Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - mar. 21 2014
Noutăţi în cercetare

MRSA în terapia intensivă neonatală

 

   Pediatrics, revista Academiei Americane de Pediatrie, a publicat săptămâna aceasta o interesantă metaanaliză1 privind colonizarea şi riscul de infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) în secţiile de terapie intensivă neonatală şi pediatrică. Analiza include 18 studii realizate în perioada 1999–2011, rezultatele fiind publicate din 2006 până în 2013, totalizând aproape 20.000 de cazuri (din care peste 12.000 de nou-născuţi). Rezultatele sunt interesante şi pentru că a fost corelat statutul de purtător al unei tulpini de MRSA (colonizarea la internare) cu infecţia dezvoltată în timpul spitalizării.
   Media colonizării cu MRSA a fost de 1,9% la copiii internaţi în secţia de terapie intensivă, dar, surprinzător, media a fost de 5,8% la nou-născuţii internaţi sau transferaţi din altă unitate medicală, faţă de doar 0,2% la copiii născuţi în cadrul aceleiaşi maternităţi. Statutul de purtător al unei tulpini MRSA a crescut semnificativ în timpul internării în secţia de terapie intensivă, până la o medie de 4,1%, ajungând până la 6,1% la nou-născuţi. Fireşte, colonizarea s-a corelat cu un risc relativ de infecţie cu MRSA de 24,2 (adică un nou-născut colonizat cu MRSA are, faţă de unul necolonizat, un risc de 24,2 ori mai mare de infecţie cu MRSA la internarea în secţia de terapie intensivă).
   Perspectiva pe care această metaanaliză o aduce este aceea că, deşi eforturile de limitare a infecţiilor intraspitaliceşti sunt maxime în secţiile de terapie intensivă neonatală sau pediatrică, rata de achiziţie a unei infecţii cu potenţial letal este foarte mare la nou-născuţii deja colonizaţi cu o astfel de tulpină.

 

Vasul care face osul să crească

 

   Un grup de la Institutul Max Planck de Biomedicină Moleculară din Münster a publicat miercuri (12 martie), în revista Nature, două studii experimentale care furnizează posibile indicaţii asupra modului în care vasele sanguine specializate şi moleculele asociate implicate în semnalizare contribuie la creşterea osului.
   Primul studiu2 identifică un nou subtip de vas capilar din sistemul scheletic al şoarecelui şi descrie proprietăţile morfologice, moleculare şi funcţionale distincte ale acestuia. Aceste vase mediază creşterea vascularizării osului prin generarea unui micromediu molecular şi metabolic distinct, întreţin celule progenitoare osoase perivasculare şi cuplează angiogeneza cu osteogeneza. Studiul german a evidenţiat, totodată, că aceste vase şi celulele osteoprogenitoare asociate sunt mult mai rare la animalele vârstnice, comparativ cu cele tinere, dar şi că, prin intervenţii farmacologice, sunt posibile reversia procesului de declin asociat cu vârsta şi restaurarea masei osoase. Pe baza caracteristicilor moleculare, autorii definesc două subtipuri noi de endoteliu, în funcţie de reacţia imunohistochimică la CD31 (PECAM1) şi la endomucină (Emcn): tipul H (CD31hiEmcnhi) şi tipul L (CD31loEmcnlo), după densitatea mole­culelor amintite (high vs. low). Tipul H, întâlnit în os la capătul terminal al arteriolelor distale (cu endoteliu Emcn-negativ), s-a dovedit a fi asociat (fig. 1) cu o densitate crescută a celulelor osteoprogenitoare (precursori de osteoblaste şi osteocite).
   Al doilea studiu3 a urmărit modul în care cresc aceste vase cu endoteliu de tip H în os, fiind identificat efectul pozitiv al semnalizării pe calea Notch (o proteină membranară), cu toate că această cale de semnalizare are efectul opus în alte ţesuturi. Afectarea acestei căi a fost asociată, în modelul murin studiat, cu masă osoasă scăzută şi cu scurtarea oaselor lungi, efecte anulate prin restabilirea semnalizării Notch.
   Editorialul4 care însoţeşte cele două studii explică importanţa rezultatelor obţinute de echipa germană, dar se referă şi la implicaţiile clinice posibile. Mai exact, deferoxamina mesilat utilizată de cercetătorii de la „Max Planck“ pentru a stimula creşterea vaselor cu endoteliu de tip H este deja aprobată pentru uz uman, în combinaţie cu dializa, ca tratament chelator de Fe. De aici până la studii clinice cu deferoxamină pentru osteoporoză (cu sau fără bifosfonaţi) nu mai este decât un pas.
 

Interpretarea unui studiu fără rezultate

 

   S-a crezut că adoptarea, în sala de operaţii, a unui protocol de verificare a procedurii (checklist) comparabil cu cel utilizat de piloţii de avion ar reduce rata complicaţiilor chirurgicale şi numărul deceselor postoperatorii intraspitaliceşti, astfel că Organizaţia Mondială a Sănătăţii a recomandat implementarea universală a listei cu 19 puncte de verificare pentru siguranţă chirurgicală, estimând că astfel ar putea fi evitate cel puţin 500.000 de decese, în întreaga lume. Studiul5 care a stat la baza acestei recomandări este însă parţial contrazis, cinci ani mai târziu, tot în New England Journal of Medicine, de rezultatele unei alte cercetări6. Faptul că grupul din Ontario, care a realizat studiul publicat ieri (13 martie), nu a reuşit să obţină ameliorări semnificative prin implementarea listei de verificare nu înseamnă însă că aceasta nu ar fi necesară. Interpretarea cea mai corectă pare a fi aceea că sistemul canadian implementase deja suficiente proceduri de asigurare a calităţii (şi, implicit, a siguranţei) actului operator, astfel încât adăugarea unei proceduri suplimentare nu a mai produs efecte suplimentare. Spre deosebire de noul studiu, cercetarea de acum cinci ani fusese una multicentrică (Toronto, New Delhi, Amman, Auckland, Manila, Ifakara, Londra, Seattle), astfel că rezultatele obţinute pot fi interpretate şi din această perspectivă. Pentru sistemul de sănătate românesc, implicaţiile sunt clare: este nevoie de studii care să evalueze siguranţa chirurgicală înainte şi după implementarea recomandării ferme formulate de OMS. S-ar putea să ne surprindă câtă nevoie am avea de un checklist în sala de operaţie.

 

Microbiomul din boala Crohn

 

   Un grup american a publicat miercuri (12 martie), în revista Cell Host & Microbe (grupul Cell Press/Elsevier), rezultatele unei ample analize7 a compoziţiei florei intestinale la pacienţii cu boală Crohn nou diagnosticată şi la cei cu boala manifestă clinic. Se ştie că boala Crohn este inclusă în categoria bolilor intestinale inflamatorii, dar nu se cunoaşte cu exactitate (şi pentru că rezultatele anterioare erau contradictorii) dacă şi în ce fel se schimbă echilibrul bacterian gastrointestinal.
   Astfel, incluzând în studiu o cohortă de 447 de pacienţi pediatrici la care boala Crohn a fost nou diagnosticată, autorii au constatat că abundenţa în Enterobacteriaceae, Pasteurellaceae, Veillonellaceae şi Fusobacteriaceae concomitent cu o prevalenţă scăzută în Erysipelotrichales, Bacteroidales şi Clostridiales s-au corelat puternic cu un status inflamator. Mai mult, comparaţia cazurilor care au primit tratament antibiotic cu cele fără antibioticoterapie a indicat că antibioticele amplifică dezechilibrul bacterian asociat cu boala Crohn.
   Mai mult, studiul citat arată şi că evaluarea precoce a microbiomului rectal ar avea potenţialul de a diagnostica relativ uşor boala Crohn.

 

Contribuţii româneşti în genetica tulburării bipolare

 

     Ne-am bucurat să găsim, între cei 63 de autori ai unui interesant studiu8 publicat marţi (11 martie) în Nature Communications, un autor din România. Este vorba de prof. asoc. dr. psih. Maria Şerbănescu (foto), coordonatoarea Compartimentului de cercetare genetică psihiatrică biometrică şi psihopatologia dezvoltării din cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia“, care, de altfel, a fost anterior parte a unor alte asemenea studii genetice ample publicate în reviste internaţionale de prestigiu. Studiul la care ne referim a identificat, în tulburarea bipolară, locusul cromozomial 5p15.31 şi locusul 6q16.1 ca sedii ale unor mutaţii asociate cu patologia psihiatrică amintită. Studiul în cauză a inclus peste 24.000 de persoane (pacienţi şi grup de control), la care au fost investigate 2,3 milioane de polimorfisme nucleotidice (SNP).

 
 
 

Divide et impera, în lumea fungilor

 

   Un aliat neaşteptat în lupta contra fungilor par a fi... alţi fungi. Mai exact, e vorba de competiţia dintre diverse specii fungice, care ar putea avea implicaţii terapeutice pe termen lung. Un studiu9 publicat ieri (13 martie) în PLoS Pathogens a plecat de la analiza microbiomului (bacterian şi fungic) din cavitatea orală a persoanelor infectate cu HIV, comparativ cu cele neinfectate. Rezultatele nu au indicat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte bacteriile din cavitatea orală, însă lucrurile au fost diferite în privinţa micobiomului. Astfel, deşi Candida a fost predominantă în ambele grupuri (C. albicans prevalentă la 58% din persoanele neinfectate şi la 83% din cei cu HIV), colonizarea crescută cu acest gen a fost asociată cu descreşterea concomitentă a colonizării cu genul Pichia (gen fungic din familia Saccharomycetaceae), sugerând astfel un antagonism între cele două genuri, aflate în competiţie.
   Pentru a verifica ipoteza, autorii au utilizat un mediu în care au crescut fungi Pichia, din care au extras însă fungii. Mediul respectiv a avut efect inhibitor asupra culturilor de Candida, Aspergillus şi Fusarium, iar celulele şi mediul Pichia au avut efect inhibitor şi asupra biofilmului creat de Candida.
   Proba experimentală a fost dată de un model murin de infecţie cu Candida. Astfel, la şoarecii trataţi cu mediul în care a crescut Pichia au fost semnificativ reduse scorul de infecţie şi afectarea fungică, faţă de grupul de control (fig. 2). Rezultatele comunicate demonstrează eficacitate terapeutică anti-Candida, in vitro şi in vivo, a mediului în care a crescut Pichia. Ar fi, deci, posibil, ca identificarea proteinelor secretate de Pichia să conducă la obţinerea unui nou medicament antifungic.
Notă autor:

1. Zervou FN. MRSA colonization and risk of infection in the neonatal and pediatric ICU: a meta-analysis. Pediatrics. 2014 Mar 10

2. Kusumbe AP, Ramasamy SK, Adams RH. Coupling of angiogenesis and osteogenesis by a specific vessel subtype in bone. Nature. 2014 Mar 12

3. SK Ramasamy, Kusumbe AP, Wang L, Adams RH. Endothelial Notch activity promotes angiogenesis and osteogenesis in bone. Nature. 2014 Mar 12

4. le Noble F, le Noble J. Vessels of rejuvenation. Nature. 2014 Mar 12

5. Haynes AB etal. A surgical safety checklist to reduce morbidity and mortality in a global population. N Engl J Med. 2009 Jan 29;360(5):491-9

6. Urbach DR et al. Introduction of surgical safety checklists in Ontario, Canada. N Engl J Med. 2014 Mar 13;370(11):1029-38

7. Gevers D. The treatment-naive microbiome in new-onset Crohn’s disease. Cell Host Microbe. 2014 Mar 12;15(3):382-92

8. Mühleisen TW et al. Genome-wide association study reveals two new risk loci for bipolar disorder. Nat Commun. 2014 Mar 11;5:3339

9. Mukherjee PK et al. Oral mycobiome analysis of HIV-infected patients: identification of Pichia as an antagonist of opportunistic fungi. PLoS Pathog. 2014 Mar 13;10(3):e1003996

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe