Prevenţie din vorbe
Vitaminele
sunt bune, nu-i aşa? Fără doar şi poate, vorbim de principii alimentare
necesare, ale căror carenţe sunt boli în toată regula. Întrebarea la care a
încercat să răspundă un grup din Portland, Oregon, printr-un studiu1
publicat în Annals of Internal Medicine
(revistă oficială a American College of Physicians), este însă alta: ce dovezi
există în privinţa potenţialului de prevenire a unor boli precum cancerul sau
afecţiunile cardiovasculare, ori de reducere a riscului de moarte, prin
suplimentarea dietei cu multivitamine? Numeroase suplimente alimentare
multivitaminice sunt recomandate oamenilor sănătoşi, pentru un presupus efect
de prelungire a vieţii sănătoase şi de prevenţie a bolilor cronice. Dar pe ce
se bazează asemenea recomandări?
Autorii
americani au realizat o cercetare extensivă a literaturii existente, reevaluând
studiile pe această temă publicate în intervalul 2005–2013. Singurele date
relevante identificate au fost cele comunicate în două studii clinice mari,
care au inclus 27.658 de persoane. Datele au indicat un risc mai mic de cancer
la bărbaţii care au primit multivitamine timp de mai mult de zece ani (risc de
cancer mai mic cu 6%), în vreme ce efectul nu a putut fi confirmat la populaţia
feminină. Alte 24 de studii clinice, în schimb, totalizând peste 324.000 de
subiecţi, care au urmărit posibilele efecte ale suplimentării dietei cu diverşi
nutrienţi (vitaminele A, C sau D, acid folic, seleniu, calciu) nu au demonstrat
niciun beneficiu cert, dar nici vreun efect nociv. De asemenea, nici
suplimentarea cu vitamina E sau cu betacaroten nu a prevenit bolile
cardiovasculare sau cancerul, în schimb betacarotenul a crescut riscul de
cancer pulmonar la fumători.
Concluzia
studiului citat este una de bun-simţ: dovezile care să susţină beneficiile
suplimentării dietei cu vitamine şi minerale sunt puţine şi discutabile. O
concluzie care ar trebui să fie reţinută în special de medicii care recomandă
„de rutină“ administrarea de vitamine.
Tratament potenţial
pentru insuficienţa
cardiacă
Un
grup newyorkez publică miercurea aceasta (13 noiembrie), în Science Translational Medicine, un
interesant studiu2 prin care s-a reuşit inversarea insuficienţei
cardiace prin terapie genică, la animale mari (porci). Plecând de la
rezultatele unui studiu anterior, în care au demonstrat că transferul genei
SUMO-1 (small ubiquitin-related modifier 1) a îmbunătăţit funcţia cardiacă
într-un model murin de insuficienţă cardiacă indusă prin presarcină crescută,
autorii au încercat să aplice acelaşi principiu la mamifere mai mari, mai
apropiate 
funcţional de om. Astfel, la porc, prin infuzie coronariană
anterogradă de adeno-vector al genei SUMO-1 (AAV), s-a observat o creştere
semnificativă a ratei maxime de elevaţie presională, cel mai mult vizibilă
atunci când administrarea SUMO-1 s-a însoţit de administrarea noSERCA2a (ATP-Ca
de la nivelul reticulului sarcoplasmic) (v.
fig.). Fracţia de ejecţie a ventriculului stâng a crescut după
administrarea SUMO-1 în doze mari, în vreme ce la animalele din grupul de
control, la care s-a administrat ser fiziologic, FE a VS a scăzut.
Rezultatele
publicate miercuri vin în sprijinul teoriei privind rolul important pe care îl
joacă genele SUMO-1 şi SERCA2a, deschizând un potenţial nou front terapeutic
pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă.
Testele pentru diagnosticul rapid al gripei
pot fi utile
în combaterea abuzului de antibiotice
Journal
of the Pediatric Infectious Diseases Society a publicat ieri (14 noiembrie)
un interesant studiu3 privind abordarea în camera de gardă a infecţiilor
respiratorii superioare, ştiut fiind că diagnosticul diferenţial al infecţiilor
virale de cele bacteriene poate fi dificil, mai ales în timpul sezonului de
gripă. Un instrument util ar putea fi, în principiu, testul rapid pentru
diagnosticul gripei, dar este nevoie de dovezi în acest sens. Şi tocmai acesta
a fost obiectul cercetării realizate de grupul din Salt Lake City: folosind
date din perioada 2007–2009, au fost analizate retrospectiv cazurile în care
s-au folosit aceste teste pentru diagnosticul rapid al gripei. S-a observat că,
în pofida sensibilităţii relativ reduse a testelor, acestea au un potenţial
important de reducere a prescripţiilor de antibiotice (prescrise foarte
frecvent, în absenţa confirmării etiologiei virale) şi de creştere a recomandărilor
de antivirale (considerate a fi recomandate mult sub necesarul real).
Conform
autorilor studiului citat, testele pentru diagnosticul rapid al gripei ar putea
avea potenţialul de a reduce prescripţiile nejustificate de antibiotice în
infecţiile gripale la copii, precum şi de a ghida recomandarea adecvată a
medicaţiei antivirale, însă este necesară o creştere a acurateţei lor
diagnostice, cuplată cu disponibilitatea testării la camerele de gardă la care
ajung copiii cu infecţii respiratorii.
