Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - iul. 18 2013
Noutăţi în cercetare

Gerovitalul H3 rămâne controversat

   Zilele trecute, una din ştirile venite din cercetare viza îngrijorarea1 unui profesor american, de la Boston University, faţă de posibilul reviriment al utilizării procainei ca tratament împotriva îmbătrânirii. Procaina este principalul ingredient activ din Gerovitalul H3 al Anei Aslan, care însă nu a trecut proba de foc a FDA şi, în absenţa vreunor dovezi, folosirea ei a fost interzisă în SUA. Textul de opinie semnat de autorul „studiului centenarilor din New England“, publicat în Journal of the American Geriatrics Society, citează pe larg din lucrarea2 Anei Aslan, publicată în urmă cu aproape jumătate de secol în Therapiewoche. Se relata acolo „ameliorarea fenomenală în funcţionarea psihică, psihologică şi socială a 189 de subiecţi vârstnici, care au urmat terapia cu procaină (novocaină) timp de zece ani“. Dar panaceul Anei Aslan reda mobilitatea artriticilor şi reumaticilor, făcea să dispară hipertensiunea şi angina pectorală, reda memoria, concentraţia şi percepţia, ba chiar făcea să diminueze rigiditatea extrapiramidală din boala Parkinson (în epoca pre-L-dopa). Sau cel puţin aşa pretindea autoarea, pentru că efectele benefice nu au putut fi reproduse în studii clinice controlate randomizate. Gerovitalul H3 a ratat astfel intrarea pe piaţa americană, rămânând însă un bun comercializat de statul comunist.
   În urmă cu cinci ani, un review3 Cochrane lămurea oarecum lucrurile: autorii constatau că efectele nocive ale procainei depăşesc eventualele beneficii în prevenirea şi/sau tratarea demenţei ori a disfuncţiei cognitive; până la efectuarea unor studii clinice adecvate, de calitate, sfatul lor era ca vânzarea produselor pe bază de procaină să nu se mai facă pentru beneficiile nedovedite.
   Iată-ne însă în 2013, an în care bostonianul Thomas Perls observă reclama pe care clinicile de longevitate americane o fac pastilelor şi infuziilor intravenoase de Gerovital H3 şi atrage atenţia asupra volumului mare de tranzacţii online cu acest medicament interzis de FDA din 1982.
   Găsim însă printre rezumatele lucrărilor prezentate la al 11-lea simpozion internaţional de neurobiologia şi neuroendocrinologia îmbătrânirii, publicate luna aceasta într-o altă revistă internaţională importantă, Experimental Gerontology, rezumatul4 unei cercetări efectuate chiar la Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie „Ana Aslan“ Bucureşti, vizând posibile efecte metabolice ale Gerovitalului H3. Concluzia acestui studiu (dar, atenţie, nu vorbim de un studiu publicat, ci de o comunicare la congres, care nu trece prin acelaşi proces de peer-review) este că „Gerovitalul H3 ar putea proteja de oxidare lipidele şi LDL potenţial prin proprietăţile sale antioxidante“.
   După jumătate de secol de la comunicarea Anei Aslan a efectelor antiîmbătrânire ale anestezicului, povestea controversată a Gerovitalului H3 continuă.

Bacterii antiinflamatorii

Fig. 1 - Colonul proximal al şoarecilor poate fi uşor colonizat cu un cocktail de 17 tulpini bacteriene din clasa Clostridia, selectate pentru efectul lor antiinflamator (ME 5000x)    Un studiu5 publicat astăzi (12 iulie) în Nature prezintă modul în care un cocktail bacterian administrat oral (probiotice) poate modula răspunsul alergic şi inflamator intestinal. Cercetătorii japonezi au pornit de la mostre fecale prelevate de la oameni sănătoşi, pentru a obţine şoareci colonizaţi cu tulpini bacteriene inductoare de celule T reglatoare. Au fost apoi izolate 17 tulpini potente în modularea răspunsului inflamator intestinal (IL-10) şi în inducerea celulelor T-reg. Bacteriile, făcând parte din clasa Clostridia, nu produc toxine importante şi nici nu prezintă factori de virulenţă, dar acţionează sincron la nivel intestinal (fig. 1), favorizând expansiunea şi diferenţierea celulelor T-reg. Administrarea orală a combinaţiei bacteriene (asemenea unui probiotic) la şoareci adulţi a avut drept consecinţă atenuarea formelor de boală la animalele cu colită şi diaree alergică.
   Chiar dacă rezultatele nu au fost replicate la om, studiul constituie un pas în plus către înţelegerea rolului microbiotei intestinale în reglarea funcţională intestinală.

Zece ani de PCV7

Fig. 2 - Ratele anuale de spitalizare pentru pneumonie înainte şi după introducerea PCV7, în SUA, pe grupe de vârstă    În numărul său de astăzi, New England Journal of Medicine publică rezultatele6 unei analize a efectelor introducerii vaccinului pneumococic conjugat heptavalent (PCV7) în programul american de imunizare, începând cu anul 2000. Cercetarea vine în contextul temerilor că, în urma vaccinării, tendinţa de scădere a cazurilor de boală pneumococică invazivă ar putea fi inversată prin creşterea prevalenţei serotipurilor neincluse în PCV7 (o absenţă notabilă fiind 19A, serotip cu virulenţă ridicată şi rezistent la antibiotice, absent şi din PCV10, dar prezent în PCV13).
   Interesant este că reducerea (persistentă în timp) a pneumoniilor de orice cauze, înregistrată prin vaccinarea sugarilor, a fost reflectată şi printr-o reducere semnificativă a cazurilor spitalizate pentru pneumonie la vârstnici (fig. 2). Efectul vaccinului este însă mult mai puternic: de la proporţia de 80% din infecţiile pneumococice invazive ale copilului, tulpinile din PCV7 au ajuns aproape de zero la grupa cu vârsta sub 5 ani şi au scăzut mult (peste 85%) la toate grupele de vârstă. Boala pneumococică invazivă nu a scăzut în aceleaşi proporţii (variabil între 18% şi 76%), ceea ce semnifică o creştere importantă a prevalenţei serotipurilor non-vaccinale. Autorii exclud o influenţă semnificativă a vaccinării gripale a copiilor asupra numărului cazurilor de pneumonie, însă nu sunt la fel de categorici în privinţa adulţilor şi vârstnicilor, unde vaccinarea pneumococică (vaccin polizaharidic) şi gripală poate să explice parţial statisticile.

Cancer cu nervi

   Revista Science publică, în numărul său de astăzi, o foarte interesantă cercetare7 privind contribuţia sistemului nervos autonom la progresia cancerului de prostată. Plecând de la o descoperire anterioară, privind rolul sistemului nervos simpatic asupra nişei de celule stem hematopoietice, grupul newyorkez de la Albert Einstein College of Medicine a verificat dacă aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la nişa de celule stem din cancer. Şi surpriza nu a întârziat să se producă: nu doar inervaţia simpatică este implicată în cancerul prostatic, ci şi cea parasimpatică. Se pare însă că rolurile celor două ramuri ale sistemului nervos autonom ar fi complementare (şi) în cancer: sistemul simpatic contribuie la iniţierea fazelor precoce ale bolii, în vreme ce sistemul parasimpatic este implicat în stadiile tardive, în metastazare. Mai exact, sistemul nervos simpatic promovează creşterea tumorală prin producerea de norepinefrină, care activează receptorii adrenergici beta-2 şi beta-3 de pe suprafaţa celulelor stromale de la nivel tumoral. Sistemul parasimpatic, prin eliberarea de acetilcolină, activează o cale de semnalizare de la nivelul celulelor stromale din micromediul tumoral, favorizând metastazarea. Echipa americană a studiat în continuare tumorile prostatice excizate de la 43 de pacienţi, observând o densitate mai mare a fibrelor nervoase în tumorile mai agresive.
   Dintre implicaţiile evidente ale studiului citat, am aminti doar perspectiva de a interveni farmacologic asupra sistemului nervos autonom, dar şi posibilitatea de a utiliza ca biomarker densitatea fibrelor nervoase la nivelul tumorii maligne. Rămâne de văzut dacă şi cât din datele valabile pentru cancerul de prostată poate fi extrapolat pentru cancerele de diverse alte tipuri.
   Studiul publicat de Magnon şi colab. deschide calea pentru considerarea procesului de neoneurogeneză drept o ţintă extrem de relevantă deopotrivă pentru prevenţia şi pentru tratamentul cancerului prostatic, crede şi profesorul John T. Isaacs, de la Johns Hopkins, într-un editorial8 publicat în acelaşi număr al revistei.

Notă autor:

1. Perls T. The reappearance of procaine hydrochloride (gerovital h3) for antiaging. J Am Geriatr Soc. 2013 Jun;61(6):1024-5

2. Aslan A. A new method for prophylaxis and treatment of aging with novocain-eutrophic and rejuvenating effects. Therapiewoche 1956;7:14-22

3. Szatmári S, Bereczki D. Procaine treatments for cognition and dementia. Cochrane Database Syst Rev. 2008 Oct 8;(4):CD005993

4. Borsa C, Prada GI, Ionescu C, Margina D, Gradinaru D. Inhibition of serum lipid and LDL oxidation by Gerovital H3. Exp Gerontol. 2013 Jul;48(7):684-5

5. Atarashi K, Tanoue T, Oshima K, Suda W, Nagano Y, Nishikawa H, Fukuda S, Saito T, Narushima S, Hase K, Kim S, Fritz JV, Wilmes P, Ueha S, Matsushima K, Ohno H, Olle B, Sakaguchi S, Taniguchi T, Morita H, Hattori M, Honda K. T-reg induction by a rationally selected mixture of Clostridia strains from the human microbiota. Nature. Jul 12, 2013

6. Griffin MR, Zhu Y, Moore MR, Whitney CG, Grijalva CG. US hospitalizations for pneumonia after a decade of pneumococcal vaccination. N Engl J Med. 2013;369:155-63

7. Magnon C, Hall SJ, Lin J, Xue X, Gerber L, Freedland SJ, Frenette PS. Autonomic nerve development contributes to prostate cancer progression. Science. 2013 Jul 12;341(6142):1236361

8. Isaacs JT. Prostate cancer takes nerve. Science. 2013 Jul 12;341(6142):1241776

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe