Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - aug. 14 2014
Noutăţi în cercetare

Diagnosticul bolii Creutzfeldt–Jakob

 

   Fără îndoială că, dintre bolile prionice, Creutzfeldt–Jakob (BCJ) este cea mai cunoscută, cu o reputaţie dobândită încă de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90. Encefalopatia spongiformă bovină din Marea Britanie avea să conducă, în două decenii, la apariţia a 165 de cazuri de boală foarte asemănătoare BCJ, denumită variantă a bolii Creutzfeldt–Jakob (vBCJ). Acest val neaşteptat de cazuri a avut totuşi menirea de a creşte interesul cercetătorilor asupra bolilor prionice, cu rezultate directe asupra diagnosticului şi înţelegerii mecanismelor fiziopatologice ale acestei afecţiuni neurodegenerative.
   BCJ sporadică, forma cel mai frecvent întâlnită a unei boli prionice la om (aproximativ un caz la un milion de locuitori), este heterogenă clinic, putând să se manifeste prin simptome psihotice, depresie şi schimbări de comporta­ment şi de personalitate. Paraclinic, boala se caracterizează prin semne EEG specifice, prin pozitivarea unei reacţii protei­ce şi prin alterarea semnalului la IRM cerebral. Diagnosticul de certitudine constă însă în detectarea proteinei prionice (PrPCJD) în ţesutul cerebral. Există deja un test folosit în scop diagnostic, prin testarea lichidului cefalorahidian, cu o sensibilitate de 80–90% (adică unul-două rezultate fals negative din zece testări).
   Un studiu1 publicat ieri (7 august) în New England Journal of Medicine propune însă o metodă nouă de diagnostic, prin detectarea PrP nu din LCR, ci din celulele recoltate prin periaj la nivelul epiteliului olfactiv. Metoda descrisă a avut o sensibilitate de 97% (30 de rezultate pozitive din 31 de pacienţi bolnavi testaţi) şi o specificitate de 100% (nici un rezultat fals pozitiv la grupul de control), comparativ cu o sensibilitate de doar 77% la testarea LCR. De fapt, s-au obţinut rezultate mai bune deoarece concentraţia PrP a fost de zece până la o mie de ori mai mare în epiteliul olfactiv decât în LCR.
   Un al doilea studiu2 publicat în NEJM sugerează (neexplicit) posibilitatea de a folosi un test urinar pentru screeningul vBCJ la persoanele cu forme latente de boală, înainte de expresia clinică. Testul a fost verificat pe mostrele de urină obţinute de la 14 pacienţi cu vBCJ, rezultatul fiind pozitiv în 13 din acestea; niciuna din cele 224 de probe de control nu a fost pozitivă (specificitate 100%). Chiar dacă estimările arată că proteina prionică are concentraţii urinare infime (între 10–16 şi 3x10–21/ml, adică între 40 şi 100 de particule prionice oligomerice per mililitru de urină), testul ar putea fi utilizat pentru diagnosticul precoce al vBCJ.
   Ambele metode se bazează pe amplificarea efectului prezenţei proteinelor prionice, cu obţinerea unor agregate proteice mari (şi deci detectabile). Însă, după cum avertizează editorialul3 publicat în acelaşi număr al revistei, s-a demonstrat deja că există o tendinţă a proteinei normale de a forma oligomeri şi fibrile chiar şi în absenţa unor nuclee PrP, deci trebuie păstrată o oarecare rezervă în privinţa validării acestor metode, mai ales în condiţiile în care validarea este sever limitată de numărul mic de pacienţi.

 

Antiagregant plachetar inovator

 

   Science Translational Medicine a publicat miercurea aceasta (6 august) un interesant studiu4 experimental privind o substanţă nouă cu rol antiagregant plachetar. Spre deosebire de clopidogrel (inhibitor direct al receptorilor P2Y12 de pe suprafaţa trombocitelor), care se administrează oral şi devine activ după metabolizarea hepatică, noua substanţă, denumită deocamdată APT102, se administrează injectabil şi are ca efect optimizarea activităţii unei hidrolaze (apiraza) care blochează ADP extra­celular, blocantul predominant al receptorilor P2Y12. În plus, molecula nouă nu are dezavantajele clopidogrelului, care nu previne complet tromboza recurentă după terapia de reperfuzie din infarctul miocardic dar creşte riscul de sângerare.
   APT102 administrată înainte de fibri­no­liza coronariană cu rTPA i.v. la un model canin de infarct miocardic a prevenit inva­ria­bil reocluzia trombotică a vasului recana­lizat, a redus volumul infarctului cu 81% (fig. 1) şi nu a crescut timpul de sângerare (spre deosebire de clopidogrel, care nu a prevenit reocluzia coronariană şi a crescut timpul de sângerare). Un experiment similar pe şoareci cu ocluzie coronariană tranzitorie a demonstrat că APT102 a redus cu 51% volumul infarc­tului, în vreme ce clopidogrelul nu a fost eficient.
   Datele din aceste studii experimentale trebuie confirmate în studii clinice de sigu­ranţă şi eficacitate înainte ca potenţatorul de apirază să devină un medicament.

 

3 în 1

 

   Review of Scientific Instruments (una din cele 26 de reviste ale Institutului american de fizică) publică, în numărul din august, un articol5 care descrie prima sondă dermatologică dispunând de o combinaţie de trei tehnici spectroscopice: Raman, fluorescenţă şi reflectanţă. Aceasta, nu mai mare decât un stilou, este ataşată de o unitate ce poate fi transportată în cadrul aceleiaşi clinici (fig. 2), comparabilă cu alte echipamente cu mobilitate limitată (ECG, EEG etc.). Cea mai importantă aplicaţie clinică a unei asemenea sonde este screeningul leziunilor cutanate şi diagnosticul precoce al cancerului, putând substitui, în principiu, biopsiile. Desigur, principiul trebuie validat întâi într-un studiu clinic.

 

Contraceptivele orale şi cancerul de sân

 

   Un articol6 apărut în Cancer Research, una din revistele publicate de Asociaţia americană pentru studiul cancerului, publică date noi privind riscul de cancer de sân la femeile care utilizează contraceptive orale. Administrarea acestor medicamente în ultimele 12 luni creşte cu 50% riscul de cancer de sân faţă de femeile care nu utilizează contraceptive orale sau care nu le-au mai utilizat în ultimul an. Asocierea a fost mai puternică în cazul estrogenilor în doze mari, al etinodiol-diacetatului şi al pilulelor trifazice cu 0,75 mg de noretindronă.
 
 

 

Tratamente pe PC

 

   Sunt puţini cei care îşi mai pot măcar imagina activitatea în absenţa compu­terelor. Măcar pentru banala procesare de documente, texte şi imagini, ori pentru accesul la internet, dacă nu pentru activităţi mai complicate. Pentru medici, computerul tinde chiar să devină mai mult decât un utilitar auxiliar, prin intermediul căruia se poate accesa şi completa dosarul electronic al pacientului (pe care ni-l tot promit şefii de la CNAS şi MS, de ani buni de zile). Există, de mai multă vreme, aplicaţii informatice cu rol terapeutic, precum cele prin care se face neuroreabilitarea pacienţilor după accidentul vascular cerebral sau după traumatisme cerebrale. Şi numărul acestor programe informatice continuă să crească, odată cu cel al domeniilor din patologia umană în care îşi găsesc aplicabilitatea.
Un studiu7 publicat marţi (5 august) în Nature Communications, de pildă, foloseşte un tratament bazat pe lucrul la computer, pentru disfuncţia executivă din de­pre­sia geriatrică rezis­tentă la trata­ment. Terapia standard pentru disfuncţia executivă din depre­sia vârstnicului constă în administrarea unei cure cu escitalo­pram timp de 12 săptămâni. Un tratament computerizat care stimulează neuroplas­ticitatea s-a dovedit însă la fel de eficient ca escitalopramul în reducerea simpto­melor depresive, însă a realizat acest lucru în doar patru săptămâni; în plus, prin metoda computerizată, vârstnicii şi-au ameliorat gradul de disfuncţie executivă mai mult decât prin tratamentul cu medicamentul antidepresiv.
    Nu doar vârstnicii beneficiază de terapii computerizate. Efectul aplicaţiilor informatice poate fi terapeutic şi la copil, după cum o demonstrează un studiu8 apărut lunea aceasta (4 august) în Pediatrics. De această dată a fost vorba de un studiu observaţional şi de asociere, în care au fost incluşi aproape cinci mii de copii cu vârste între 10 şi 15 ani. Adaptarea psihosocială a copiilor şi adolescenţilor a fost apoi asociată cu timpul pe care aceştia îl petrec zilnic jucându-se pe calculator. În comparaţie cu tinerii care nu se joacă deloc pe calculator, cei care petrec cel mult o oră pe zi astfel sunt mai bine adaptaţi psihosocial; dacă timpul de joacă depăşeşte însă trei ore, aceasta se reflectă într-o adaptare semnificativ mai slabă. Modularea timpului pe care copiii şi adolescenţii îl petrec jucându-se la computer ar putea duce la o mai bună integrare şi adaptare psihosocială a acestora, precum şi la evitarea unor efecte negative ale izolării şi autoizolării.

 

Tripla alianţă

 

   Un grup australian publică9 o serie interesantă de rezultate în Journal of Dentistry (Elsevier). Se cunoaşte faptul că agresiunile acide produc eroziunea smalţului dentar, dar nu se ştia suficient de bine cât de acid trebuie să fie mediul şi cât de mult trebuie să fie în contact cu dinţii pentru a produce leziuni. Ei bine, în urma testelor in vitro, cercetătorii au demonstrat că este suficient ca smalţul dentar să intre în contact cu o soluţie acidă la pH 1,5 pentru doar 30 de secunde, pentru a apărea leziuni erozive permanente. Expunerea prelungită accentuează leziunile, iar scăderea acidităţii (creşterea pH-ului) face ca ele să se instaleze într-o perioadă de timp mai lungă (fig. 3).
   Rezultatele sunt importante deoarece refluxul gastroesofagian (asimptomatic, în timpul somnului) este relativ frecvent în copilărie şi iată că poate afecta dentiţia pe termen lung. În plus, pH-ul oral poate fi scăzut prin aportul de băuturi răcoritoare acidulate. La acestea se adaugă bruxismul, relativ frecvent la copii, fie şi în forme uşoare. „Tripla combinaţie“ are ca rezultat apariţia de leziuni dentare permanente la tineri.

Notă autor:

1. Orrú CD et al. A test for Creutzfeldt–Jakob disease using nasal brushings. N Engl J Med. 2014 Aug 7;371(6):519-29

2. Moda F et al. Prions in the urine of patients with variant Creutzfeldt–Jakob disease. N Engl J Med. 2014 Aug 7;371(6):530-9

3. Masters CL. Shaken, not sonicated? N Engl J Med. 2014 Aug 7;371(6):571-2

4. Moeckel D et al. Optimizing human apyrase to treat arterial thrombosis and limit reperfusion injury without increasing bleeding risk. Sci Transl Med. 2014 Aug 6;6(248):248ra105

5. Sharma M et al. Design and characterization of a novel multimodal fiber-optic probe and spectroscopy system for skin cancer applications. Rev Sci Instrum. 2014 Jul;85(8):083101

6. Beaber EF et al. Recent oral contraceptive use by formulation and breast cancer risk among women 20 to 49 years of age. Cancer Res. 2014 Aug 1;74(15):4078-89

7. Morimoto SS. Neuroplasticity-based computerized cognitive remediation for treatment-resistant geriatric depression. Nat Commun. 2014 Aug 5;5:4579

8. Przybylski AK. Electronic gaming and psychosocial adjustment. Pediatrics. 2014 Aug 4

9. Mann C et al. Three-dimensional profilometric assessment of early enamel erosion simulating gastric regurgitation. J Dent. 2014 Jul 1

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe