Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - dec. 12 2013
Noutăţi în cercetare

Diagnostic cu biocipul

 

   Trei centimetri în lăţime, patru în lungime. Atât măsoară biocipul inventat de un grup de cercetători de la Universitatea din Illinois Urbana-Champain, descris1 miercurea aceasta în Science Translational Medicine. Biocipul va revoluţiona probabil modul de îngrijire în HIV, prin diagnosticul precis pe care îl poate realiza. Nu este însă vorba de serologie, ci de o analiză mult mai complicată: numărătoarea limfocitelor T CD4+ şi CD8+. Dintr-o picătură de sânge periferic, biocipul microfluidic, introdus într-un cartuş, reuşeşte să furnizeze numărători corecte ale limfocitelor în cauză, în doar 20 de minute. Cipul conţine cinci module care, în ordine, lizează chimic eritrocitele (fig. 1), opresc liza, pentru a proteja leucocitele, numără celulele pe baza sarcinii electrice, leagă celulele-ţintă cu anticorpi specifici – CD4, respectiv CD8 (fig. 2) – după care renumără celulele rămase. Prin optimizarea proceselor, cercetătorii au reuşit să obţină populaţii leucocitare pure din sângele periferic în mai puţin de un minut. Numărătoarea realizată de dispozitiv (din mostre cu celularitatea cuprinsă între 40 şi 1.000 pe µl) a fost foarte apropiată de cea realizată prin metoda tradiţională (flow-citometrie), variaţia dintre valorile determinate prin cele două metode fiind de 2,9% pentru CD4, 1,6% pentru CD8 şi 1,9% pentru raportul CD4/CD8. În condiţiile în care dispozitivul va fi portabil şi va putea fi produs în masă, probabil că îngrijirea pe termen lung a pacienţilor cu HIV nu va mai include vizite în centre specializate, în absenţa complicaţiilor şi a suprainfecţiilor.

 

Vaccinul BCG previne mai mult decât tuberculoza

 

   Neurology, revista Academiei Americane de Neurologie, a publicat miercuri2 rezultatele unui insolit dar foarte interesant studiu clinic randomizat, dublu orb, controlat placebo, privind – şi aici intervine partea mai puţin intuitivă – efectele vaccinului BCG la pacienţii susceptibili să evolueze către scleroză multiplă (SM). SCI – sindroamele clinice izolate (amorţeli ale membrelor, tulburări de vedere sau probleme de echilibru) evoluează către SM în aproximativ jumătate din cazuri în doi ani de la apariţia semnelor respective, în vreme ce 10% din cazuri nu mai au niciodată acuzele respective. Pacienţii cu SCI au fost vizaţi în studiul italian şi s-a cercetat dacă şi în ce măsură vaccinarea acestora cu BCG (sau placebo), urmată la şase luni de administrarea unui regim de 12 luni de interferon β-1a, a influenţat dezvoltarea clinică şi imagistică a sclerozei multiple. Rezultatele sunt cel puţin surprinzătoare: după şase luni de la vaccinare, pacienţii din grupul BCG prezentau mai puţine leziuni cerebrale evidenţiate prin IRM, în comparaţie cu grupul placebo (trei faţă de şapte); la finalul perioadei de evaluare însă, 58% din cei vaccinaţi şi doar 30% din grupul de control. Cu alte cuvinte, rezultatele indică un beneficiu net pentru pacienţii cu SCI în urma vaccinării BCG.
   Editorialul3 care discută rezultatele grupului italian este foarte temperat în aprecieri. „În pofida efectelor îndelungate sugerate de autorii studiului, pare puţin probabil ca o singură injecţie cu BCG să fie atât de eficientă într-o boală ce se întinde pe mai multe decenii“. Mai mult, „clinicienii nu ar trebui să utilizeze BCG off-label, în tratamentul SCI sau al SM, deoarece eficacitatea tratamentului nu este bine stabilită, iar siguranţa repetării dozelor nu este cunoscută“. Referindu-se şi la faptul că lotul studiat a fost unul mic (73 de pacienţi), autorii editorialului consideră necesară efectuarea unui studiu clinic mai larg, care să reproducă rezultatele de acum, dar care să urmărească şi dovedirea unui profil sigur al tratamentului cu BCG la pacienţii cu SCI.

 

Nanovaccinul toxoid

 

   Un studiu4 publicat săptămâna aceasta în Nature Nanotechnology propune o soluţie interesantă pentru vaccinurile toxoide. Preparatele bazate pe toxine inactivate ar putea fi, pe viitor, înlocuite cu unele în care toxina să rămână nemodificată faţă de forma sa activă, dar să fie lipsită de virulenţă prin înglobarea în nanoparticule având la exterior membrană eritrocitară.
   Comparând siguranţa şi eficacitatea celor două tipuri de vaccin într-un model murin, imunizat împotriva hemolizinei α fie cu toxină denaturată termic, fie cu nanovaccinul propus, autorii au constatat că acesta din urmă a indus apariţia unor titruri de anticorpi mai mari faţă de vaccinul clasic, iar anticorpii astfel creaţi au avut o capacitate mai bună de a neutraliza toxina. În termeni de supravieţuire, toţi şoarecii imunizaţi cu nanovaccinul au supravieţuit unei doze letale de hemolizină α, faţă de doar 90% din şoarecii vaccinaţi cu toxina denaturată.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

O nouă clasă de medicamente anti-TB?

 

   Semnalăm, tot din Science Translational Medicine, un alt studiu5 interesant, care descrie o clasă nouă de agenţi antituberculoşi bactericizi, indolcarboxamidele. Cercetarea, finanţată de Novartis, a identificat doi compuşi din această clasă ca potenţiali candidaţi pentru un viitor tratament antituberculos. Farmacologic, ambii compuşi au arătat o activitate puternică împotriva Mycobacterium tuberculosis, indiferent de rezistenţa tulpinilor la medicaţia existentă. În plus, biodisponibilitatea substanţei active după administrare orală, precum şi rezultatele obţinute la şoareci îi îndreptăţesc pe autorii cercetării să spere că pot dezvolta un viitor tratament pentru tuberculoza multidrog-rezistentă (MDR-TB).

 

Hormonul care induce travaliul  ar putea vindeca autismul

   Un studiu6 publicat în PNAS prezintă o descoperire interesantă, care ar putea avea implicaţii importante în îngrijirea copiilor cu tulburări de spectru autist (TSA). Un grup de la Universitatea Yale a comparat cu placebo efectul unei administrări intranazale de oxitocină (hormon neurohipofizar, folosit îndeosebi la inducerea travaliului), la 17 copii diagnosticaţi cu TSA, cu vârste cuprinse între 8 şi 16,5 ani. Imagistica cerebrală funcţională (IRMf) a evidenţiat o activitate crescută la nivelul striatului, girului frontal median, cortexului prefrontal median, cortexului orbitofrontal drept şi şanţului temporal superior stâng. La nivelul striatului, nucleului accumbens, şanţului temporal superior posterior stâng şi în cortexul premotor stâng, tratamentul cu oxitocină a dus la o creştere a activării în timpul sarcinilor cu implicaţii sociale şi la o scădere atunci când activitatea nu implica stimuli sociali.
   Autorii subliniază că rolul funcţional al tratamentului intranazal cu oxitocină ar putea fi acela de a facilita învăţarea comportamentului social, cu potenţialul de a produce modificări pe termen lung ale circuitelor cerebrale, manifestate prin ameliorări ale comportamentului social.

 

Perseverenţa stă în vârful electrozilor

 

Suntem de mici învăţaţi să deosebim binele de rău, să preţuim valorile morale. Voinţa, perseverenţa sunt – ni se spune – atributul caracterelor puternice. Şi dacă, totuşi, ele ar fi doar expresia funcţională a unor structuri bine definite? Dacă, să zicem, curajul nu e decât un deficit de secreţie a unor neurotransmiţători? Sigur, ar fi frumos ca lucrurile să fie atât de simple.
Şi chiar dacă există tehnici care au dovedit cum un efort de voinţă poate induce modificări ale unor circuite cerebrale (de pildă, în tulburarea obsesiv-compulsivă), nu trebuie neglijat substratul anatomic şi influenţa sa asupra funcţiei. Acesta pare să fie mesajul care se desprinde dintr-un studiu7 publicat ieri (5 decembrie) în revista Neuron. Un grup de la Stanford descrie un experiment realizat la doi pacienţi cu epilepsie, la care a fost nevoie de implantare de electrozi intracerebrali, pentru identificarea focarului epileptic. Electrozii implantaţi în cortexul cingulat anterior au fost utilizaţi pentru stimulare electrică; rezultatul: ambii pacienţi au descris sentimentul iminenţei producerii unui eveniment important, dublat de o atitudine hotărâtă de a surmonta această provocare. Clinic, acesta s-a însoţit de o accelerare a frecvenţei cardiace şi de senzaţii la nivelul pieptului şi gâtului. Mai mult, sentimentele nu au putut fi reproduse atunci când pacienţilor li s-a spus că sunt stimulaţi fără ca acest lucru să se întâmple şi nici la stimularea unor arii adiacente (la doar 5 mm distanţă).
   Rezultatele studiului, care descrie în detaliu reţelele neuronale de la nivelul stimulării şi conexiunile acestora cu alte regiuni cerebrale, sugerează că modificări structurale şi funcţionale ale reţelei din cortexul cingulat anterior ar putea să se afle la originea diferenţelor în abilitatea de a face faţă unor situaţii dificile. Cu alte cuvinte, dacă rezultatele se confirmă, vom putea spune că o persoană care nu perseverează nu este „slabă“, ci bolnavă. Şi, mai ales, că ar putea fi tratată. Imaginaţi-vă doar perspectivele: tratamente pentru lene, frică, delăsare... Poate că doar aşa ar avea şi România o şansă. Cândva.
Notă autor:

1. Watkins NN, Hassan U, Damhorst G, Ni HK, Vaid A, Rodriguez W, Bashir R. Microfluidic CD4+ and CD8+ T lymphocyte counters for point-of-care HIV diagnostics using whole blood. Sci Transl Med. 2013 Dec 4;5(214): 214ra170

2. Ristori G, Romano S, Cannoni S, Visconti A, Tinelli E, Mendozzi L, Cecconi P, Lanzillo R, Quarantelli M, Buttinelli C, Gasperini C, Frontoni M, Coarelli G, Caputo D, Bresciamorra V, Vanacore N, Pozzilli C, Salvetti M. Effects of Bacille Calmette-Guérin after the first demyelinating event in the CNS. Neurology. 2013 Dec 4

3. Bourdette D, Naismith RT. BCG vaccine for clinically isolated syndrome and MS. Infections and protective immunity. Neurology. 2013 Dec 4

4. Hu CM, Fang RH, Luk BT, Zhang L. Nanoparticle-detained toxins for safe and effective vaccination.
Nat Nanotechnol. 2013 Dec 1

5. Rao SPS, Lakshminarayana SB, Kondreddi RR, Manjunatha UH et al. Indolcarboxamide is a preclinical candidate for treating multidrug-resistant tuberculosis. Sci Transl Med. 2013 Dec 4;5(214): 214ra168

6. Gordon I, Vander Wyk BC, Bennett RH, Cordeaux C, Lucas MV, Eilbott JA, Zagoory-Sharon O, Leckman JF, Feldman R, Pelphrey KA. Oxytocin enhances brain function in children with autism.
Proc Natl Acad Sci U S A. 2013 Dec 2

7. Parvizi J, Rangarajan V, Shirer W, Desai N, Greicius MD. The will to persevere induced by electrical stimulation of the human cingulate gyrus. Neuron. 2013 Dec 5

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei
Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe