Acasă

Noutăţi în cercetare

Dr. A. M. joi, 30 ianuarie 2014

Anticorpii monoclonali nu confirmă în tratamentul bolii Alzheimer

New England Journal of Medicine a publicat ieri, 23 ianuarie, rezultatele obţinute într-o serie importantă de studii clinice de fază 3 vizând boala Alzheimer, mai exact – tratamentul cu anticorpi monoclonali anti-betaamiloid.

Prima cercetare¹ a inclus două studii de fază 3 controlate placebo, randomizate dublu orb, efectuate la pacienţii cu formă moderat-severă de boală. Un studiu a inclus 1.121 de purtători ai alelei APOE 4, iar celălalt studiu a implicat 1.331 de nepurtători ai aceleiaşi alele, tocmai pentru a verifica efectul terapeutic al anticorpilor monoclonali anti—amiloid umanizaţi (bapineuzumab) în cele două situaţii. În ambele studii, s-a administrat bapineuzumab sau placebo în infuzie i.v. la fiecare 13 săptămâni, timp de 78 de săptămâni. Evaluarea s-a realizat cu scalele specifice ADAS-cog11 şi DAD. Pe lângă obiectivul cognitiv primar, s-au utilizat şi markeri secundari – imagistica PET cu compusul Pittsburgh B (pentru evidenţierea prin tomografie cu emisie de pozitroni a amiloidului) şi dozarea concentraţiilor proteinei tau fosforilate din LCR. Rezultatele nu au fost însă cele aşteptate: în privinţa obiectivului primar, după săptămâna 78 de tratament, nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între grupurile din cele două studii. În schimb, la pacienţii care au primit anticorpul monoclonal, dozele mari şi numărul de alele APOE 4 s-au corelat cu anomalii imagistice şi edem cerebral, care au dus la întreruperea tratamentului. Cercetarea, finanţată de companiile Janssen şi Pfizer, a ajuns la concluzia că bapineuzumabul nu a ameliorat condiţia clinică a pacienţilor cu boală Alzheimer.

A doua cercetare² a vizat un alt anticorp monoclonal umanizat, solanezumabul, care leagă preferenţial forma solubilă a amiloidului, promovând, în studiile preclinice, clearance-ul amiloidului cerebral. Şi de această dată au fost două studii clinice randomizate, numai că similare şi în succesiune: EXPEDITION 1 a inclus 1.012 pacienţi cu boală Alzheimer moderat-uşoară, care au primit câte o doză de 400 mg solanezumab i.v. la fiecare patru săptămâni, timp de 18 luni. Obiectivul primar a constat în ameliorarea scorului cognitiv ADAS-cog11 şi a scorului de funcţionare (măsurat prin ADCS-ADL). După analiza datelor din primul studiu, a fost revizuit obiectivul primar pentru EXPEDITION 2, schimbându-se scala de evaluare cognitivă (ADAS-cog14) la pacienţii cu formă uşoară de boală Alzheimer. Chiar şi aşa, niciunul din cele două studii nu a reuşit să evidenţieze vreo diferenţă semnificativă între grupurile tratate cu solanezumab şi grupurile placebo. Concluzia: nici cercetarea cu solanezumab, finanţată de Eli Lilly, nu a reuşit să obţină ameliorări cognitive sau funcţionale la pacienţii cu boală Alzheimer.

Un editorial³ publicat în acelaşi număr al revistei americane încearcă să păstreze nota optimistă în ce priveşte studiile clinice cu anticorpi monoclonali în boala Alzheimer. Plecând de la observaţia că aproximativ un sfert din pacienţii incluşi în studiu (în ambele cercetări) nu au prezentat markeri imagistici PET specifici pentru depozitele de amiloid, cei doi autori londonezi ajung la concluzia că probabil pacienţii respectivi nu aveau, de fapt, boală Alzheimer. Neajunsul, mai cred ei, va fi rezolvat de studiul EXPEDITION 3, în desfăşurare la acest moment, care urmăreşte aceleaşi obiective primare (ADAS-cog11 şi ADCS-ADL), dar pentru care pozitivitatea depozitelor de amiloid la examenul PET constituie criteriu de includere, în speranţa că astfel va fi demonstrată eficienţa anticorpilor monoclonali la pacienţii cu boală Alzheimer în formă uşoară, riguros diagnosticată.

Cancer după model

Un articol⁴ publicat joi (23 ianuarie) online în revista Cell Reports prezintă o metodă interesantă de predicţie a direcţiei în care o tumoră – altfel caracterizată printr-o largă varietate genică, între părţile sale componente – este cel mai probabil să evolueze, anticipându-se astfel inclusiv potenţialul răspuns la chimioterapie. Este vorba de analiza genotipică şi fenotipică a diverselor celule care compun tumora, înainte şi după tratament (v. figura). Autorii dezvoltă un algoritm cu ajutorul căruia toate datele culese prin analizele morfo- şi histologice să fie apoi introduse într-un model computaţional şi prelucrate.

Expunerea la soare ar putea scădea tensiunea arterială...

Un grup britanic publică în Journal of Investigative Dermatology, revistă din grupul editorial Nature, un studiu⁵ interesant, plecând de la o constatare relativ la îndemâna oricui: incidenţa hipertensiunii arteriale şi a bolilor cardiovasculare se corelează cu latitudinea şi este mai mare iarna, fără a se cunoaşte procesele moleculare ce stau la baza acestui fapt. Ipoteza autorilor este că expunerea la radiaţie ultravioletă de tip A poate mobiliza, în torentul circulator, oxid de azot (NO) bioactiv, cu efecte cardiovasculare benefice independent de vitamina D.

Cercetarea s-a desfăşurat pe 24 de voluntari sănătoşi, la care s-a observat că iradierea cutanată cu două doze eritematoase standard de UVA au avut ca efect scăderea tensiunii arteriale, scăderea concentraţiilor de nitraţi din ser şi creşterea concentraţiilor de nitriţi. Surpriza a venit însă atunci când s-a încercat modularea prin dietă a cantităţii biodisponibile de nitrat, care însă nu a avut nici un efect asupra modificărilor induse de radiaţia ultravioletă. Cu alte cuvinte, creşterea debitului sanguin consecutiv administrării dozei de UVA s-a făcut independent de activitatea sintetazei oxidului nitric, sugerând implicarea unor depozite cutanate preformate de NO. La microscopia confocală în fluorescenţă, s-a observat că eliberarea de NO indusă de UVA nu are legătură cu NO-sintetaza, ci cu doza de radiaţie UV, şi că oxidul nitric sensibil la lumină se găseşte majoritar în stratul superior al epidermei.

Concluzia autorilor este că acest mecanism ar putea explica dependenţa variaţiilor de TA şi a incidenţei bolilor cardiovasculare de latitudine şi de durata de expunere la soare.

...dar frigul ajută la slăbit

Un grup olandez face o observaţie interesantă în revista Trends in Endocrinology & Metabolism, în privinţa factorilor de mediu care ne-ar putea ţine în formă şi a celor care ar favoriza câştigul ponderal. Autorii sugerează că expunerea cronică la o temperatură ambientală uşor scăzută ar repune organismul în control asupra temperaturii şi ar creşte semnificativ consumul energetic pe termen lung, în condiţiile în care o persoană obişnuită petrece cel puţin 90% din timp în interior, nu în aer liber.

În sprijinul teoriei enunţate vin şi dovezile obţinute dintr-un studiu japonez, care a constatat o scădere a ţesutului adipos la persoanele care au petrecut, timp de şase săptămâni, două ore zilnic în camere aduse la temperatura de 17°C. Mai mult, adaptarea organismului uman face ca după o perioadă de aproximativ zece zile de „frig“, persoanele studiate să înceapă să se obişnuiască şi să nu mai tremure la temperaturi ambientale de 15°C, adaptare favorizată şi de creşterea stratului de grăsime brună (folosită de organism pentru producerea de energie).

Articolul⁶ citat este interesant pentru perspectiva pe care o deschide şi pentru posibilele beneficii pe termen lung, căci adaptarea la variaţii termice bruşte este redusă la persoanele expuse curent la o temperatură ambientală relativ ridicată, ceea ce le poate face pe acestea vulnerabile în anumite situaţii.

1. Salloway S, Sperling R, Fox NC, Blennow K, Klunk W, Raskind M, Sabbagh M, Honig LS, Porsteinsson AP, Ferris S, Reichert M, Ketter N, Nejadnik B, Guenzler, V, Miloslavsky M, Wang D, Lu Y, Lull J, Tudor IC, Liu E, Grundman M, Yuen E, Black R, Brashear HR for the Bapineuzumab 301 and 302 Clinical Trial Investigators. Two phase 3 trials of bapineuzumab in mild-to-moderate Alzheimer’s disease. N Engl J Med. 2014 Jan 23;370(4):322-33

2. Phase 3 trials of solanezumab for mild-to-moderate Alzheimer’s disease. Doody RS, Thomas RG, Farlow M, Iwatsubo T, Vellas B, Joffe S, Kieburtz K, Raman R, Sun X, and Aisen PS, for the Alzheimer’s Disease Cooperative Study Steering Committee; and Siemers E, Liu-Seifert H; and Mohs R, Ph.D., for the Solanezumab Study Group. N Engl J Med. 2014 Jan 23;370(4):311-21

3. Karran E, Hardy J. Antiamyloid therapy for Alzheimer’s disease – Are we on the right road? N Engl J Med. 2014 Jan 23;370(4):377-8

4. Almendro V, Cheng YK, Randles A, Itzkovitz S, Marusyk A, Ametller E, Gonzalez-Farre X, Muñoz M, Russnes HG, Helland Å, Rye IH, Borresen-Dale AL, Maruyama R, van Oudenaarden A, Dowsett M, Jones RL, Reis-Filho J, Gascon P, Gönen M, Michor F, Polyak K. Inference of tumor evolution during chemotherapy by computational modeling and in situ analysis of cellular diversity for genetic and phenotypic features. Cell Rep. 2014 Feb 13;6(2):1-14

5. Liu D, Fernandez BO, Hamilton A, Lang NN, Gallagher JM, Newby DE, Feelisch M, Weller RB. UVA irradiation of human skin vasodilates arterial vasculature and lowers blood pressure independently of nitric oxide synthase. J Invest Dermatol. 2014 Jan 20

6. van Marken Lichtenbelt W, Kingma B, van der Lans A, Schellen L. Cold exposure – an approach to increasing energy expenditure in humans. Trends Endocrinol Metab. 2014 Jan 22

Acasă

Noutăţi în cercetare

Articolul continuă după recomandări

1,5 milioane de euro investiţi în Staţia centrală de sterilizare a SUUB

Investigaţii medicale la distanţă prin telemedicină

Abonează-te la Viața Medicală