenire, făcute de familii și de instituțiile de educație,
furtul identității la copii nu mai este o raritate, iar tendința este în creștere.
Se estimează că în anii viitori unul din unsprezece copii va fi o victimă a
furtului cibernetic de identitate, nu arareori comis de cineva din altă țară.
Corectarea situației cere mari eforturi din partea familiei și are o durată
epuizant de lungă.
