Ca de fiecare dată în preajma marilor congrese, principalele
reviste științifice ale lumii s-au grăbit zilele acestea să publice rezultatele
câtorva studii clinice importante, așteptate cu mare interes de comunitatea
medicală. A doua conferință a Organizației europene de stroke (ESO),
desfășurată între 10 și 12 mai la Barcelona, a fost cadrul în care au fost
anunțate rezultatele studiului SOCRATES (acute Stroke Or transient isChaemic
attack tReated with Aspirin or Ticagrelor and patient outcomES), simultan cu
publicarea1 acestora în prestigiosul New England Journal of
Medicine. Studiul a plecat de la ipoteza că ticagrelorul (un agent
antiplachetar potent, care se leagă reversibil de receptorul plachetar P2Y12,
pe care îl inhibă, având astfel o acțiune directă, spre deosebire de
clopidogrel, un alt agent antiplachetar, care depinde de activarea metabolică,
variabilă și influențată genetic) ar putea fi mai eficient decât banala
aspirină pentru prevenția accidentelor vasculare cerebrale recurente și a
evenimentelor cardiovasculare la pacienții cu ischemie cerebrală acută (AVC
constituit sau atac ischemic tranzitoriu). Au colaborat nu mai puțin de 674 de
centre din 33 de țări din întreaga lume, printre care și România – cu centre
din București, Iași, Oradea, Sibiu, Timișoara și Târgu Mureș (conform
portalului ClinicalTrials.gov). Echipa românească de investigatori a
fost condusă de profesorul Ovidiu Băjenaru (membru în steering committee)
și i-a inclus pe Cristina Panea, Mihaela Simu, Rodica Bălașa, Iulian
Cuciureanu, Bogdan Popescu, Monica Sabău și Corina Roman-Filip.
Au fost incluși în studiu 13.199 de pacienți cu AVC ischemic
non-sever sau cu AIT cu risc înalt, care nu au primit tromboliză și nu au fost
considerați la risc de AVC cardioembolic, fiind împărțiți, la 24 de ore de la debutul
simptomelor, fie în grupul care a primit ticagrelor (180 mg doză de încărcare
în ziua 1, apoi 90 mg × 2/zi în zilele 2–90), fie în grupul care a primit
aspirină (300 mg în ziua 1, apoi 100 mg/zi în zilele 2–90). Principalul
parametru urmărit a fost timpul până la apariția AVC, a infarctului miocardic
sau a decesului, în primele trei luni de la accidentul ischemic inițial. Deși
au existat diferențe între rezultatele celor două grupuri, acestea nu au fost
semnificative. Astfel, evenimentele cercetate au apărut la 442 de pacienți din
cei 6.589 din primul grup (6,7%) și la 497 de pacienți din cei 6.610 din al
doilea grup (7,5%) (95%CI 0,78–1,01, p = 0,07). AVC ischemic a apărut la 5,8%
din pacienții tratați cu ticagrelor, respectiv la 6,7% din cei care au primit
aspirină. Hemoragii majore au apărut la 0,5% din pacienții din primul grup și
la 0,6% din cel de-al doilea (0,2 vs. 0,3% hemoragii intracraniene și 0,1 vs.
0,1% hemoragii fatale).
Concluzia studiului este simplă: la pacienții cu AVC sau AIT,
ticagrelorul nu este mai bun decât aspirina pentru reducerea apariției AVC, a
infarctului miocardic sau a decesului în primele trei luni de la evenimentul
ischemic inițial.
AVC și evoluția tensiunii arteriale
Un al doilea articol lansat cu ocazia conferinței ESO, la care
ne vom referi la această rubrică, a apărut2 în Hypertension,
revistă publicată de American Heart Association. În acest caz este vorba de
prelucrarea unor date din studiul prospectiv Rotterdam, inițiat în 1990. La
6.745 de participanți (60% femei) cu vârste cuprinse între 55 și 106 ani, s-a
urmărit evoluția tensiunii arteriale sistolice de-a lungul timpului și pe baza
acesteia s-a încercat definirea riscului de AVC. Au fost identificate patru
clase: 1 – caracterizată prin TA crescând gradual de la 120 la 160 mm Hg în
cinci decenii; 2 – TA similară la vârstă medie, dar cu o creștere abruptă
ulterior (de la 120 la 200 mm Hg); 3 – TA moderată la vârsta medie (140 mm Hg);
4 – TA crescută la vârstă medie (160 mm Hg) (fig. 1).
Evaluarea traiectoriilor TAs permite, după cum afirmă autorii, o
înțelegere mai nuanțată a asocierilor dintre TA, AVC și mortalitate. În mod
special TA crescută și modelul cu creștere abruptă se asociază cu un risc
crescut de AVC și deces, în vreme ce TA moderată se corelează doar cu o
creștere a riscului de AVC.
Pe pielea altora
Poate părea ușor frivol faptul că Nature Materials
publică un studiu3 despre un material ale cărui aplicații vor fi în
primul rând cosmetice, dar, într-o realitate în care un candidat cu șanse să
devină președintele SUA este mândru de peruca pe care o poartă, este clar loc
(a se citi piață) și pentru o piele mai tânără, fie ea și sintetică. XPL este
un polimer care imită proprietățile pielii normale, dar poate să fie modelat să
aibă parametrii doriți (elasticitate, contractilitate, adeziune, rezistență la
tracțiune și ocluzivitate) și poate fi aplicat rapid, pe piele, fără a necesita
activare termică sau luminoasă.
Studiul, publicat de un grup din Cambridge (Massachusetts), a
inclus și o examinare a proprietăților prototipului pe un mic grup de subiecți
umani. S-a observat astfel că XPL rezistă la elongații de peste 250%, dar că la
solicitări asemănătoare cu cele aplicate obișnuit pielii (sub 40%) imită
proprietățile acesteia (fig. 2). Efectul aplicării polimerului nu este
doar cosmetic, cercetătorii sperând că acesta ar putea fi o soluție pentru
cazurile în care pielea își pierde funcția de barieră (leziuni diverse), dar și
pentru administrarea locală a unor medicamente.
Mucoasele care căptușesc nazofaringele, tractul digestiv și
tractul urogenital constituie adesea porți de intrare pentru infecțiile
bacteriene, atunci când patogenii ajung în contact cu suprafețele respective și
depășesc mecanismele locale de apărare. Dar cum reușesc bacteriile să evite
exfolierea (fig. 3), proces de apărare declanșat odată cu intrarea în
contact a bacteriei cu stratul superficial al mucoasei? Răspunsul vine dintr-un
studiu4 apărut joi (12 mai) în PLoS Pathogens, care
demonstrează că mecanismul implică receptorii CEACAM de pe celulele gazdei.
Agenți patogeni diferiți au dezvoltat o serie de proteine, care, deși
neînrudite de la o specie bacteriană la alta, acționează similar, legându-se de
receptorii CEACAM. Astfel se declanșează un mecanism intracelular de
semnalizare, care crește aderența celulei infectate la structura subiacentă și
blochează exfolierea.
1. Johnston SC et al. Ticagrelor versus aspirin in acute stroke or transient ischemic attack. N Engl J Med. 2016 May 10
2. Portegies ML et al. Mid- to late-life trajectories of blood pressure and the risk of stroke: the Rotterdam study. Hypertension. 2016 May 9
3. Yu B et al. An elastic second skin. Nat Mater. 2016 May 9
4. Muenzner P et al. Uropathogenic E.coli exploit CEA to promote colonization of the urogenital tract mucosa. PLoS Pathog. 2016 May 12
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
