Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăţi în cercetare

Viața Medicală
Dr. A. M. vineri, 19 decembrie 2014

Ştiinţa ştirilor exagerate

 

   Senzaţional! Află cum să-ţi protejezi sănătatea! Click aici! Cam aşa arată online-ul românesc adresat populaţiei generale. Fără click, lucrurile stau la fel în print. O combinaţie între PR, reclamă deşănţată şi titluri înşelătoare. Dai click şi afli că te-miri-cine a mai pus la punct vreo dietă care funcţionează „garantat“. Şi nici nu costă mai mult de câteva salarii odată. În „ştirile“ pe care le primeşte publicul român, ştiinţa este subţire şi traducerile şchioape. Iar sursele... Ei bine, nu revistele ştiinţifice sunt sursa, ci publicaţii tabloide gen Daily Mail sau agregatoare de ştiri ca Huffington Post. Nepriceperea redactorilor şi lipsa de respect faţă de cititori a editorilor face ca toate ştirile de ştiinţă/sănătate servite publicului român să fie de o calitate îndoielnică, nedocumentate, nepuse în context şi, în general, simple traduceri nereuşite cu informaţii la a doua, a treia sau chiar a patra mână.
   Dar să nu credeţi că situaţia este mai bună în alte părţi. Evident că acolo nu preia nimeni ştiri de ştiinţă din Daily Mail, chiar atât de jos e greu să te cobori, însă presiunea sub care se face presă în prezent se face puternic simţită. Până şi reputatul Washington Post, cu zecile sale de premii Pulitzer şi sutele de jurnalişti angajaţi, a fost prins în ofsaid anul acesta, când un blog de la MIT a dezvăluit că multe din articolele de ştiinţă/sănătate publicate de cotidianul american erau simple preluări ale unor comunicate de presă emise de autorii diverselor studii publicate în reviste ştiinţifice. Gândiţi-vă cum ar fi ca politicienii să scrie textele de opinie sau ca teatrele să redacteze cronicile semnate de critici. Sigur, în România, acest lucru se întâmplă frecvent, dar asta pentru că publicul nu este educat şi nu sancţionează încălcările deontologiei jurnalistice. În SUA însă, Washington Post a emis un comunicat prin care a cerut iertare cititorilor şi a promis să nu mai facă aceleaşi greşeli.
   Ajuns aici, cititorul se poate întreba de ce ar fi dificil să scrii despre ştiinţă. În primul rând, pentru că trebuie să ştii să citeşti un articol ştiinţific. Apoi, pentru că trebuie să îl citeşti critic, nu doar să îl înţelegi. Mai trebuie să îl poţi pune în context şi să „traduci“ mesajul într-un limbaj care să fie pe înţelesul cititorului. Jurnalismul de ştiinţă necesită o specializare serioasă, cunoştinţe bogate şi aprofundate, dar şi timp. Foarte mult timp. Poate de aceea sunt puţini cei care fac jurnalism de ştiinţă, şi mai puţini cei care îl fac bine. Dar ceilalţi? Ei cum pot produce ştiri? Nicio grijă, pentru asta există serviciile profesioniste de comunicare, PR-ul instituţional care pregăteşte comunicate de presă atunci când angajaţii respectivelor instituţii publică în revistele ştiinţifice importante. Însă apariţia intermediarilor în transformarea unor rezultate în ştiri are un efect uşor de intuit: exagerarea. Astfel, multe din ştirile servite publicului larg sunt mai apropiate de comunicatul de presă decât de studiul propriu-zis, iar informaţia este transmisă printr-un adevărat „telefon fără fir“. Astfel, corelaţii posibile dar puţin probabile sunt prezentate ca sigure, rezultate obţinute la animale sunt folosite pentru recomandări la om, iar asocieri insuficient studiate devin relaţii cauză–efect.
   Iată în ce context a apărut miercurea aceasta (10 decembrie) un interesant studiu1 în The BMJ, care a urmărit asocierea dintre exagerările din ştirile de ştiinţă cu subiect medical şi comunicatele de presă emise de universităţi. Cercetarea a vizat 462 de comunicate emise de universităţi britanice în 2011, cărora le-au corespuns 668 de ştiri publicate în presa din Marea Britanie. La fiecare cinci comunicate de presă, două (aproximativ 40%) conţineau sfaturi de sănătate exagerate, din trei unul prezenta câte o falsă asociere cauzală şi cam tot atâtea săreau cu concluzii la om, deşi studiile erau realizate pe animale. Exagerările din comunicatele de presă s-au dovedit foarte contagioase, fiind preluate în ştiri în proporţii de 58%, 81% şi 86%, respectiv (faţă de doar 17%, 18%, respectiv 10%, pentru comunicatele de presă corecte). Exagerările, în schimb, nu au crescut şansa de preluare a informaţiei din comunicate în ştiri. Concluzia este de bun-simţ: este nevoie de o creştere a acurateţei comunicatelor de presă, pentru ca informaţiile care ajung la publicul larg să fie corecte şi nu exagerate. Ba chiar, după cum afirmă Ben Goldacre, de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, într-un editorial2, comunicatele ar trebui să facă parte integrantă din articol şi să fie supuse procesului de peer-review odată cu studiul propriu-zis.
   Este prea puţin probabil ca studiul britanic să aibă vreun ecou şi în România. În plus, la noi, nu sunt cercetări care să merite comunicate de presă, oamenii de PR nu au nici cea mai vagă idee cum să redacteze un astfel de comunicat, iar jurnaliştii oricum preiau informaţia ca atare, fără să o verifice sau să se documenteze suplimentar. Excepţia de la regulă? O citiţi chiar acum.

 

Piele pentru proteze

 

   Protezele bionice de membre s-au îmbunătăţit tot mai mult, permiţând efectuarea unor mişcări complexe şi chiar reluarea activităţilor la pacienţii care au suferit amputaţii de membre. Cu un pas înainte, diverse filme SF prezintă personaje cu proteze bionice de membre, cu puteri supranaturale, însă invariabil cu un defect major: lipsa sensibilităţii. Aşa stau însă lucrurile, căci protezele facilitează efectuarea activităţilor motorii, dar nu oferă soluţii pentru absenţa sensibilităţii tactile, termice sau dureroase la nivelul echipamentului electromecanic.
   Un studiu3 publicat marţi (9 decembrie) în Nature Communications prezintă însă un concept inovator al unei proteze de piele, menite să acopere tocmai protezele de membre (fig. 1). Pielea protetică conţine o reţea de silicon cristalin de grosime nanometrică, cu circuite de senzori separate pentru întindere, presiune şi temperatură, dar şi cu senzori pentru umiditate, rezistenţe electrice pentru încălzire şi reţele cu electrozi multipli, pentru stimularea terminaţiilor nervoase (fig. 2). Se speră ca, prin combinarea celor două tipuri de proteze, de piele şi de membre, să rezulte o nouă clasă de dispozitive protetice, mult mai aproape nu doar de motilitatea, ci şi de sensibilitatea fiziologică a membrelor.
 
 
 

În pat cu... părinţii

 

   Cât de protectoare este atitudinea (hiper)protectoare a părinţilor faţă de copilul mic? Sunt studii care asociază absenţa infecţiilor respiratorii în copilăria precoce cu apariţia manifestărilor atopice şi a astmului bronşic, în vreme ce alte cercetări au legat apariţia astmului de aglomeraţia din locuinţă şi de riscul de infecţii respiratorii. Cu alte cuvinte, teoriile sunt controversate, astfel că este nevoie de studii noi, care să aducă date suplimentare.
   Un astfel de studiu4 a fost publicat ieri (11 decembrie) în European Respiratory Journal. Autorii au urmărit prospectiv timp de şase ani o cohortă de 6.160 de copii olandezi, notând dacă părinţii dorm în acelaşi pat cu copilul (la 2 şi 24 de luni) şi dacă sunt prezente wheezingul (după vârsta de 1 an) şi astmul bronşic (la 6 ani). Deşi la sugarii care dormeau în acelaşi pat cu părinţii la vârsta de 2 luni nu s-au înregistrat asocieri ulterioare cu wheezingul sau cu astmul, asocierea a apărut la copiii care, la vârsta de 24 de luni, dormeau încă în acelaşi pat cu părinţii. Astfel, riscul de astm a fost cu 42% mai ridicat, iar riscul de astm cu 57% mai mare. Deşi concluzia este interesantă, autorii atrag atenţia că este în continuare nevoie de alte studii pentru a confirma asocierea observată.

 

Odiseea continuă

 

   După rezultatele obţinute în studii la animale şi în studiile clinice de fază I şi II, multe speranţe s-au pus în efectul neuroprotector al progesteronului administrat precoce după producerea traumatismului craniocerebral. Speranţele sunt însă spulberate de rezultatele publicate online miercuri (10 decembrie) pe site-ul New England Journal of Medicine.
    Studiul ProTECT III (Progesterone for the Treatment of Traumatic Brain Injury)5, iniţiat în martie 2010, a trebuit să fie oprit înainte de a ajunge la finalul programat, deoarece nu s-a înregistrat niciun efect semnificativ după randomizarea a 882 de pacienţi.
   Nici studiul SyNAPSe (Efficacy and Safety Study of Intravenous Progesterone in Patients With Severe Traumatic Brain Injury)6 nu a avut mai mult succes, chiar dacă acesta a fost dus până la capăt. Administrarea de progesteron în primele opt ore de la producerea traumatismului craniocerebral (TCC) şi apoi până la 120 de ore nu a avut niciun efect în comparaţie cu placebo, jumătate din pacienţii din ambele grupuri (în total 1.195 de cazuri) înregistrând ameliorări ale scorului Glasgow de recuperare (GOS) la şase luni de la producerea TCC.
   Editorialul7 care comentează pentru NEJM rezultatele celor două studii clinice de fază III reia discuţia asupra cercetărilor care le-au precedat şi semnalează posibilele rezultate anterioare care ar fi trebuit să anticipeze eşecul tratamentului cu progesteron în TCC. Nu este atât vorba de vitejii care apar întotdeauna după război, cât de încercarea de a găsi explicaţii plauzibile pentru un eşec neprevăzut. Oricât de mari au fost speranţele în această intervenţie terapeutică, mesajul este clar: trebuie să ne astupăm urechile, asemenea lui Ulise, şi să rămânem insensibili la cântecul de sirenă [al progesteronului]; noi aventuri ne aşteaptă, în tratamentul TCC, şi trebuie să repornim deîndată la drum.

 

Atacuri nocturne

 

   Într-un studiu8 care a urmărit 724 de pacienţi cu gută timp de un an (1.433 de atacuri de gută), riscul de apariţie a simptomelor a fost de 2,36 ori mai mare în timpul nopţii decât în restul timpului. Rezultatele, publicate în Arthritis & Rheumatology (revistă a Colegiului american de reumatologie), constituie primele dovezi obţinute într-un studiu prospectiv că riscul atacurilor de gută este mai mare în timpul nopţii.

1. Sumner P et al. The association between exaggeration in health related science news and academic press releases: retrospective observational study. BMJ. 2014 Dec 9

2. Goldacre B. Preventing bad reporting on health research. BMJ. 2014 Dec 10

3. Kim J et al. Stretchable silicon nanoribbon electronics for skin prosthesis. Nat Commun. 2014 Dec 9;5:5747

4. Luijk MPCM et al. Is parent-child bed-sharing a risk for wheezing and asthma in early childhood? Eur Respir J. 2014 Dec 11

5. Wright DW et al. Very early administration of progesterone for acute traumatic brain injury. N Engl J Med. 2014 Dec 10

6. Skolnick BE et al. A clinical trial of progesterone for severe traumatic brain injury. N Engl J Med. 2014 Dec 10

7. Schwamm LH. Progesterone for traumatic brain injury — Resisting the sirens’ song. N Engl J Med. 2014 Dec 10

8. Choi HK et al. Nocturnal risk of gout attacks. Arthritis Rheumatol. 2014 Dec 11

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.