Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Nu banii sunt problema principală

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA vineri, 27 ianuarie 2017
     „Am ajuns în situația absurdă ca, după zece ani în care banii alocați sănătății s-au dublat, ajungând la circa 30 de miliarde de lei, la sfârșitul lui 2016 să se întoarcă la buget aproape un miliard de lei – oricare ar fi motivul. Iată că, deși toți se plâng că nu sunt destui bani în sănătate, ei există, dar sunt folosiți ineficient.” Pornind de la afirmațiile unuia dintre articolele pe care le-am citit la debut de an, ajungem la noțiunea de colegialitate – de ce nu s-ar putea extinde la oricine are sau a avut vreodată legătură cu sistemul sanitar (la nivel de conducere sau din interior)? De ce aceștia, mari sau mici, puternic sau mai puțin puternic implicați, nu ar trebui să îi privească drept colegi pe cei care formează sistemul sanitar? Mulți ar putea găsi argumente contra. Hai să le găsim și pe cele pro. Oricine, cât de puternic și de bogat ar fi, are rude și prieteni care, la un moment dat, vor avea nevoie de sistemul sanitar. Chiar și atunci când îți permiți să te deplasezi pentru o operație într-o altă țară, tot vine momentul în care nu este timp pentru așa ceva și trebuie să abordezi sistemul sanitar național pentru o necesitate personală. Ca atare, este absurd să nu ai grijă ca acesta să se dezvolte într-un mod... sănătos. Și oare chiar așa se petrec lucrurile (măcar din 1989 încoace)? Cu toate că nu este exagerată expresia „banul este ochiul celui rău”, nu banii sunt problema principală. Altfel, cu un buget care s-a dublat în ultimul deceniu, am fi fost mult mai sănătoși – atât individual, cât și la nivel național.
     Se mai discută în acel articol despre scutirea de impozit pe salarii pentru medici (sper că și pentru restul personalului implicat în sistemul sanitar). A crește avantajele unor colegi și a-i uita pe ceilalți reprezintă o eroare majoră. Din câte am citit, poate reprezenta chiar o strategie – de a ridica pe unii împotriva altora, a le da de lucru, de vorbit, de certat. „Lupta de clasă” a produs mult rău, multă răutate și belșug de necolegialitate de-a lungul timpului.
     Să ne gândim la un exemplu minuscul: cineva a răcit și a primit, în dar, un pungoi de medicamente. Dintre acestea, s-au remarcat câteva flaconașe mici-mititele. (poză) Șase bucăți – 17,73 lei! Dacă împărțim la șase, observăm că prețul unui tubușor de cinci mililitri este aproape echivalentul în bani pentru o cutie de lapte, așa cum o găsim pe galantarele magazinelor de profil. În primul caz este vorba de câțiva mililitri de „apă chioară cu puțină clorură de sodiu” (apă și sare). Mai mult decât atât, soluția salină fiziologică se mai și poreclește aiurea (prescurtarea s-ar potrivi) „sf” de parcă în sângele uman ar curge doar apă și sare. Micul tubușor, odată deschis, trebuie consumat în întregime – iar dacă nu, lichidul neconsumat trebuie aruncat pentru că sistemul de închidere/deschidere funcționează unidirecțional. Să ne apucăm de calcule absurde și să ne gândim: cât ar costa atunci o pungă pentru perfuzie de 250 sau de 500 ml? Ar putea să coste 738,75, respectiv 1.477,5 lei? Da, dacă s-ar găsi fraierii care să cumpere apa cu sare la acest preț. Punerea în flacoane (de plastic sau sticlă) este o operație care se putea realiza cu succes în Institutul Cantacuzino, imediat după 1993. Cu o condiție: ca mașina de înfiolare să funcționeze. Și aceasta ar fi funcționat cu o condiție: să încapă în clădirea construită special pentru ea. Cum condițiile nu s-au îndeplinit la vremea respectivă, abia mult mai târziu, după retehnologizări (cu bani, bineînțeles) a devenit posibilă utilizarea acesteia.
    Am comemorat, la 14 ianuarie, 83 de ani de la trecerea la cele veșnice a profesorului Ion Cantacuzino. O slujbă de pomenire, o audiție (Wagner) într-o atmosferă nu foarte optimistă. Profesorul a construit un institut și un sistem pentru România. Profesorul a spus și a impus liniile de acțiune: diagnostic, sănătate publică, cercetare, învățământ, producție. Spunea cineva: „Fiecare soldat român plecat în război avea în raniță o fiolă de vaccin antitetanic”. Nu știm ce va urma și nu știm dacă acest crez și această moștenire a profesorului vor fi susținute. Așteptăm cu toții, așa cum continuăm să așteptăm de atât de mulți ani. Dacă profesorul era aici, cu noi, toată soluția salină fiziologică necesară pentru sistemul de sănătate se putea înfiola în institut cu un preț potrivit și neapărat în favoarea României.
     Am căutat și am găsit un articol mai vechi din care citez: „Fabrica de seringi de unică folosință Sanevit 2003 Arad a fost scoasă la licitație de Ministerul Economiei, la prețul de 32.684.998 de lei, adică aproximativ 7,4 milioane de euro, însă societatea nu mai produce nimic de mai mulți ani și are doar câțiva angajați”. Nu știu care este situația actuală. Dar, din același articol, aflăm că: „Deschisă în 1995, Sanevit a fost prima fabrică din țară producătoare de seringi și ace medicale de unică folosință. Fabrica are o capacitate de producție anuală de 200 de milioane de seringi de unică folosință și de peste 500 de milioane de ace medicale”. Are... avea.
     Nu banii sunt problema principală. Problemele încep încă de timpuriu. Auzeam zilele acestea la radio un anunț aproape scandalizator: se organizează olimpiade pentru preșcolari. În loc să se joace, preșcolarii intră în competiție. În loc să învețe să lucreze împreună, sunt puși să concureze. Am scris un articol pe această temă și, așa cum am promis, l-am depus și la sediul ministerului de profil. Am cerut răspunsuri. Cu toate că există o lege care obligă instituțiile statului să răspundă cetățenilor, nu am primit niciun răspuns. Aștept să treacă viscolul și am să depun cererea către noul ministru. Am să insist, pentru că sunt convins că avem nevoie de colegialitate – iar aceasta trebuie învățată din primii ani. Avem nevoie de un sistem care să ne ajute să învățăm să lucrăm împreună.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.