Reîntinerire
cu Lin28a
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte? Bine-bine, dar de unde să începem? Un răspuns posibil vine de la un
grup de la Harvard, care a publicat ieri (7 noiembrie) în revista Cell un interesant studiu1
experimental. Întrebarea de la care au plecat autorii a fost următoarea: de ce
organismele tinere au o capacitate regenerativă superioară celei de la vârsta
adultă? Răspunsul pare să fie dat de Lin28a, o proteină exprimată în timpul
embriogenezei, care leagă ARN şi joacă diverse roluri în dezvoltare, pluripotenţă
celulară şi metabolism.
Pentru a evalua rolul jucat de Lin28a în
regenerarea tisulară, cercetătorii au comparat un model murin obişnuit cu unul
la care expresia proteinei a fost reactivată, în urma unei leziuni tisulare.
Reactivarea Lin28a a îmbunătăţit creşterea părului (fig. 
1) şi a accelerat refacerea cartilajului, a osului şi a
mezenchimului după leziuni ale pavilionului urechii şi ale extremităţilor. După
cum declară profesorul George Q. Daley (profesor de hemato-oncologie şi
directorul programului de transplant de celule stem de la Children’s Hospital
Boston, dar şi profesor de chimie biologică şi farmacologie moleculară, medicină
şi pediatrie la Universitatea Harvard, fost preşedinte al Societăţii Internaţionale
pentru Studiul Celulelor Stem), citat de Cell Press, „pare science-fiction, dar
Lin28a ar putea fi parte a unui cocktail care să le ofere adulţilor repararea
tisulară superioară observată la animalele tinere“.
Micul
studiu din Nature
Cercetarea de vârf costă mulţi bani, de care
noi nu dispunem. Sună cunoscut? Desigur, este scuza preferată a celor care nu
reuşesc să răzbată dincolo de revistele „B+“ ale CNCS-ului românesc. Dovada că
nu-i chiar aşa ne-o aduce un studiu2 publicat miercuri de revista Nature. Cu doar 110 pacienţi incluşi,
studiul observaţional este exemplul cel mai bun al faptului că, pentru
cercetarea de vârf, condiţia esenţială nu sunt banii, ci ideile. Iar ideea
celor doi autori din Atlanta este frumoasă tocmai prin simplitatea ei. Plecând
de la faptul că deficitul de contact vizual este caracteristica principală a
autismului, cei doi pediatri şi-au propus să afle cât de precoce se produce
debutul acestei manifestări patologice. Într-un studiu prospectiv longitudinal,
care a inclus 59 de sugari cu risc crescut de tulburare de spectru autist (TSA)
şi 51 de sugari cu risc scăzut, copiii au fost evaluaţi de zece ori, între două
şi 24 de luni de viaţă. Din cei 110 sugari, 13 au dezvoltat TSA.
În primul rând, rezultatele sunt surprinzătoare:
ipoteza anterioară, cum că diminuarea contactului vizual ar fi instalată încă
din primele luni de viaţă, la sugarii care dezvoltă ulterior TSA, este falsă.
Dimpotrivă, mecanismul de adaptare socială debutează la niveluri similare
pentru toţi sugarii, ulterior diminuând la copiii care dezvoltă TSA. Această
diminuare se produce după vârsta de 2 luni şi devine evidentă la 6 luni.
Observaţiile publicate în Nature sunt
importante, deoarece nu doar îmbogăţesc cunoaşterea TSA, dar oferă o posibilă
fereastră de intervenţie, în care mecanismele iniţiale de orientare a privirii
ar putea fi stimulate şi, eventual, păstrate.
Desigur, studiul necesită confirmare într-un
lot mult mai mare, însă este o demonstraţie excelentă a unei idei de cercetare
care nu necesită fonduri speciale sau echipamente hi-tech, ci doar găsirea
întrebărilor relevante, la care nu s-a răspuns deja. Şi voinţa de a afla răspunsurile.
Imunitatea
este influenţată de ritmul circadian
Semnalam, în urmă cu trei săptămâni, în
cadrul acestei rubrici, apariţia unui interesant studiu privind ritmul
circadian al creierului, care în timpul somnului îşi măreşte semnificativ spaţiul
extracelular, pentru a favoriza transportul şi epurarea metaboliţilor şi a
altor produşi cu potenţial toxic prin acumulare. Iată că aceeaşi revistă Science publică, în numărul de astăzi,
rezultatele3 unei alte cercetări interesante, de această dată despre
modul în care sistemul imun este influenţat de ritmul circadian.
Se cunoaşte faptul că numeroase procese
fiziologice sunt reglate de ritmul circadian, însă influenţa acestuia asupra
sistemului imun era, până acum, neclară. Autorii studiului şi-au concentrat
atenţia asupra limfocitelor T helper CD4+ producătoare de interleukină 17
(Th17), celule proinflamatorii cu rol protector împotriva infecţiilor
bacteriene şi fungice de la suprafaţa mucoasei. Urmând cascada de factori care
stimulează sau inhibă dezvoltarea acestor celule, autorii studiului au ajuns la
factorul de transcripţie REV-ERBa, legat de ritmul circadian. În plus, această
linie celulară a fost alterată la şoarecii la care gena Rev-erb-a a fost
eliminată. Studiul publicat de grupul din Dallas a mai demonstrat şi că
tulburarea ritmului circadian are drept consecinţă o creştere a frecvenţei Th17
la nivel intestinal (fig. 2),
manifestată clinic printr-o susceptibilitate crescută faţă de boala
inflamatorie intestinală.
Datele
obţinute în acest studiu ar putea constitui o indicaţie privind felul în care
sistemul imun este afectat de tulburarea ritmului circadian, explicând totodată
de ce unele patologii sunt mai des întâlnite la persoanele care lucrează în
schimbul de noapte sau la călătorii care schimbă frecvent fusul orar.
